11,105 matches
-
și sarcasm, totdeauna susținut de solidă încărcătură culturală. Magda spune deschis, argumentat și convingător, lucrurilor pe nume, și, mai ales, rostește răspicat ceea ce, din varii motive conjuncturale, este ocolit, ocultat, cu vinovăție trecut sub tăcere. Ridică brutal preșul și apare gunoiul adunat în 19 ani de tranziție (literară) contradictorie, bălmăjită, adesea contrafăcută. Mulți gândesc asemenea ei, puțini o spun și mai puțini o scriu. Primul cal de bătaie: literatura obsedantului deceniu. Material faptic (sumedenie de amănunte noi) din belșug. Ai zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de "pastile" sunt atât de dense, încât se cuvin citite de două ori ascund cu grație mici tezaure ale observației profunde și neașteptate: Fiecare bărbat își are problemele ei", " Dacă nu ești contra nimănui, nimeni nu e pentru tine", "Orice gunoi se crede îngrășământ", " Cine fură azi un ou... dar cine mai fură azi un ou?", "Partea leului o decide leoaica", " Femeile trăiesc mai mult decât bărbații, mai ales văduvele", "Și visele țin de poziția (socială) în care dormi", "Un fals
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
1900. După o înhumare grăbită, osemintele i-au fost mutate în cavoul aristocratului soț. De unde, autoritățile ucrainene de la Cernăuți au găsit de cuviință să le scoată. Cavoul a fost revândut unui potentat local. Rămășițele Aglaei au ajuns la groapa de gunoi a cimitirului. Nu știu nimic despre eventuala existență a unui protest oficial român. * Î ncerc să transcriu câteva mostre din textele canonicului Al. Grama de la Blaj. Demersul lui Grama a fost rejectat și-n epocă, și mai târziu; unanima condamnare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cartelă, pe cea de lemne se poate obține, eventual, gaz lampant. În schimb victorie! Filialei i se va repartiza (1953) 500 kg. de marmeladă... Iată, mai târziu (1957) și inventarul Filialei: "3 lopeți, 1 târnăcop, 2 căldări, 1 făraș de gunoi, 4 lacăte, 1 foarfece, 1 clește cuie (...) 4 tocuri, 4 creioane chimice, 2 creioane bicolore, 3 cutii ace, 10 creioane negre, 1 borcan Pelicanol, 10 penițe, 2 radiere, 500 gr. cârpe, 1 caiet cu sârmă". Tot să scrii! Iar povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ziarului regional de partid, secretarul Filialei a putut să-și permită să răspundă (printr-o adresă oficială) astfel: "Articolul este considerat de noi gratuit și insinuant, iar autorul său, un trambulinist insolent, care intenționează să se îngrașe din propriile-i gunoaie literare (...) Recomandăm a analiza cazul și a încredința autorului spălarea, eventual, a podelelor redacționale". În paginile revistei ("Iașul Nou", "Iașul Literar"), condeierii localnici își turnau însă cenușă în cap, mulțumind din inimă partidului pentru prețioasele îndrumări. Iar când Ileana Vrancea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dat publicității, la Editura "Nemira", mai multe "calupuri" de documente privitoare la prezența intelectualului român în arhivele comunismului. Deși am trăit respectiva perioadă foarte aproape de miezul lucrurilor în cultură, tot am rămas tablou văzând, fie și cu atâta întârziere, cât gunoi zăcea înghesuit sub preș. Până și cel mai banal tabel, considerat, probabil, anexă a anexelor, are ce-ți spune de pildă, Lista scriitorilor distinși cu titlul de "Laureat al Premiului de Stat" în perioada 1949-1963, un simplu tabel cu 72
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la semnătură, precizarea onorantă "Laureat al Premiului de Stat". O primă și uimitoare surpriză: din 87 de "opere", una singură aș zice că merita distinsă cu un premiu național: "Moromeții" lui Preda (vol. I, laureat în 1957). În rest, doar gunoi căznit și, ici-colo, cu străluciri anemice, câte-o pietricică atestând ceva carate. Deși regulamentul stipula clar că Premiul de Stat ți se poate conferi o singură dată în viață, Dan Deșliu l-a obținut și în 1951 (cu rizibilul poem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
