7,150 matches
-
și primii ei artizani. Dar această conștiință depășește cu mult cercul oamenilor de cultură, spre a cuprinde întreaga societate. Fenomenul perturbării vechilor structuri și ierarhii determină reacții variate, pe care literatura nu omite să le înregistreze. Vârstnicii exprimă fără înconjur nostalgia timpurilor apuse. Un personaj din Comodia vremii a lui C. Faca pune în paralelă rânduielile Regulamentului Organic cu cele ale epocii fanariote: „Unde-s vremile acelea pă când odihnit șădeai, / Fără pravilă și delle, toate ți le isprăveai? / Împărțeai cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
practic - nu există contact. Competiția survine între paleoși neologisme, mai exact între paleoși neoglosie, întrucât ea depășește sfera lexicului spre a angaja, în moduri specifice, domeniul morfologiei, al sintaxei și al stilului. O enumerare burlescă de paleologisme, capabile a trezi nostalgia unor bătrâni odată cu hazul sau nedumerirea tinerilor, întocmea Heliade în 1848: „O, deșertăciunea lumii aceștia! unde mai sânt rubarele, bumbașirlâcurile, locmalele, havaeturile... surghiunlâcurile... milostivbojiile, ce adorna hrisoavele noastre și ne adeverea iscălita noastră nobilitate? Pesnele cele guturăiate, blagorodiile, blagocestiile, șătrăriile
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Universității berlineze - cu un scrin (așa i se și zice: „die Kommode“). Crematoriul din București - cu o zaharniță. Cazinoul din Constanța - cu un dric... Dar neogoticul, ca să revin la el, a vrut într-adevăr să semene cu ceva. Crescut din nostalgiile Restaurației, a vrut să reînvie Evul Mediu, dar circumstanțele evului burghez l-au făcut să eșueze în conformism și platitudine. La noi, cum s-au petrecut lucrurile? Deși promovat prin excelență de artiști străini, neogoticul s-a adaptat cerințelor locului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
stradă, dornic să vadă ce „va urma“. Un nou alfabet de tranziție lua naștere sub ochii săi. Recitită după douăzeci de ani, cartea sugerează, volens nolens, unele paralele sau analogii cu actualitatea. Sintagme precum „fenomenul perturbării vechilor structuri și ierarhii“, „nostalgia timpurilor apuse“, „forme de imitație care în esență nu atacă sistemul, mulțumindu-se a-i primeni beneficiarii“, „fenomene de juxtapunere și divergență, amestecul cotidian al vechiului cu noul“, „fenomene de coexistență și forme hibride“, „manifestări de mimetism, veleitate și impostură
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
prietenul său mai mare, Dem Savu, căruia îi ducea ghetele, pentru a putea intra în incinta locului de desfășurare a competiției. Ajuns la vârsta senectuții, după o carieră de mai bine de 50 de ani, Dan Puican are în permanență nostalgia locurilor natale, tânjind după acestea și după anii copilăriei și adolescenței. În 1936 la Oltenița â În 1938, pe litoral, cu mama sa Cu Ion Caramitru și regretatul Mișu Fotino În 2004 la Sidney Pe Mapamond cu piesa lui George
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
a inspiratorului lor, Amitaï Etzioni. În consecință, o doctrină conservatoare în măsură să substituie apartenența națională este acum disponibilă, cu precizarea că nu contrazice esența națională, ba chiar îi oferă o justificare indirectă.429 Comunitarismul se împacă de minune cu nostalgia întoarcerii spre sine întreținută de ceea ce specialiștii afacerilor internaționale numesc globalizarea lumii: globalizare ce-i lipsește pe oameni de reperele lor și căreia i-ar răspunde un contra-acces de fragmentare globală situată sub semnul "vocabularului plîngerii" față de "opresiunea străină"430În
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și proza în discurs propagandistic, lozincard sau în reportaj care falsifica grosolan realitatea. Dar cenzura nu a putut șterge cu totul memoria culturală și instinctul cultural și nu a putut înăbuși, oricât de dure i-au fost instrumentele de teroare, nostalgia după firesc. Așa încât, atunci când s-a putut, începând cu anii 1964-1965, scriitorii s-au reorientat rapid către modelele clasice ale literaturii române, iar vedetele realismului socialist au trecut, pentru totdeauna, într-un anonimat din care doar amintirea ororii pe care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
al dramaturgiei de partid este capacitatea de a mobiliza, în ecuația textului de propagandă, gramatica tradițională a teatrului românesc ante comunist. Hibridizarea tradiției la care aspiră Baranga este, indiscutabil, o formulă de succes, reacționând la stimulii unui public care are nostalgia formulei dramatice accesibile și aparent non-ideologice. Contrastul cu Horia Lovinescu este simptomatic: în locul retragerii în parabolă, mit și esopic, Baranga exploatează, până la căpăt, rețeta ancorării în real, de pe poziții angajate, "partinice". Volumul de teatru din 1953 este o piesă centrală
