13,698 matches
-
o încăpere întunecoasă, sărăcăcios mobilată și o baie minusculă. Totul fusese răvășit de cei care făcuseră percheziția cu zile in urmă, fără să găsească nimic. Făcu ceea ce obișnuia totdeauna când se întorcea acasă. Intră, se spălă pe mâini și pe obraz cu apă de flori dintr-o cană de porțelan de pe un lavoar, un obiect în totală discordanță cu tot ceea ce o înconjura. Apoi, schimbându-și înfățișarea, aprinse o lumânare. Un parfum de scorțișoară și mosc se insinuă tuburător. Un șir
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
-ți plini de lacrimi dar te pierzi în unde în cadru amar naiv victima tardivă către infinit plânge universul steaua ta modestă are sens... ...celestă eu nu te-am mințit adevărul doare temeri și necaz masca bărbăției nu țin pe obraz... Referință Bibliografică: La un colț de stradă / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1348, Anul IV, 09 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LA UN COLŢ DE STRADĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377925_a_379254]
-
când noi ne-am iubit Dar ce-am simțit nu vei afla în veci. Era-ntr-o vară când te-am întâlnit Dar a trecut și-a trebuit să pleci ! În urmă ai lăsat dorul plângând Cu lacrime prelinse pe obraz. Prin viață să îl vezi doar rătăcind Iară la el să nu visezi măcar ! Prin viață ai trecut ades senin Iar lumea îți părea ca de zefir. Tu n-ai știut ce-i gustul de pelin Nici sentimentul de a
FANTOMELE TRECUTULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377933_a_379262]
-
-n valuri de oglinzi. Cât de frumoasă ești! Parfum de stele Ce tremură în visul nepătruns, Chiar de îngheți în gândurile mele Cum poate fi eternul de ajuns? IERTARE O geană a urcat spre bolți senine, Iertarea este singurul suport. Obrazul, hai, întoarce-l către mine Să înțelegi durerile ce-ți port. O lacrimă lucește în regrete, Greșeala o cuprind în asfințit; Suspinele au înghețat secrete Și plâng azi clipa care te-a rănit. Tu să mă ierți că n-am
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
te căuta; Privește luna când răsare-n pace Și voi simți, atunci, iertarea ta. Tu să mă ierți că n-am știut a strânge Luminile ascunse-n ochii tăi, Privește cerul nopții care plânge Și voi simți iertarea în văpăi. Obrazul, hai, întoarce-l către mine Să înțelegi durerile ce-ți port, O geană a urcat spre bolți senine, Iertarea este singurul suport! NEMURIRE Albe destine îmi croiesc prin mare Adorm pe stânca unui dor tardiv, Acum că timpul suie către
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Îți amintești când surâdeam, vibrând pe sub arcușul magic, Ne agățam de-un fir ascuns, desprins de asfințitul tragic, Sau ne-mbătam cu flori de câmp și ne pierdeam de vechi regrete - Parfum de maci pe-obrazul stâng, iar pe cel drept, de margarete? Îți amintești? Ne strecuram pe a splendorii strâmtă ușă, Mă scufundam în ochii tăi, ascunși sub bucla-ți jucăușă. În orizontul meu tăcut, erai și cer, erai și mare, Puteam să comprimăm în
ÎȚI AMINTEȘTI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377937_a_379266]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FEMEIA Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
căreia i s-a luat și denumirea căci nu mai pronunță mulți numele „patrie”, am lăsat să se meargă până la pragul rupturii de omenesc. Într-atât s-au acumulat dezamăgirile, încât a pierit lumina din oglinda privirii și surâsul din obraz; într-atât se crede că nicio minte nu mai este perspicace dacă nu organizează cât mai bine dezorganizarea, drept drum bătătorit al artei hoției (artă în deplinul înțeles e hoția, artă înfloritoare), încât cinstea a ajuns legendă; într-atât zisa
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
se îmbină Și prindem zvonul corului de plângeri, Zăpada-n roșu o pictezi când sângeri Și tremură-n icoană, când se-nchină. Doar câte-un fulg, abia desprins din zborul Ce în suspin coboară și-n tristețe, Se-așează pe obraz, să-și plângă dorul Despre demult pierduta tinerețe, Dar tot prelinge-n suflete fiorul, Care ne poartă-n vis și-n frumusețe. REACȚIE Mai punem iar substanțele-n retortă, Turnăm în eprubete tot acidul, Care pătrunde-n inimă, perfidul Și