putea fi decât o aluzie, la rândul ei obraznică! Iar Graur se arată și mai parșiv: "în proiectul de ortografie al lui Graur se dau următoarele exemple de prescurtări: P.C.R., U.T.M. și I.C.A.S. (care se ocupă de strângerea gunoaielor), sugerându-se fără putință de tăgadă că toate cele trei prescurtări ar fi de același calibru. Ca să nu mai vorbim despre condamnabila poziție antisemită a lui Iordan, care, la capitolul substantive compuse, dă și exemplele "iudeocomunist" și "iudeomasonerie". Ce, exemplele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au lăsat În pământ îngropat Pe care-l căutați Ca niște disperați Să-l vindeți, să-l furați! E drept, sunteți puțini Care furați din plin, Fără să vă gândiți La cei mai amărâți Care-i vedeți bine Caută-n gunoi pâine. Dați-ne înapoi Ce-ați furat de la noi ! Si alături de cele de mai sus aduga versurile intitulate : Tricolorul Mi-e dragă țara că-i a mea Mi-e drag și tricolorul Că tricoloru-i românesc Și cu el mă mândresc
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Potecile sunt încă pline de noroi?... De ce-ai plecat?... Tu nu știai Că-n luna mai, E luna primului păcat - Păcatul care dintr-o glumă, Te prinde-n laț și te sugrumă Și-apoi te-aruncă-afară-n ploaie, În lada cu gunoaie?... Oprește-te!... Privește-n jurul tău... Și dacă nu ți-ai murdărit Pantofii de noroi, Fă-ți cruce Fiindcă n-ai păcătuit Decât în vis... Și visul s-a sfârșit!... O scrisoare a largilor destăinuiri este cea din 22 septembrie
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
stomacul, atuncea precis plămânii, să-și caute de sănătate, că șefilor lui de la serviciu puțin le pasă de el dacă o să i se Întâmple ceva, pentru ei ești bun cât le muncești, când nu mai poți te-aruncă toți la gunoi, nu-i doare nicăierea de tine, la care el că mai lasă-mă-n pace, Felicio, și mai Încet că trezești vecinii și-l trezești și pe Aurel... Mama oricum mă trezea ca să mă pună să spun de trei ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văd unde se termină casele. Văzusem grădini cu răsaduri de roșii și varză și rânduri de porumb aliniate pe lângă garduri Încropite din bucăți de tablă prinse pe sârme, care alternau cu locuri cotropite de buruieni și grămezi de cenușă și gunoaie scormonite de câini. Dincolo de lac erau lanuri de grâu urcând În pante line spre marginea unei păduri, dar și pe acolo văzusem răzlețindu-se case. An de an am tot revenit. Dincolo de câmpuri și dincolo de grădini erau lacuri, și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sau strângându-se pe lângă șosele și linii de cale ferată. Când străzile Începeau să se transforme În șosele, apăreau fabrici, iar ceva mai Încolo, parcurile de pe malul lacurilor deveneau pădure. În spatele fabricilor se adunau ruginituri mari, carcase și schelete și gunoaie de tot felul Îmbibate de scursori, care se pierdeau În tăvălugul de mărăciniș Înghițit treptat de lanuri de grâu și porumb. Trecusem pe-acolo cu bicicleta și pe jos, revăzusem de mii de ori locurile din tren, din autobuz și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din vara viitoare, tot vara viitoare, până la vara viitoare mai e mereu o grămadă de timp, așa că zac pe masă ca basculate Într-un talmeș-balmeș cumplit. După cum le Împinge cu antebrațul spre pervazul ferestrei părintele ăsta ucenic, ca pe niște gunoaie de care nu vrea să-și atingă palmele, n-ai zice că-l Încearcă pentru ele o afecțiune mai mare decât pentru purcoiul de fiare de sub cais din care vom face un camion. Răcoarea de aici din timpul amiezii te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
seamă Însă pe fondul unei fericiri intense organismul devine vulnerabil. Dar tot așa se Întâmplă și invers. Cum adică invers? vrea să știe ea. Îl măsoară cu o Îngăduință rece pe tipul ăsta arătând ca ieșit dintr-o groapă de gunoi, special pentru a-i produce te miri ce revelații. Când te complaci adică În cealaltă extremă: când te-ai săturat și ți s-a acrit de viață, se satură și viața de tine. Bolile fundamentale, moartea pe care o ducem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Toate gândurile mi se risipesc aici, lângă blocul Fabricii Antilopa, unde se termina și Începea orașul. Blocurile și casele se amestecau și păreau că se termină, se risipeau dimpreună cu gândurile mele pe câmpuri și pe terenurile virane cotropite de gunoaie din spatele fabricilor, parcurile de pe malurile lacurilor păreau să se transforme În păduri... Pe urmă n-am mai vrut să știu, dar tot am mai trecut pe aici și iarăși trec. Blocul Antilopei are luminate ferestrele primelor etaje, iar țăcănitul ștanțelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o moarte la fel de glorioasă. Aș pieri strivit ca o broască sub sutele de