6,277 matches
-
în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea partea centrală a Bucovinei, situată la sud-vest de Cernăuți. Reședința bezirkului era orașul Storojineț ("Storozynetz"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României, iar în prezent este parte a Ucrainei. Districtele politice moderne ale Monarhiei Habsbugice au fost create în jurul anului 1868 ca urmare a separării distictelor politice de cele judiciare. Bezirkul Storojineț a fost creat în 1868 prin unirea districtelor judiciare Storojineț ("Gerichtsbezirk Storozynetz") și Stănești ("Gerichtsbezirk Stanestie"). La data de 1 octombrie 1903
Bezirk Storozynetz () [Corola-website/Science/337455_a_338784]
-
Austro-Ungariei a stat în perioada 1867-1918, după Compromisul austro-ungar, sub semnul dualismului împăratului și regelui, al celor trei miniștri comuni numiți de el (de externe, de finanțe și de război), care erau responsabili pentru instituții comune ambelor jumătăți ale Dublei Monarhii, precum și al prim-miniștrilor Cisleithaniei și Transleithaniei (și a cabinetelor lor) numiți de același monarh. În baza constituției și a dezvoltării pragmatice a monarhiei habsburgice, prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) cezaro-crăiesc austriac era dependent aproape exclusiv de împărat, iar prim-ministrul (Ministerpräsident-ul
Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918) () [Corola-website/Science/337488_a_338817]
-
externe, de finanțe și de război), care erau responsabili pentru instituții comune ambelor jumătăți ale Dublei Monarhii, precum și al prim-miniștrilor Cisleithaniei și Transleithaniei (și a cabinetelor lor) numiți de același monarh. În baza constituției și a dezvoltării pragmatice a monarhiei habsburgice, prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) cezaro-crăiesc austriac era dependent aproape exclusiv de împărat, iar prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) regal maghiar era dependent de rege și de dieta dominată de aristocrați. Prim-miniștrii au fost relativ des schimbați; doar puțini și-au putut
Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918) () [Corola-website/Science/337488_a_338817]
-
și cei doi prim-miniștri ai Cisleithaniei și Transleithaniei; Consiliul Ministerial nu era o instituție sau un organ al statului.) Reprezentanții Regatului Ungariei au dat mare importanță faptului că acest Consiliu Ministerial nu trebuie să pară a fi guvernul Dublei Monarhii și au avut grijă ca titlul de „cancelar al imperiului” (Reichskanzler), pe care Beust îl păstrase, să nu mai fie folosit după 1871. În Consiliului Ministerial pentru Afaceri Comune, "Ministrul Casei Imperiale și Regale și al Externelor" deținea președinția atunci când
Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918) () [Corola-website/Science/337488_a_338817]
-
(în , în , în , în ) a fost o monarhie de pe coasta Adriaticii, care a existat pe teritoriul peninsulei Istria. Ajunsă în cadrul Monarhiei Habsburgice în 1797, țara a fost restructurată ca țară a Coroanei autonomă în 1849 și și-a păstrat acest statut pînă la dispariția ei în 1918. Din
Margraviatul Istriei () [Corola-website/Science/337489_a_338818]
-
(în , în , în , în ) a fost o monarhie de pe coasta Adriaticii, care a existat pe teritoriul peninsulei Istria. Ajunsă în cadrul Monarhiei Habsburgice în 1797, țara a fost restructurată ca țară a Coroanei autonomă în 1849 și și-a păstrat acest statut pînă la dispariția ei în 1918. Din 1804 a făcut parte din Imperiul Austriac, iar începând cu 1867 din uniunea
Margraviatul Istriei () [Corola-website/Science/337489_a_338818]
-
Khalifa Al Haftar din estul Libiei, si cu forțe islamiste extremiste ale Statului Islamic și altor organizații. Al Sarraj este de profesie arhitect. s-a născut la Tripoli că fiu al lui Mustafa al Sarraj, care a îndeplinit funcții ministeriale în timpul monarhiei. A studiat arhitectură și planificarea urbană la Universitatea din Tripoli. În anii regimului Jamahiriei libiene a lui Muammar Al Gaddafi de dupa 1969, Sarraj a lucrat ca funcționar în Ministerul Locuințelor. Ulterior a condus o firmă de consiliere în proiecte inginerești
Fayez al-Sarraj () [Corola-website/Science/337475_a_338804]
-
numește Landesstatthalter; spre deosebire de Vorarlberg, în restul Republicii Austria numele funcției nu se mai folosește din 20 noiembrie 1918. Pentru multă vreme, denumirea de Statthalter pentru un reprezentant al monarhului și al guvernului său nu a fost folosită decât rar în Monarhia Habsburgică. Însă în 1849, titlul de Statthalter a înlocuit titlul de "guvernator". În 1861, împăratul Francisc Iosif I a emis o constituție, care mai tîrziu a fost numită Patenta din Februarie pentru a putea fi deosebită ușor de alte texte
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
Landesausschuss-ul (în traducere directă, "comitetul țării") era în Imperiul Austriac și în jumătatea vestică a Dublei Monarhii Austro Ungaria un organ permanent al Dietei Țării cu atribuții executive, premergător al guvernelor federate ("Landesregierungen") instaurate în 1920. În fruntea acestui organism se găsea conducătorul numit de împărat al dietei fiecărei țări (al cărui titlu era "Landeshauptmann"; în Regatul