SONETE CONTEMPORANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377962_a_379291]
-
și minute în șir nu a putut să vorbească și să se oprească din plânsul nervos ce pusese stăpânire pe ea. Încet, încet, și-a revenit și a ascultat povestea incredibilă pe care Alina i-o spunea cu lacrimi pe obraz. Plângeau amândouă, îmbrățișate strâns, pătrunse de emoție și teamă. Tremurau cu gândul la urmările evenimentelor la care Alina participase direct și care, în mintea lor, luau dimensiuni înfricoșătoare. Nici nu au observat că, între timp, Eugen intrase încet în bucătărie
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
dimensiuni înfricoșătoare. Nici nu au observat că, între timp, Eugen intrase încet în bucătărie, încă buimac dar, mai ales, năucit și impresionat de tabloul înduioșător ce-l ofereau cele doua femei ce plângeau cu sughițuri. Deosebit de palid, fără sânge în obraz, în afara celui adunat în jurul rănii vizibile de la distanță, lipsit de forță, se sprijinea de mobile pentru a se ține pe picioare.... ... A reușit să articuleze cu greu câteva cuvinte, mai mult pentru a-și face cunoscută prezența în încăpere: - Săru
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
Spun tot, că trebuie să știi, dar hai la un loc mai ferit că, Doamne ferește! Cine aude ne poate face rău și nouă și băiatului dumitale și n-o să ne fie bine, omul lui Dumnezeu. Nea Petrică, fără sânge în obraz și speriat de cuvintele femeii, o trase de cot spre un hol dinspre magazia de piese de schimb, pe unde numai vântul mai trecea pe sub uși, își aprinse cu greu o țigară care-i cădea printre degetele ce-i tremurau
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
și ricoșând din caldarâmul plin de sânge, nea Petrică s-a ridicat în picioare și, acuzând oboseala din cauza unei nopți albe și pline de griji, si-a scos batista și, vădit jenat, și-a șters lacrimile ce curgeau încet pe obraji în pofida voinței lui de a nu se manifesta. Bărbatul din el ceda tensiunii la care era supus tatăl copilului ce văzuse moartea cu ochii. A încercat să spună ceva, dar cuvintele s-au oprit într-un geamăt scurt ca un
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
mai mult. Era așa de micuță și catifelată încât se temea s-o strângă prea tare și păstra cu grijă căldura, mirosul și forma ei în palma sa bătătorită, poate prea aspră, bărbătească. Nu punea la socoteală câteva pupături pe obraz la despărțire, destul de reținute și nu vedea nici cum roșește Alina în acele momente. S-ar fi întrebat, poate, care era izvorul acestei reacții pe care biata fată nu știa cum s-o ascundă... Se întâlneau cam de două ori
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
mă roage, ca-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața? Referință Bibliografica: Mama / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2057, Anul VI, 18 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile
MAMA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377981_a_379310]
-
să vadă ce fac ceilalți. La foarte scurt timp, pe ușă localului iese întâi mama, apoi un scaun cu rotile ocupat de o fată cu bucle cărămizii cu ochi luminoși ce păstrau urma unui zâmbet prea trist.Întunericul ascundea un obraz pe care lacrimile curgeau în voie... Scaunul era împins , cu grijă paterna de capul familiei. În acel moment băieții au înțeles jocul. Față cu părul cărămiziu nu vroia să distrugă vraja creată între ea și dansatorul refuzat. Niciodată piciorele anchilozate
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
loc. Amuleta ce mă-ndrumă spre mai bine, Liniștea-mi găsesc, iubite, lângă tine. Misterul iubirii noastre adevărate, Nu știu a-l desluși, of, minunate. Nu știu cum a-nceput deodată totul, Însă iubirea sincera și-arată rodul. Dintr-un sărut pe-obraz, nevinovat, Simțul ni s-a trezit, ne-am atașat. Azi ne e greu a sta mult despărțiți, Sigur de Sus noi doi ne-am fost sortiți. Referință Bibliografică: Talisman / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1894, Anul
TALISMAN de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377999_a_379328]
-
