8,326 matches
-
miuex qu'ils ne se prisent haut." În "oscilația ritmată", care merge de la declararea iubirii la retragere, ruptură, într-o succesiune reluată, naratorul vede și cel mai sigur mod, deși cel mai periculos, de a face, între sine și persoana iubită, un nod care nu se desface. (8) "Intermitențele inimii" răsună, în romanele lui Anton Holban, cu ecou proustian. Printre apropierile declarate, se găsește motivul ce va conferi o structură romanului postum Jocurile Daniei ("iubita ta la telefon", reține Holban toposul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de İspas Și atunci decît un ceas. >> Merse În ieslea boilor Boilor săracilor. Dar boii cum o văzură Începură a rumega. ăă - Stați voi boi, nu rumegați Durerile mi-alinați >> . Și boii cum auziră Îndată pe loc stătură. ăă - Boulenilor iubiți Binecuvîntați să fiți Și de mine pe pămînt Și de Dumnezeu cel sfînt. La umblat să aveți pas lin La mîncare saț deplin. Un ceas voi să mîncați İar un ceas să rumegați >> . Pe la cîntători tîrziu Prea slăvita naște fiu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
parte Pe o cale neumblată Unde n-am fost niciodată. Nu știu la rău,ori la bine Ce o vrea Domnul cu mine. Trupu-n mormînt mi l-o pune Și soarele mi-l apune. O, vino tată acum Vino prea iubită mumă Veniți frați, veniți surori De mă-npodobiți cu flori Veniți rude doritoare De-mi-aduceți cîte-o floare. Veniți prieteni cu toții De petreceți ceasul morții. O, vino, mă rog și ție Prea iubita mea soție Ce mi-ai fi fost la cununie De
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
soarele mi-l apune. O, vino tată acum Vino prea iubită mumă Veniți frați, veniți surori De mă-npodobiți cu flori Veniți rude doritoare De-mi-aduceți cîte-o floare. Veniți prieteni cu toții De petreceți ceasul morții. O, vino, mă rog și ție Prea iubita mea soție Ce mi-ai fi fost la cununie De mi-aprinde o făclie CÎnd făclia mi s-a stins Eu de pe lume m-am dus. Stropiți-mi fața cu apă De mă petreceți la groapă. Stropiți-mi fața cu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
la care poetul ajunge în urma unei călătorii în sine însuși: "Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști/ după mersul albastru al lunii". La fel ca poezia satului, poezia muntelui are "aceeași sugestie liniștitoare a statorniciei": " În apropiere e muntele meu, munte iubit/ Înconjurat de lucruri bătrâne/ acoperite de mușchi din zilele facerii". Muntele e un teritoriu fabulos, regenerator pentru ființa umană, apropierea de munte fiind o apropiere de absolut: "Din orașele pământului/ fecioare albe vor porni/ cu priviri înalte spre munte" (Semne
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
monologul liric al poetului. În prima parte a poeziei, geniul izolat se adâncește în cunoaștere (ceruri înalte, stele), dar iubita vrea să-l scoată din lumea abstracțiilor și îl ademenește în mijlocul naturii, în codru: Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite". Poetul este invitat în codru, lângă "prăpastia măreață", noaptea, sub clar de lună, "în liniște și singurătate", unde este cuprins de uimire, în fața frumuseții ființei iubite: "Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!". Epitetul "nebună" semnifică feminitatea, cochetăria
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
abstracțiilor și îl ademenește în mijlocul naturii, în codru: Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite". Poetul este invitat în codru, lângă "prăpastia măreață", noaptea, sub clar de lună, "în liniște și singurătate", unde este cuprins de uimire, în fața frumuseții ființei iubite: "Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!". Epitetul "nebună" semnifică feminitatea, cochetăria. Ultima strofă reprezintă o meditație asupra existenței umane, în urma pierderii iubitei: "Și te-ai dus, dulce minune/ Și-a murit iubirea noastră". Visul de iubire nu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
timpul prezent, în descriere: "urcă", "plâng", verbe la viitor și la modul conjunctiv, care semnifică dorința: "vom ședea", "să astup", verbe la imperativ, pentru adresarea directă ("nu căta"), alături de interjecția predicativă "Hai!". Tot pentru adresarea directă, folosește substantive în vocativ ("iubite"), iar pentru exprimarea intimității apelează la expresii populare: "De nu m-ai uita încalte", "Nimen-n lume n-o să știe". De o mare expresivitate sunt unele epitete: "albastra, dulce floare", "dulce minune", comparațiile: "Voi fi roșie ca mărul", personificările "izvoare plâng