Landesausschuss (Austria) () [Corola-website/Science/337479_a_338808]
-
1867, a fost comitetul de consiliere și de pregătire a deciziilor monarhului în calitatea sa de împărat al Austriei și de rege al Ungariei. Consiliul Ministerial comun consta din cele trei ministere comune și din prim-miniștrii ambelor jumătăți ale monarhiei. Pe politicienii care aparțineau Consiliului Ministerial comun îi numea și îi destituia însuși monarhul, care nu era nevoit, în această privință, să asculte de vreo propunere oficială. Monarhului îi era permis să conducă în mod personal ședințele Consiliului. La început
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
s-a mai folosit nici titlul de "ministru imperial de război" / "Reichskriegsminister"; în locul lor au fost introduse denumirile de "ministru al finanțelor comune" / "Gemeinsamer Finanzminister" (pentru a-l deosebi de cei doi miniștri de finanțe ai celor două jumătăți ale monarhiei) și de "ministru de război" / "Kriegsminister" (în guvernele celor două jumătăți ale monarhiei nu exista nici un „minister de război”, doar „ministerele apărării” cezaro-crăiesc și regal maghiar). Domeniul de competență al Consiliului Ministerial comun se limita, potrivit legilor de bază ale
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
lor au fost introduse denumirile de "ministru al finanțelor comune" / "Gemeinsamer Finanzminister" (pentru a-l deosebi de cei doi miniștri de finanțe ai celor două jumătăți ale monarhiei) și de "ministru de război" / "Kriegsminister" (în guvernele celor două jumătăți ale monarhiei nu exista nici un „minister de război”, doar „ministerele apărării” cezaro-crăiesc și regal maghiar). Domeniul de competență al Consiliului Ministerial comun se limita, potrivit legilor de bază ale Compromisului austro-ungar, la politica externă, la politica de război și la finanțarea ambelor
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
ministerele apărării” cezaro-crăiesc și regal maghiar). Domeniul de competență al Consiliului Ministerial comun se limita, potrivit legilor de bază ale Compromisului austro-ungar, la politica externă, la politica de război și la finanțarea ambelor acestor politici, precum și la principiile legislative ale monarhiei austro-ungare și la cooperarea în cadrul negocierilor periodice (o dată la zece ani) dintre Cisleithania și Transleithania, care aveau ca scop în primul rând adaptarea aranjamentelor financiare convenite de cele două state prin Compromisul austro-ungar. Ținând cont de particularitățile, de situația și
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
un guvern comun al Austro-Ungariei. Consiliului Ministerial comun era înainte de toate cel mai înalt organ de consiliere al monarhului, cabinetul său politic, a cărui principală funcție era discutarea problemelor. În măsura în care problemele erau de însemnătate și priveau aspectele comune ale Dublei Monarhii, în cadrul Consiliului Ministerial se căuta armonizarea intereselor și viziunilor adesea opuse ale guvernelor de la Viena și de la Budapesta. Potrivit protocoalelor Consiliului Ministerial comun, prim-miniștrii părții maghiare trebuiau să ia parte activ la dezbateri și nici un singur pas important nu
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
a declara război Regatului Serbiei. Declarația de război a fost înaintată în numele monarhului de ministrul de externe imperial și regal. În Primul Război Mondial a domnit un contrast între ritmul rapid al desfășurării războiului și lentoarea, pasivitatea structurii constituționale a monarhiei. În cursul târziu al războiului, sub împăratul Carol I, Consiliul Ministerial comun a fost limitat la consiliere și la ponderarea problemelor comune. Puterea monarhului, o ultimă rămășiță a absolutismului, a împins la o parte Consiliul Ministerial ca parte a structurii
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea părți din vestul și nord-vestul Bucovinei. Reședința bezirkului era orașul Vijnița ("Wiznitz"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României, iar în prezent este parte a Ucrainei. Districtele politice moderne ale Monarhiei Habsbugice au fost create în jurul anului 1868 ca urmare a separării distictelor politice de cele judiciare. Bezirkul Vijnița a fost creat în 1868 prin unirea districtelor judiciare Vijnița ("Gerichtsbezirk Wiznitz") și Putila ("Gerichtsbezirk Putilla"). La 1 noiembrie 1898 se formează
Bezirk Wiznitz () [Corola-website/Science/337458_a_338787]
-
bezirk ("bițârc"-în graiul bucovinean) în Ducatul Bucovinei. Acesta cuprindea părți din nordul Bucovinei. Reședința bezirkului era orașul Cozmeni ("Kotzman"). După Primul Război Mondial a devenit parte a României, iar în prezent este parte a Ucrainei. Districtele politice moderne ale Monarhiei Habsbugice au fost create în jurul anului 1868 ca urmare a separării distictelor politice de cele judiciare. Bezirkul Cozmeni a fost creat în 1868 din districtele judiciare Cozmeni ("Gerichtsbezirk Kotzmann") și Zastavna ("Gerichtsbezirk Zastawna"). La data de 1 octombrie 1905, districtul