se cutremure sub picioare, schimbând priviri înfricoșate, până când un copil începu să țopăie pe lângă ei. Când îl văzură, soldații strigară confuzi: - Ce-i asta?! Sfârșitul lumii?! - Cum să se sfârșească, lumea? râse băiatul. Marcel sforăie, atâta! Soldaților li se înroșiră obrajii de rușine, apoi strigară la băiat să plece de acolo. Apoi, intrară pe poarta casei lui Marcel, căci acesta din urmă avea o casă mare, mare, mai lată ca pământul și mai înaltă ca cerul! Când intrară soldații, sforăitul se
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
atinse nițel tavanul. Cum îl atinse, cum crăpă și se desprinseră pietre și cărămizi. O rocă căzu în capul sfetnicului, o cărămidă pe generalul oștirilor și puțin nisip pe umărul Împăratului. - Să nu se mai închine gigantul! țipă Împărăteasa, cu obrajii îmbujorați. Destul, destul! - Să fie jupuit de viu! ordonă un boier. - Să fie jupuit de viu și spânzurat de limbă! urlară alți nobili. - Să fie jupuit de viu, spânzurat de limbă și bătut pe față cu o mie de biciuituri
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
Copile drag, începi azi școală, Entuziasmat de noi prietenii. Completa-ti-vei singur coală, Cu zâmbet și peripeții. Te-oi aștepta cu drag, acasă, Cu-mbrățișarea-mi mereu caldă. Ti-oi pune ce-am mai bun pe masă, Lacrimi deja obrajii-mi scalda. Referință Bibliografica: Azi începi școală / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2082, Anul VI, 12 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AZI ÎNCEPI ȘCOALA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378006_a_379335]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DIN DRAGOSTE SE NĂZUIEȘTE TOTUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Gândul ca un curent aprins niciodată nu s-a stins, obrajii tu, tu mi-ai atins steaua de dor atunci m-a prins, și ancorat în vis ca și în viață mă leg visând de bună dimineață cu somnul răvășit în patru zări iubire, patimă, dor și amor amestecând într-un
DIN DRAGOSTE SE NĂZUIEȘTE TOTUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378043_a_379372]
-
amuzau de fiecare dată aceste vorbe și răspundea deseori în glumă: -Nu se știe niciodată, dar să știi că dacă eu ajung avocat , tu nu vei avea niciodată probleme. Te voi apăra orice ar fi! Și o săruta lung pe obraz, iar Irinei îi dădeau lacrimile. George în schimb, era mai timid, mai retras, îi plăcea să recite poezii uitându-se în oglindă ori de câte ori credea că nu-l vede nimeni, asculta muzică clasică și deseori vorbea cu personaje imaginare create de
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378025_a_379354]
-
pe mine la liceeeeeu....! Că uite...na...am luat premiu I ,cu coronița...și o să învăț, să vezi tu.... Față răsucea în mină coronița făcută aseară, din flori de cîmp ,căutînd parcă ajutor de la bietele albastrele ,în timp ce lacrimile alunecau pe obrazul livid. -Lucico mama,... -Ți-a zis și tovarășa diriginta că învăț bine, nu-i așa? -Lucico față...poate ...dacă trăia taică-tău aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli... -Și cu goegrafia mea cum rămîne? Știi că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
pe mine la liceeeeeu....! Că uite...na...am luat premiu I ,cu coronița...și o să învăț, să vezi tu.... Față răsucea în mină coronița făcută aseară, din flori de cîmp ,căutînd parcă ajutor de la bietele albastrele ,în timp ce lacrimile alunecau pe obrazul livid.-Lucico mama,...-Ți-a zis și tovarășa diriginta că învăț bine, nu-i așa?-Lucico față...poate ...dacă trăia taică-tău aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli...-Și cu goegrafia mea cum rămîne? Știi că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
icoana nu este o reproducere după natură sau o redare a frumuseții carnale sau trupești. Ci, pur și simplu, este o pictură stilizată, o pictură spiritualizată, dacă putem spune așa. Chipul apare transfigurat. Nu urmărim să reprezentăm frumusețea carnală - un obraz frumos, ochi frumoși, ci chipul interiorizat al omului care privește și înăuntrul lui și spre Dumnezeu. De aceea, sfinții în pictura ortodoxă apar cu fețele trase de post, de rugăciune, de meditație. Nu sunt asemenea sfinților lui Rafael sau Michelangelo
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]