12,993 matches
-
înseamnă o poiana înconjurată de păduri, de obicei ‘rezervație’ <victor37>: și de obicei are și loc de picnic, frumos organizat <victor37>: deci, ne- am dus într-o simbata la picnic <victor37>: era încă rece, lacul era înghețat, oamenii pășeau pe gheață pînă la insula <victor37>: Dar era soare, cald, goofies ieșiseră la soare <maya>: goofies? <victor37>: ciini de prerie. <maya>: OK <victor37>: era prin mai, mai era zăpadă <maya>: aoleo! <victor37>: găsisem loc la un BBQ lîngă o alee <victor37>: treceau
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
am oprit la un restaurant frumos, cu vedere directă asupra unei cascade de vreo 60 m înălțime. Neam întors urcând muntele Rainier. La un moment dat am intrat în zona ghețarilor. În unele locuri, șoseaua trecea printre doi pereți de gheață înalți și de 30 de metri, ca printr-un canion. Când am ajuns sus, am privit înapoi: se zarea până departe, pește câmpiile intens cultivate, până spre deșert. Spre vest, priveliștea era tot atât de generoasă: întreaga câmpie litorala din
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nici un folos. Thomas asculta - mai erau cîțiva inși În bibliotecă În ziua aceea, poftim, trecuseră șase ani! - și nu credea povestea cu Înghețul pentru că, după cum bine se vedea, lumea avea să fie luată de ape, tot cădeau din cer puhoaie, ghețurile de la poli, dimpotrivă, se topeau; pînă avea să fie Înecată și ultima furnică. Ar fi rămas peștii, delfinii, balenele, viermii de mare; stridiile, scăpate de pofta gurmanzilor; cum se mai Întorcea roata lumii, scoicile și scrumbiile ar fi ajuns să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și nu izbutea nici măcar să Îl zărească timp de cîteva clipe; putea fi o pedeapsă tîrzie a faptei de odinioară, și-a zis, Îl vînduse pe cel căutat acum, Îl Închisese, pentru o vreme, Într-o retortă. Îl cufundase În ghețuri ce nici la poli nu se găseau. S-a tot plimbat, era un străin gînditor, ieșit din camera sa de hotel să se dezmorțească - de ce neapărat un bandit? S-a liniștit puțin. A văzut, spre seară, un băiat de vreo
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot invoca, sigură că Dumnezeu nu va lăsa nepedepsită atîta stricăciune. Mărul era putred, nu se mai putea face nimic, trebuia distrus, zicea; toate mergeau din rău În mai rău, era convinsă. Planeta putea - lovită de coada unei comete, numai gheață - să ajungă, peste noapte, un deșert de zăpadă, ziceau unii savanți; ar fi fost un semn, Înainte de a fi arsă de tot de soare, cum spuneau alți savanți că, negreșit, se va Întîmpla cîndva, teorie pe care bunica o trecea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
place și mie... Doar mama mea mă strigă așa și am fost surprins, recunosc... - Da? Mă bucur și mai mult... Pot să vă spun pe nume? Mă scuzați, vă rog! Eu sunt mai... îndrăzneață uneori și nu...Desigur..., Laura! Odată gheața spartă definitiv, au pus la cale cum să petreacă împreună întreaga zi și, aproape de masa de prânz, s-au mirat că timpul s-a scurs atât de repede. El a învățat-o câteva trucuri referitoare la modul de așezare și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
băiatul dumneavoastră, oftă și doamna Luiza. Să trecem peste prenumele de politețe, doar ne încuscrim, nu? propuse Eleonora. Spuneți-mi pe nume, vă rog! - Da..., dar la început ne va fi ceva mai greu. Ne acomodăm noi, dragă Eleonora. - Gata! Gheața a fost spartă, draga mea Luiza! Marian Malciu - Da, perfect!... Eu zic să nu-i influențăm. Să-i lăsăm pe ei doi să hotărască, așa cum au știut să se apropie și cum au hotărât să se căsătorească. - Bine zici! Așa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
suplimentare profesorilor... Iar în primele săptămîni de cursuri pășeam pe culoarele Universității cu un fel de respect profund pentru vechile ziduri și memoria înmagazinată în ele. Paul însă a început foarte repede să-și utilizeze vocea ca un spărgător de gheață pe suprafața unei mări ostile, iar eu m-am fofilat imediat în urma lui profitînd de pîrtia deschisă de el. Cînd ne apropiam de un grup de colegi și Paul spunea : „cine-mi oferă și mie o țigară ?”, forța vocii lui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un cerc perfect, nealterat de nicio lumină, de nicio formă de relief, de niciun țărm. Cerul se pierde în ceață și nu are nicio consistență. X se așază în genunchi și începe să sape cu mîinile goale în stratul de gheață. sapă, sapă, sapă. Degetele îi sîngerează, gheața se colorează cu mici nervuri roșii. în sfîrșit prin spărtură se vede ceva. X descoperă prin gaura făcută o mulțime de oameni privind în sus, spre el, ca și cum el ar fi fisurat bolta