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu o interpretare personală a diferitelor religii pe care le prezintă. Concepțiile sau interpretările mele personale în legătură cu structurile sacrului le-am expus în alte lucrări: cf. Le sacre' et le profane; Trăite d'histoire des religions; Images et symboles; La nostalgie des origines etc. Evident, aceste concepții au orientat înțelegerea diferitelor sisteme religioase pe care le-am cercetat, și justifică selecția "momentelor creatoare" pe care am decis să le prezint în Histoire des croyances etdes idees religieuses. Dar nu pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sacrului, spiritul uman a sesizat diferența între ceea ce se revelă caftind real, puternic, bogat și semnificativ și ceea ce este lipsit de aceste calități, adică curgerea haotică și periculoasă a lucrurilor, aparițiile și disparițiile lor fortuite și vide de sens" (La nostalgie des origines, 1969, pp. 7 sq). Pe scurt, "sacrul" este un element în structura conștiinței și nu un stadiu în istoria acestei conștiințe. La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca ființă umană este în sine un act
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
E vorba, desigur, de un cult al craniilor 34. Dar s-ar putea spune, de asemenea, că e vorba de efortul de a păstra amintirea individului viu. 30 Cf. M. Eliade "Remarques sur Ie dualisme religieux: dyades et polarites", în Nostalgie des origines, pp. 249-336, în special pp. 315 sq. 31 K. M. Kenyon, Archaeology în the Holy Land, pp. 39 sq. Formula - "primul oraș din lume" - a fost criticată de G. Childe și R. J. Braidwood. După Kathleen Kenyon, primii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor. Ziua nu mă pot odihni, noaptea nu pot să dorm. Vreau să-i nimicesc ca să pun capăt agitației lor. Ca liniștea să domnească pentru noi, și (în sfârșit) să putem dormi!" (1,37-39). Se poate descifra în aceste versuri nostalgia "Materiei" (adică a modului de existență care corespunde inerției și inconștienței substanței) pentm imobilitatea primordială, rezistența împotriva mișcării de orice natură, condiție prealabilă a cosmogoniei. Tiamat "începu să țipe la bărbatul ei. Ea scoase un strigăt de durere [.]: Ce? Să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
p. 50. Idei religioase și crize politice în Egiptul antic următoare. După Dinastia a V-a (~ 2500-2300), aproape nimic important nu s-a adăugat la patrimoniul cultural. Acest "imobilism", care caracterizează civilizația egipteană, dar care se regăsește în miturile și nostalgiile altor societăți tradiționale, este de origine religioasă. Fixitatea formelor hieratice, repetiția gesturilor și a isprăvilor efectuate în zorii timpurilor sunt consecința logică a unei teologii care considera ordinea cosmică drept operă divină prin excelență și vedea în orice schimbare riscul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prozaicul și printr-o atitudine anticalofilă. Printre ecourile acestei poezii în literatura contemporană am putut remarca perpetuarea neîncrederii în limbaj, refuzul hiperculturalizării poeziei, renunțarea la certitudini și la perfecțiune, preferința pentru o poezie a prozaicului (cu dispariția bardului care cânta nostalgia absolutului), autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea (descriptivul se golește de tropi, narativul pare să invadeze spațiul poetic și să confere poemelor aparență de jurnal), preferința
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
preferință pentru proletar în opoziție cu burghezul, doar că, în acest volum din 1946, tematica socială devine ceva mai pregnantă, dar pare să lipsească de aici exaltarea noii lumi, acordul explicit cu aceasta și versurile par să păstreze ceva din nostalgia pentru o epocă apusă ("Plăceri/ De-o zi de sărbătoare,/ Voioase vechi moravuri.../ Spre câmp se duce/ Și dumbrave/ E noua lume muncitoare.// Și după altă zi,/ Post festum -/ Îndemnări de cruci/ Pe străzi/ Și în tramvaie,/ Spre necesarul randament