Bezirk Kotzman () [Corola-website/Science/337451_a_338780]
-
cinci "legi de bază" ("Staatsgrundgesetze") și a "Legii delegației" ("Delegationsgesetz"), care au fost aprobate de Împăratul Austriei, Francisc Iosif I, în 21 decembrie 1867 și care au intrat imediat în vigoare. "" a avut validitate doar în țările cisleithanice ale Dublei Monarhii, până la prăbușirea din octombrie/noiembrie 1918. Conform Compromisului austro-ungar din iunie 1867, "Legea delegației" a fost stabilită și publicată cu același conținut în limba maghiară în Regatul Ungariei; în afară de aceasta, constituția din Transleithania se deosebea în mod considerabil de cele
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
monarhului și responsabilitatea miniștrilor. Monarhul rămânea conducătorul suprem al forțelor armate; dreptul de emitere a decretelor de către miniștri a fost reglementat. Inoficial numită „Legea delegației” (acest titlu nu apare în Foaia legilor imperiale), "Legea despre afacerile comune ale tuturor țărilor monarhiei austriece și despre metoda abordării lor" (în ) este una dintre cele patru propuneri legislative ale guvernului de la Viena ajunse spre dezbatere în Consiliul Imperial în iunie 1867 și era pandantul austriac al articolului XII/1867 din noua constituție a Ungariei
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
în Consiliul Imperial în iunie 1867 și era pandantul austriac al articolului XII/1867 din noua constituție a Ungariei, articol care trata despre compromisul austro-ungar. Numele scurt și inoficial al legii este datorat faptului că legislația în privința afacerilor comune ale monarhiei urma să se facă prin intermediul unor întruniri anuale paralele ale delegațiilor Consiliului Imperial și Dietei Ungariei; compromisul financiar era realizat de două delegații mai mici care se întruneau din zece în zece ani pentru a negocia procentele cu care Cisleithania
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
conducă aparatul administrativ stabilit de stat în țară și să implementeze politica guvernului de la Viena, de ale cărui directive Landeschef-ul era dependent. Între 1878-1918 era numit "Landeschef" și guvernatorul Bosniei și Herțegovinei, care nu aparținea de nici una dintre jumătățile Dublei Monarhii, deci nu era subordonată guvernului de la Viena responsabil de Cisleithania, ci era un condominium administrat de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe, care era responsabil de afacerile comune ale întregii Austro-Ungarii. Landeschef-ul sau Statthalter-ul era numit de către împărat la propunerea
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Honvédelmi Minisztérium"; în germană "k.u. Honvédministerium") cu sediul la Budapesta era responsabil pentru finanțarea, organizarea și administrarea Forțelor de apărare regale maghiare (în maghiară: "Magyar Királyi Honvédség") și a componentei lor croato-slavone fondate în 1868 în jumătatea transleithanică a monarhiei austro-ungare. a existat din 1868 până la începutul lui noiembrie 1918. Ministerul regal maghiar al apărării era unul dintre cele trei ministere ale forțelor armate ale Dublei Monarhii, care, în vremuri de pace, erau oficial independente unul de altul. Celelalte două
Ministerul regal maghiar al apărării () [Corola-website/Science/337483_a_338812]
-
Honvédség") și a componentei lor croato-slavone fondate în 1868 în jumătatea transleithanică a monarhiei austro-ungare. a existat din 1868 până la începutul lui noiembrie 1918. Ministerul regal maghiar al apărării era unul dintre cele trei ministere ale forțelor armate ale Dublei Monarhii, care, în vremuri de pace, erau oficial independente unul de altul. Celelalte două ministere (cu sediul la Viena) erau:
Ministerul regal maghiar al apărării () [Corola-website/Science/337483_a_338812]
-
Regatul Boemiei și Regatul Galiției și Lodomeriei se numea "Landmarschall"). Lui îi făcea contrapondere Landeschef-ul cezaro-crăiesc (numit și Statthalter sau Landespräsident) care era un reprezentant al împăratului și al guvernului central de la Viena. În Austria Germană, vechile diete provinciale ale monarhiei au fost desființate în noiembrie 1918 și au fost înlocuite mai întâi prin adunări regionale provizorii ("Provisorische Landesversammlungen") până când, la 10 noiembrie 1920, a intrat în vigoare constituția federală; succesoarelor dietelor provinciale istorice li s-au adăugat două noi parlamente
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
din care mai făceau parte Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare. Fondată în 15 martie 1867 și desființată în 31 octombrie 1918 prin retragerea contingentelor maghiare, a fost corpul principal al "Puterii armate" a noii Duble Monarhii, căreia, pe lângă forțele terestre, îi mai aparținea și marina militară. În timpul Primului Război Mondial, toate forțele armate ale monarhiei, terestre și marine, s-au aflat sub conducerea Înaltulului Comandament al Armatei Austro-Ungare, întemeiat în 1914. Armata Comună se număra printre prerogativele împăratului
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]