kilograme de manuscrise ale romanelor vieții mele. M-ar Înghiți ca pe un dumicat amar toată istoria aia de o amplitudine monstruoasă și m-ar scuipa printre gunoaiele din spatele unei hale sau unei Unități de Prefabricate și Confecții Metalice. Nici măcar nu s-ar putea spune despre mine că am fost omorât mișelește cu cuțitul pe la spate. O grămadă de gunoi, asta-i tot ce ar mai rămâne din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o amplitudine monstruoasă și m-ar scuipa printre gunoaiele din spatele unei hale sau unei Unități de Prefabricate și Confecții Metalice. Nici măcar nu s-ar putea spune despre mine că am fost omorât mișelește cu cuțitul pe la spate. O grămadă de gunoi, asta-i tot ce ar mai rămâne din mine. Până să adorm, În trenul de Timișoara, m-am tot rugat să las În urmă moartea asta de vierme sau șobolan, de lighioană iubitoare de Întuneric și sortită Întunericului. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Pepino, văru’ Vasile sau părințelul Andrei, Carol sau văru’ Laur, eroi ai neamului, dar În fapt niște reziduuri și niște scursuri toxice, Întruchipâmd tot ce-i mai rău din popor, restul de stricăciune ce se cere Îndepărtat și aruncat la gunoi. Poporul va Înțelege, sau nu va mai avea vreme să-și bată capul tot mișunând Încolo și Încoace după treburile lui de zi cu zi. Poate-l va Încerca uneori nostalgia acelor zile și a acelor morți, care Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bruma de agoniseală, așa că au răsuflat ușurați când s-au văzut scăpați de el. S-a dus cu Neli la unguri, și-n Germania și-n Austria să-și caute de lucru la negru și să caute prin lăzi de gunoaie haine nepurtate și televizoare aproape noi. Au mai câștigat, da’ au cheltuit o grămadă prin hoteluri și nu s-au ales cu mare lucru. Lui nu i-a dat mâna să se țină de furăciuni ca alții, și tocmai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prea ne mai lăsau să ne apropiem. Ne cocoțam și amușinam pe brânci pe toate coastele falezelor pe unde le vedeam risipite, luam apoi plaja din nou de la cap, puricând-o metru cu metru până să apară cei care strângeau gunoaiele, dar grosul celor optzeci-o sută de pahare zilnice Îl completam din rigolele străzilor și din containerele cu resturi menajere din spatele vilelor și restaurantelor. Ce tupeu, vere, caută fără rușine, și-l vedem pe Laur dispărând până la brâu Îmtr-un container
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cam dat greș Neli. A știut asta mai cu seamă după ce s-a luat după Laur și a ajuns aici, ca să umble pe nisipul fierbinte prin arșiță și să zbiere ca o vacă, nămol nămol nămol, și să caute prin gunoaie și să umple paharele spoindu-se până la umeri cu noroiul ăsta puturos. Neam de neamul ei n-a făcut așa ceva, măcar că ei nu i-a fost niciodată frică de muncă și nici rușine. Bine c-am apărut eu și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și-mi aruncă peste umăr Înainte de a ne despărți: să rămâi În bună stare, că dacă-mi iese ceva pe-acolo te chem și pe tine. După miezul nopții când am ajuns acasă cu paharele, transpirat și Îmbâcsit tot de gunoaiele prin care scormonisem, m-am apucat să-i povestesc lui Neli. Steaua norocoasă a lui Laur s-a ivit În sfârșit. L-a luat de suflet un tip cu mari posibilități, s-a dus să frece În găoază pământul făgăduinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-i părăsesc și tot ce mă făcea acum să vreau să mă Întorc se amesteca laolaltă cu viața mea și viețile altora, continuând o istorie atotcuprinzătoare. Multă vreme m-am crezut singur, scormonind Întărâtat la culme prin jerbele de gunoaie ale acelei istorii interminabile. Când am ieșit În curte să-mi mai trag sufletul, am văzut ninsoarea zbuciumându-se În aerul rece al Înserării. La dracu’! Asta-mi mai lipsea! Am intrat repede În casă. E la fel de frig și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a primit ca o străină... cu o răceală care ne pătrundea în oase... Chipul hâd al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul gării, cu mormane de moluz și gunoaie, ziduri dărăpănate, fără acoperiș, cu ferestre căscate larg, cu hornuri singuratice... Alei năpădite de bălării duceau spre maidane unde înainte fuseseră case arătoase cu grădini frumoase, acum în paragină. Erau primele răni ce ni se înfățișau ochilor, din orașul distrus
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]