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și nu atât din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a anorganicului", iar "lirismul său nu provine din nostalgia purității ci din mecanismul acestor disonanțe care pot fi depistate de la alăturările de cuvinte până la "fronda" celui care își refuză condiția"210. Al. Piru îi reproșează lipsa aptitudinii "de a se lua el însuși în serios" și faptul că i-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dragoste și despre dimineață". Se observă în poezia aceasta o revenire constantă spre motive sau modalități literare consacrate de literatura medievală, fapt care corespunde, mai degrabă, revalorizării ludice a acestor elemente de către postmoderniști 228, decât cultului romantic al Evului Mediu. Nostalgia, care însoțește motivul amintirii, este și ea prezentă. Construcțiile sunt inedite, demitizante, refuzând să închege o poezie elegiacă, deși sonoritățile amintesc de tonurile simboliste. Deicticele conturează un spațiu-timp al ezitărilor ("Astăzi, mâine (sau poate niciodată)", "Odată o să-mi ceri mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rețea de fire textul acesta de toate poemele închinate iubirii văzute ca renaștere, ca trezire la viață a sufletului (în seria cărora se înscrie și erotica lui Arghezi, de exemplu, prin Morgenstimmung). Poezia sa de dragoste păstrează aceeași linie demitizantă, nostalgia, reveria sunt repede estompate prin asocierea cu elemente nonliterare desprise din universul contemporan ("mi-aș fi suit frecvența pulsului/ până la o mie de bătăi pe minut", "această bătaie a ceasului/ are făcea din mine un reflex pur, un fel de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
peisajul descris este întotdeauna prea halucinant pentru a putea fi o copie a realității oricât de deformatoare. De altminteri, se subliniază experiența spirituală angoasantă prin referirile la spațiul interior: "Cu apele-adormite-n mine", "Mă-nec în fiecare noapte" (Coșmar). Există o nostalgie a feminității care nu e lăsată să se manifeste, nostalgie care se combină cu proiecția pe cerul minții a imaginii unui "paradis pierdut". Astfel în Omul profilat pe cer se reiterează imaginea omului primordial, prin legătura sa cu natura, cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o copie a realității oricât de deformatoare. De altminteri, se subliniază experiența spirituală angoasantă prin referirile la spațiul interior: "Cu apele-adormite-n mine", "Mă-nec în fiecare noapte" (Coșmar). Există o nostalgie a feminității care nu e lăsată să se manifeste, nostalgie care se combină cu proiecția pe cerul minții a imaginii unui "paradis pierdut". Astfel în Omul profilat pe cer se reiterează imaginea omului primordial, prin legătura sa cu natura, cu materia, un uriaș mitic redat prin hiperbolizări și acumulările unor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iubito, munții se destramă/ emigrăm pe rând în câte-un fel", Viziunea de la no. 7). Discursul erotic pare să capete însă alte nuanțe în poeziile din ciclurile ulterioare sau în cele publicate postum, se regăsește aici ceva din savoarea și nostalgia romantică, o oarecare diafaneitate caracterizează portretul femeii al cărei contur pare să se desprindă din elementele cadrului natural. Poezia aceasta este însă poate mai aproape de cea a colegilor de generație, prin aspectul halucinant, prin reveria care anihilează limitele spațiale și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unde/ păharele stau goale - lua-le-ar dracul!", "nădejdea ca o târfă, de ce fuge?", Trotuarul din memorie). Orice urmă de optimism, de estetizare a prezentului este exclusă, demitizarea e înțeleasă ca fiind opusă poeticului. Există însă uneori o urmă de nostalgie a poeziei idealului, a căutării sacrului, a luminii. Și atunci sonoritățile textelor meditative amintesc de lirica interbelică: "Munții își presară frunzele pe cer/ Dor de nemurire, crești în pieptul meu!/ S-a făcut întuneric în Dumnezeu:/ Pentru ultima oară, stingher
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de revărsare a inconștientului în conștient, o abandonare a fantasmelor derutate în lumea conștiinței care nu poate sau refuză să le organizeze. "adormeau răsturnați în patul apei secate/ pe rând însemnați de Lună cu alb/ pe piele cu cincisprezece carate". Nostalgia trecutului trubaduresc apare și în Ultimul de la 1200. E o reverie declanșată de o "ilustrație veche" sau de proiectarea sinelui într-o astfel de ilustrație: "Într-o ilustrație veche - îndepărtată torță nestinsă/ am cântat pe malurile Balticei pentru Clara". Erotismul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în China Meridională". Neprecizarea coordonatelor duce la anularea limitelor dintre ficțional și nonficțional. Totul e proiectat într-un fel de mitologie personală în care binele și răul se confundă. Exotismul este ironizat, nu e refugiu și nici nu provoacă mari nostalgii. Crima face parte din banalitatea existenței. Retorismul discursului este subliniat, oarecum umflat: "Vă spun: "Aici am întâlnit Moartea cu aripi străvezii de ceață/ cum arunca sorții (...)"", "pe cuvânt de cinste poetul Constant Tonegaru a văzut Moartea/ plutind deasupra plantațiilor desfrunzite
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]