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl respinge și pe prințul Bazil Șerban, considerat "un metec la Paris. Tatăl ei o iubește considerând-o un copil răsfățat, dar o va admonesta când află că i-a cedat lui Andrei. Un moment Ioana vede în acesta ființa iubită, tiparul ei de identitate. Eroina "are un zâmbet sever de dispreț", este "mândră, îndurerată", apoi "autoritară", "cu o mândrie de floare albă". Intrervine în dialogul lui Andrei cu Matei: "Tată, omul acesta vrea să-ți spună un lucru foarte simplu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Teleorman. A studiat la: Siliștea-Gumești, Abrud, Cristur-Odorhei, București. Opere: Întâlnirea din Pământuri (1948); Ana Roșculeț (1949); Desfășurarea (1952); Ferestre întunecate (1956); Îndrăzneala (1959); Moromeții, I (1955); Moromeții, II (1967); Marele singuratic (1972); Delirul (1975); Risipitorii (1962); Intrusul (1968); Cel mai iubit dintre pământeni (1980); Viața ca o pradă (1977); Imposibila întoarcere (1971). În opera sa, Marin Preda a înfățișat aspecte cotidiene din existența unui sat dunărean, criza structurilor patriarhale, tipul țăranului moralist etc. Moromeții, vol. I Moromeții este cea mai valoroasă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unele trăsături de la tatăl său, printre care și spiritul independent, regretă că nu l-a căutat în ultimii ani de viață și crede că "binele n-a dispărut din omenire, deși între timp eroul a devenit marele singuratic". Cel mai iubit dintre pământeni Cel mai iubit dintre pământeni este un roman care reprezintă o ridicare la metaforă a unor întâmplări, al căror protagonist este filosoful Victor Petrini, fost profesor universitar. El caută explicația eșecului său și identificarea unor repere care transformă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
printre care și spiritul independent, regretă că nu l-a căutat în ultimii ani de viață și crede că "binele n-a dispărut din omenire, deși între timp eroul a devenit marele singuratic". Cel mai iubit dintre pământeni Cel mai iubit dintre pământeni este un roman care reprezintă o ridicare la metaforă a unor întâmplări, al căror protagonist este filosoful Victor Petrini, fost profesor universitar. El caută explicația eșecului său și identificarea unor repere care transformă individul în victimă a mecanismelor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
această confesiune îl purifică pe protagonist, îl ajută să ajungă la "eliberarea totală a conștiinței mele de ceea ce am trăit". Victor Petrini caută fericirea și o află abia după această eliberare prin confesiune, când înțelege legile care acționează. Cel mai iubit dintre pământeni este "mitul fericirii prin iubire", văzut ca dimensiune definitorie a existenței umane. Personajul principal scrie eseul Era ticăloșilor, iar finalul romanului capătă semnificații adânci. E o parafrazare a cuvintelor Sfântului Apostol Petru (Epistola I către Corinteni, cap. 13
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dimensiune definitorie a existenței umane. Personajul principal scrie eseul Era ticăloșilor, iar finalul romanului capătă semnificații adânci. E o parafrazare a cuvintelor Sfântului Apostol Petru (Epistola I către Corinteni, cap. 13): "...dacă dragoste nu e, nimic nu e..." Cel mai iubit dintre pământeni e un "roman total, un roman fluviu"; e "romanul unui destin care asumă o istorie, romanul unei istorii care trăiește printr-un destin" (Eugen Simion). În viața protagonistului au mai fost și alte femei: Nineta, Căprioara, dar concluzia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aruncă în prăpastie cu complicitatea doamnei Culala. Cei doi se autodenunță. El este condamnat la șase ani de închisoare, ea la un an. După eliberare, cei doi mai trăiesc o vreme împreună, după care se despart pentru totdeauna. Cel mai iubit dintre pământeni este "un bildungsroman intelectual, un roman total" (Eugen Simion) despre obsedantul deceniu. Opera prezintă experiențe fundamentale, fiind romanul unor trăiri esențiale (Al. Piru). Trăind experiențe erotice nefaste, Victor Petrini este hotărât să lupte să supraviețuiască. În această confesiune
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ură la tandrețe, într-o societate în care intelectualul este strivit de mașinăria regimului totalitar. Deși este mereu nedreptățit, Victor Petrini luptă să supraviețuiască, se acomodează la tot felul de situații și, într-o societate ostilă, se simte cel mai iubit dintre pământeni. Așadar, împlinirea prin iubire devine o formă de salvare a intelectualului în regimul totalitar; e un adevărat mit al iubirii, o modalitate de cunoaștere și autocunoaștere. Confesiunea reprezintă un text în care se teoretizează filosofia iubirii. Caracterizarea lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în iubire forța de a înfrunta teroarea realului, adică exprimarea în concret a terorii istoriei, care subminează demnitatea umană. Căutând explicația eșecului său în diferite momente existențiale și înțelegerea cauzelor care au pus în mișcare mecanismul, eroul romanului Cel mai iubit dintre pământeni a cunoscut iubirea, detenția, umilința. Acuzat