60,569 matches
-
a Iolandei și se temea să nu o piardă la cea mai mică schimbare de poziție, cum, pe vremuri, pierdea Europa Liberă pe scala instabilă a Vef-ului. 43. Grațian stătea În fața lui: Între ei, tabla de șah cu toate piesele negre. Deasupra lor, agățat Într-un cârlig, porcul zumzăia ca un bondar, ca un candelabru care dădea semne de oboseală. VII. Laudă porcului sau Porcul acesta nu este un porc 1. Legat zdravăn de un picior cu o funie groasă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
convins să accepte oferta. Fără televizor? Cum să meargă fără televizor? Atunci nu-mi trebuie. N-am televizor. L-am aruncat pe geam când au Început oamenii să strige: „Ați mințit poporul cu televizorul”. Oricum era alb-negru, sau mai mult negru că era cam defect. Atunci, Îți dau bani, zise Flavius-Tiberius, tot mai convins că nu fusese totuși prea inspirat când eliberase porcul. Nu mă poți despăgubi, omule... Porcul ăsta era un copil malformat pe care noi Îl mâncam. Cum Saturn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
totuși, În năvodul cleios al privirii lor, ștergându-și mereu ochii cu o batistă-năfrămuță albă-albuță, faină-făinuță, pe care o tot scotea din mâneca stângă a cojocului ei trois quarts, cu guler rusesc, ușor evazat și secuiesc de fel, culoarea ciocolății negre. 3. Și ea se făcea tot mai subțire pe măsură ce se depărta. Când a ajuns subțire cât o rază de lumină vineție, sau cât o tăietură de bisturiu În aerul tare ca sticla, n-a mai văzut-o nimeni. Asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o ușă de intrare. Alături de ea era o măsuță, iar pe măsuță un plic mare și albastru, așezat în picioare și îndreptat cu fața către scări, așa că ochii mi-au căzut direct pe el. Pe plic scria cu litere mari, negre, ușor aplecate: ÎȚI ESTE ADRESAT, iar dedesubt: DESCHIDE-L ACUM. Apropiindu-mă, am observat că plicul era doar cel mai evident dintr-o grămadă de obiecte aranjate pe măsuță. În stânga era un telefon. Pe-un bilețel post-it lipit pe butoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un cerc vag cu mâna. — ... mai generală, dar asta se întâmplă foarte rar. O singură recidivă a uneia dintre aceste amnezii este foarte, foarte neobișnuită. — Iar unsprezece depășesc orice închipuire. — Da. Lucrurile de genul ăsta sunt rareori clare, albe sau negre, Eric, dar chiar și așa, trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce-ți cer să faci, dar, dacă va fi să te pot ajuta, asta e foarte, foarte important. Bine? — Da, am spus. Sigur, am spus. Nici o problemă. 2 Arheologie în bucătărie și al doilea mesaj În întunericul profund, în apele negre, cu mii de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mea, cu micul meu dejun sfârâind pe grătar. Știam că asta era indiscutabila logică a situației și am încercat să revin la ea iar și iar, însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol negru și adânc. Nu știam nimic despre Eric Sanderson. Cum naiba aș putea pretinde că sunt el? Mi-am luat micul dejun în fața televizorului, care încă trăncănea, și-am alcătuit în gând o listă a lucrurilor pe care voiam să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cămăși cu mine la parter, fără să-mi dau cu adevărat seama că le aveam în mâini. Pe covorașul din fața ușii se afla un plic mare, format A4. Numele meu și adresa erau scrise pe partea din față cu litere negre, de tipar. Înainte ca mintea mea să-și recapete viteza normală și să-mi dau seama că n-ar trebui s-o citesc, că mi se ceruse să nu citesc nimic de genul ăsta, desfăcusem deja scrisoarea și parcursesem două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient se foiește în somn, deranjat de-un țârâit. De la patru grade de izolare, umbra de sub apă prinde mirosul. Un semnificant încovoiat, în ascensiune, o idee neagră o înotătoare plină de avânt și concentrare străbate distanța care ne desparte într-o ploaie de meme [1]. Am deschis ochii. Eram în living, întins pe sofa. Telefonul suna. Cu excepția unei dăți când doctorița Randle mă sunase ca să mute o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se lovi de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca vuietul unei scoici puse la ureche; acel sunet apropiat de timpan al unor valuri fantomatice spărgându-se în depărtare. Am apăsat clapele mici și negre de pe furca telefonului și-am format din nou. De data asta mi-a răspuns vocea metalică a telefonistei computerizate: „Ați fost sunat la... ora... opt... și... douăzeci și șase de minute... Apel cu număr ascuns“. Închisesem și mă întorceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la barul taberei. — Obiceiul ăsta pe care-l ai să compari lucrurile din viața reală cu lucruri din film? — Ce obicei? Ei bine, zise ea, te face să pari superficial, neinteresant și... Cu buzele strânse, capul înclinat, șuvițele de păr negru căzându-i pe față, și un zâmbet fals-compătimitor adăugă: — ... să semeni cu un tocilar ratat, sinceră să fiu. Păi sunt un tocilar ratat. Probabil că ar trebui să-mi dai papucii cât mai repede, pentru că tu ești mult mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și apa care mai rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit drum spre copac, evitând cu grijă să calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde putuseră, printre pietre. Comitetul de revendicare al naturii. Apropiindu-mă, am observat un șezlong de plastic alb, așezat la umbra copacului. O fată stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca să caute ceva în geanta de alături și, recunoscând-o, stomacul mi s-a urcat în gât. — Clio. Clio Aames se opri din ceea ce făcea, se întoarse și își împinse ochelarii de soare, ca o bentiță, peste părul lung și negru. — Fi-r-aș a naibii să fiu ei, zise ea. Uite cine a venit. Am ajuns sub copac și m-am aplecat, iar ea s-a ridicat pe jumătate, apucându-mi brațele cu mâinile ei solide, calde sub soarele verii, reale. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vagă amintire fizică a realității podelei supraviețuise, dar acum mă legănam, pluteam și încercam să pășesc pe apa din ideea unei podele, din conceptul unui lichid omogen, din nesfârșitele lui valuri reci de asociere și istorie. Totul era întunecat și negru, cu excepția verdelui slab al Stelei Polare. Nu mai exista nici un contur, nici o siluetă a bibliotecii și-a spatelui televizorului răsturnat, doar eu călcând apa, singur în mijlocul acelei vaste și fundamentale forme conceptuale; conceptul ca mediu, cu propriile sale profunzimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