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de nicio formă de relief, de niciun țărm. Cerul se pierde în ceață și nu are nicio consistență. X se așază în genunchi și începe să sape cu mîinile goale în stratul de gheață. sapă, sapă, sapă. Degetele îi sîngerează, gheața se colorează cu mici nervuri roșii. în sfîrșit prin spărtură se vede ceva. X descoperă prin gaura făcută o mulțime de oameni privind în sus, spre el, ca și cum el ar fi fisurat bolta cerului. X se trezește furios. Pornește în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
purtat o vreme la gît ca un șirag de perle cuvintele poemului au nevoie de ceva timp și de căldura care emană din sînii dumneavoastră pentru a se trezi apoi poemul va începe să se topească asemeni unui colier de gheață cuvintele poemului vor lua forma sînilor dumneavoastră timp de o noapte întreagă veți avea sînii doldora de verbe, de adverbe, de exclamații puncte de suspensie și virgule incendiare se vor juca în mod inocent cu sfîrcurile sînilor dumneavoastră s-ar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
luă pulsul, îl privi în ochi. Fața îi arăta neîncredere și plictiseală. - Ei? Vasiliade, ce zici? întrebă, sugrumat de curiozitate, Stănică. - Deocamdată n-am ce să zic. Să stea liniștit și dacă sepoate să i se pună o pungă de gheață la cap. Atacul n-a fost G. Călinescu violent, de vreme ce nu și-a pierdut cunoștința. Să vedem mai târziu, dacă poate vorbi, dacă n-are vreo parte paralizată. - Doamne ferește, se-nchină Aglae, mai bine moartea decîtașa ceva! Poate un om
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alt atac, pe urmă. Depinde însă de constituție! - A dracului e medicina asta a voastră, se scârbi Stănică,nu știți nimic precis. În sfârșit, Aglae se gândi să execute ordonanța doctorului și, fiindcă Otilia insista să se cumpere pungă și gheață, întrebă tare pe bătrîn: - Costache, unde ții tu banii? Să-ți cumpărăm gheață!Dă-mi cheile! Moș Costache holbă ochii și-și mușcă buzele, fără sunet. Cu mâna strânse și mai tere cheile. Aglae întinse mâna și dădu să i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a voastră, se scârbi Stănică,nu știți nimic precis. În sfârșit, Aglae se gândi să execute ordonanța doctorului și, fiindcă Otilia insista să se cumpere pungă și gheață, întrebă tare pe bătrîn: - Costache, unde ții tu banii? Să-ți cumpărăm gheață!Dă-mi cheile! Moș Costache holbă ochii și-și mușcă buzele, fără sunet. Cu mâna strânse și mai tere cheile. Aglae întinse mâna și dădu să i le apuce. Atunci, cu sforțare eroică, bătrânul se trase mai spre fundul canapelei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Moș Costache holbă ochii și-și mușcă buzele, fără sunet. Cu mâna strânse și mai tere cheile. Aglae întinse mâna și dădu să i le apuce. Atunci, cu sforțare eroică, bătrânul se trase mai spre fundul canapelei, bombănind: - Nu-nu-nu v-vrreau gheață! - Vorbește! observă Vasiliad. Stănică făcu un gest de admirație și de ciudă: - E pezevenghi rău moșul! Îl știu eu. E tare de tot. - Dar, Costache, se răsti de-a binelea Aglae, trebuie bani de cheltuială, de plătit domnul doctor, ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și scoase o băncuță pe care o întinse. - Ce vrei să fac cu băncuță ta? se răsti Aglae. Trebuie parale pentru doctorii, pentru domnul doctor. Stănică se repezi lângă bolnav. - Lasă, moș Costache, că iau cât trebuie. Uite atât, ajungepentru gheață și pungă (și scoase câteva piese de cinci lei). G. Călinescu Uite, Vasiliad, îți dau zece lei, că doar ești doctor de casă, nu vrei să jupoi lumea (Stănică mai scoase încă patru piese, dând numai două doctorului). Bolnavul, văzând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică scoase zece bani și-i întinse Marinei, căreia îi spusese mai încet: - Du-te la farmacistul din Rahova, îl știi dumneata, șispune-i că l-a rugat domnul Rațiu să-i împrumute, ai auzit? să-i împrumute o pungă pentru gheață. Și uite zece bani să iei gheață. Încetul cu încetul toți se așezară pe ce găsiră, ca niște musafiri, uitând aproape de tot de moș Costache. Stănică zise lui