de relații cu "sumanele negre" a fost condamnat. În închisoare a ucis un supraveghetor care îl teroriza deoarece nu-i plăceau intelectualii. După eliberare, l-a aruncat din teleferic, involuntar, pe fostul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sale, condiția omului dintotdeauna. Interesat de imaginea "totalității unei existențe" a evocat oameni din cele mai variate categorii sociale. Victor Petrini pare a fi un alter ego al autorului. Matilda Matilda este unul din personajele feminine ale romanului Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda. În viziunea protagonistului ea este plină de feminitate, enigmatică, aducând euforia dar și perplexitatea. O feminitate schimbătoare care exercita fascinație cu instinctele ei contradictorii; o feminitate voluntară, un fel de Vidra a epocii moderne, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
urmă și-a mărturisit iubirea la ultima întâlnire cu Maria, când s-a hotărât să renunțe la dragostea pământească. Convinsă că au fost uniți în eternitate prin Creanga de aur, Maria își acceptă soarta, își pleacă fruntea pe umărul bărbatului iubit (gest hieratic), și după plecarea lui Kesarion Breb, se călugărește la Prinkipo, despărțindu-se de lume. BIBLIOGRAFIE: Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. a II-a, Editura Minerva, București, 1982; Călinescu, G., Prefață la M. Sadoveanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vibrație și reliefează mișcarea inimii, vibrația, care este de această dată, un sunet înfundat, un zgomot surd, sugerând dezamăgirea. Alături de motivul cercului întâlnim și motivul oglinzii (unda este aici simbolul oglinzii), în care poetul zărește doar o secundă, pasul femeii iubite. În final se încearcă o depășire a temporalității. Poetul simte legătura cu lucrurile, cu timpul, prin pasul femeii care leagă prezentul de viitor. O imagine a singurătății în mijlocul lucrurilor, aspirația spre lumea atemporalului sunt sugestiv exprimate în versul: "Pasul trece
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
s-o însuflețească. În poemul lui Nichita Stănescu, opera creează artistul, la rugămintea acestuia care vrea să se nască, să fie însuflețit, așa cum făcuse în mit Afrodita cu frumoasa Galateea. În prima secvență, opera este personificată, căpătând trăsăturile unei femei iubite (mișcările, umbra, parfumurile, tăcerile, mersul, melancolia). A doua secvență înfățișează caracteristicile inefabile ale operei, aflate sub semnul metaforei. Opera are anumite dimensiuni spațiale și temporale ("după-amiază", "după-orizontul"), un limbaj abstract, o viziune care se ambiguizează, nu poate fi reprezentată în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cum să-l dai pe dinafară...Ce-ar trebui să faci cu dragostea ta? Multe întrebări îți ies la vârsta asta mai degrabă din inimă decât din minte... Sunt întrebări ale identității tale sexuale și ale apropierii tale de persoana iubită. Pe răspunsurile acestor întrebări se clădește împlinirea ta ca femeie sau ca bărbat; unii spun că însăși fericirea ta va veni de-aici, sub forma unei „potriviri de caracter”. Până atunci însă, rămâi să afli frânturi de răspuns de la prieteni
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
simți vinovat. Atât de vinovat, încât până și divorțul lor te face să te gândești că e la mijloc vreo greșeală de-a ta. Dacă tot ce ai realizat la acea vârstă e vinovăția, înseamnă că relația ta cu persoana iubită va fi marcată de greșeli pe care le vei observa mai întâi tu. În schimb, dacă ai deprins cu succes tehnica inițiativei, vei fi un adevărat cuceritor, o persoană care ia ceea ce crede că i se cuvine. Îndemânare - inferioritate Între
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
identitatea sa, adultul tânăr va căuta cu insistență să se delimiteze de ceilalți oa meni. El își va fi conturat deja o parte din obișnuințele sale și are anumite ritualuri pe care încearcă să le impună altora: prietenilor și persoanei iubite. Tinerele femei simt că trebuie neapărat să plece din casa părinților, iar bărbații tineri călătoresc mult. Odată ce au constituit un cuplu - de exemplu, prin căsătorie - cei doi tineri au neapărată nevoie de un domiciliu care să le aparțină în exclusivitate
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mai multe apartenențe. De exemplu, ar putea să aparțină familiei sale, școlii la care învață, sexului său, grupu lui de prieteni, orașului în care locuiește, planetei, religiei sale etc. Dar una dintre cele mai interesante apartenențe este aceea la omul iubit... Eu te-am făcut, eu te omor! Cam așa spun unii părinți când simt că-și scapă copilul de sub control. Părintele crede că cel pe care l-a conceput îi aparține în exclusi vitate, se simte autor, proprietar, investitor și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]