substanță. Lumea, mintea mea, felul în care acestea intrau în relație, oricare ar fi fost pivotul schimbării de percepție... nu aveam control asupra lor și nu puteam face lucrurile să revină la starea dinainte. Dar trebuia să scap. De lichidul negru și foarte adânc de sub picioarele mele, de creatura din televizor și de lovitura violentă care mă aruncase aici. Trebuia să ies, chiar acum, indiferent de felul în care totul se revizuia și se re-focaliza. Am ridicat privirea spre Steaua Polară, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al lui Eric Sanderson și mantra lui Ryan Mitchell prinsă în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am luptat să-mi aduc aminte textul de pe foile alea de hârtie. Rezultate la examene? Culorile în care au fost vopsite camerele? — Albastru, negru, cenușiu și galben, am strigat cuvintele, icnind, deposedat din cauza șocului de orice urmă de gândire sau logică. Am strigat și am lovit apa cu picioarele, încercând să apuc întunericul cu mâinile. — Albastru, negru, cenușiu și galben. Albastru... Ceva se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în care au fost vopsite camerele? — Albastru, negru, cenușiu și galben, am strigat cuvintele, icnind, deposedat din cauza șocului de orice urmă de gândire sau logică. Am strigat și am lovit apa cu picioarele, încercând să apuc întunericul cu mâinile. — Albastru, negru, cenușiu și galben. Albastru... Ceva se năpusti din adâncuri spre suprafață și se izbi de șoldul și coastele mele, aruncându-mă din apă, în sus și pe spate, într-o jerbă de picături, gura mea s-a deschis ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hull am dat peste adnotările făcute de mâna lui într-un set de enciclopedii vechi. Acestea m-au condus la niște afișe ilegale, cu mult text din Leeds, iar în Leeds am găsit serii întregi de eseuri scrise cu marker negru pe dalele pasajelor subterane din Sheffield. Eseurile din pasaje m-au dus la o suită de texte scrise cu creta pe pereții unui vechi turn din Manchester. Mi-amintesc atât de clar partea asta, traseul ăsta, pentru că mi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit înăuntrul cercului de bazine. [text lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas lung, roman și păr argintiu dat cu briantină, lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil, furios, serios și glumeț, dar că marginile acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Sheffield) a e e 1. Animale unicelulare Primul dintre cele două afișe ilegale, lipite pe stâlpi, găsite în Leeds și probabil create de doctorul Fidorous (deși, după câte se pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost expuse ca parte din renovarea Gării Centrale Leeds. În ciuda a săptămâni întregi de căutări, nici un alt posibil afiș al lui Fidorous n-a fost descoperit în oraș. Animalele unicelulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unei etichete de acetat pe o dischetă 3½“ în intersecția Sheffield (vezi hărți/fotografii) și a fost mult mărită aici. Structura reprezintă, probabil, un țânțar. Discheta care poartă această imagine e făcută din plastic portocaliu, transparent (nu din obișnuitul material negru, mat), lăsând impresia unei insecte încremenite în chihlimbar. Textul pare să fie un cod sursă de programare și există unele asemănări cu virusul Melissa, apărut cu aproximație în anul 2000/2001. Să aibă oare legătură cu Fidorous? Discheta în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar am scos câte un pumn de hârtie muiată, legată cu bandă elastică, fiecare pe punctul de-a se rupe ca un aluat și brăzdat de petele negre ale literelor, de venele albastre ale cernelii. Nu stătusem în ploaie foarte mult, dar la ce cantitate de apă cădea fusese evident destul. Mult prea mult. Camuflajul meu exterior, vesta mea antiglonț conceptuală era de nefolosit. Rahat. Nu, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
parte, tot dimensiunea albastrului însuși e de vină. Conștiința faptului că pe măsură ce înoți spre el, acel zid albastru devine din ce în ce mai mare, până când suprafața lui e imposibil de masivă și te înconjoară din toate părțile, iar fundul mării coboară spre hăuri negre. Însă adâncimea nu o deranjează deloc pe Clio. Ea a făcut și parașutism și schi extrem, deși nu vreau să vă creez impresia că ar fi o maniacă a sănătății sau mai știu eu ce. Suntem amândoi mari amatori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri sărite și fisuri înăuntrul corpului zdrobit, în picaj, al submersibilului. Am încercat să-mi păstrez cumpătul. Am încercat să nu mă gândesc deloc la ludovician. Nu vă... am încercat din nou, mai tare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două tuburi de respirat, două măști de scufundător, un hamac și un aparat foto galben, subacvatic. M-am ridicat de pe bancă și m-am apropiat, așa încât să pot citit cartonașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]