Vasiliad, care făcuse gestul să plece: - Stai, mă, unde pleci, parcă te-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Marinei, căreia îi spusese mai încet: - Du-te la farmacistul din Rahova, îl știi dumneata, șispune-i că l-a rugat domnul Rațiu să-i împrumute, ai auzit? să-i împrumute o pungă pentru gheață. Și uite zece bani să iei gheață. Încetul cu încetul toți se așezară pe ce găsiră, ca niște musafiri, uitând aproape de tot de moș Costache. Stănică zise lui Vasiliad, care făcuse gestul să plece: - Stai, mă, unde pleci, parcă te-așteaptă droaia de clienți.Stai aici, ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă, unde pleci, parcă te-așteaptă droaia de clienți.Stai aici, ca medic al casei, să vezi cum îi merge bolnavului, doar nu suntem oricine. Te plătim (și mai încet), nu fi prost, Vasiliade, te punem la cont. Marina aduse gheața și o pungă, și în curând chelia bătrânului primi o scufie răsucită, căpătând o demnitate ridicolă. - Ți-e bine așa? întrebă Aglae. - Bi-bine! mormăi Costache. - Acum ce să mai facem? întrebă Aglae. - Nimic, răspunse doctorul. Liniște și altceva nimic. Natura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin sânge, dar n-am lanțetă pentru flebotomie. Dacă vreți, trimitem servitoarea s-aducă. - Fugi, domnule, de-acolo, se dezgustă Stănică, cu sîngele.Tocmai acum la masă! Fleacuri! Asta poți s-o faci mai târziu, încolo, nu i-au pus gheață la cap? El n-are sânge, și vrei să-i mai iei! Asta-i dureros, domnule, lăsați omul în pace. Auzi, moș Costache, vrei să-ți lase sânge, să te doară? - Daa! răspunse limpede și văietător bătrânul. - Ei, asta-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se întoarse cu gura spre farfuria ei. Bolnavul, iritat de zgomot și de mirosul de mâncări, gemu. Aglae întoarse capul și, cu gura plină, zise: - Ce ai, Costache? Te doare ceva? Aurico, du-te tu și-i îndreaptă punga de gheață. Aurica se duse lângă bătrân, care o privi fix, cu ochi dușmănoși și aproape limpezi, fără să spună totuși nimic. Cu mâna liberă cercetă pe sub pernă și-și trase cheile mai aproape. După ce se asigură de prezența lor, întrebă încet
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aproape. După ce se asigură de prezența lor, întrebă încet: - Fe-Felix uunde-i? Fe-Felix! - Nu știu, moș Costache, a plecat! - Lasă-l pe Felix acum, interveni Aglae, ce-ai cu el? Tu stai liniștit, acolo, ca un bolnav, să nu-ți cadă gheața de la cap. În timpul acesta, Felix venea aproape gonind cu pachetul de ciocolată, meditând pe drum ce trebuia să facă. Starea bătrânului i se părea gravă, și situația în casă foarte tulbure. Întrucât îl privea, mai avea câteva săptămâni până la majorat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cărți și vorbind ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, învăluiți în perdele mari de fum. Moș Costache, pe canapea, începuse să tușească, dar părea limpezit la față, normal. Așezată pe un scaun, alături, Otilia îi îndrepta aci punga cu gheață, aci plapuma, întrebîndu-l în șoaptă dacă se simte mai bine. - Na, afurisită carte, exclamă Stănică, trântind o figurăoarecare, e tot ce am. Așa mi se-ntîmplă când joc cu Olimpia. Nevasta e piază-rea. Vasiliad, foarte atent, mușcând cu dinții dintr-un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
venit să-ți fac bine, să execut ordinele doctorului. Mâine, dacă ești cuminte, poți să mergi să faci chef! - He, he! râse moș Costache, amuzat, desfăcând știrbenia gurii. Cei doi studenți încununară din nou pe bătrân cu o pungă de gheață, și Weissmann, după ce-i trase ciorapii groși din picioare, îi puse sinapisme pe tălpi, ceea ce produse bolnavului gâdilituri și bună dispoziție. În genere, Felix fu izbit de exuberanța neașteptată a bătrânului, de pornirea lui de a vorbi. - În cazurile astea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a mai văzut în București, cu cărămidă sănătoasă și grinzi uscate, numai să găsesc salahori ieftini. Bătrânul pălăvrăgi așa până târziu după miezul nopții, când cântau cocoșii de revărsatul zorilor, apoi obosi și adormi în sfârșit cu punga de gheață aplecată, ca un fes, peste un ochi. Weissmann plecă, iar Felix stătu treaz până la ziuă ca să cruțe pe Otilia. A doua zi moș Costache păru absolut normal, dar simțea oboseală și amorțeală într-un picior când călca. Stănică îl găsi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]