6,675 matches
-
de la intrare care funcționează pe bază de cartelă magnetică, se poate intra și ieși din clădire la orice oră, în funcție de ritmul de lucru al fiecăruia. În fine, "faimosul" spațiu rezervat fumatului, în exteriorul clădirii. Fumatul și eradicarea acestuia o adevărată obsesie națională canadiană. A fuma devine un veritabil act de curaj in iarna canadiană, la minus treizeci de grade, plus vântul de nord care scade și el cu 7-10 grade temperatura reală resimțită la nivelul corpului. Odată revenit în corpul primitor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
descoperirii de sine? Sau ca pe un mijloc de uitare de sine, de acceptare și reconciliere? I.M. Nu cred într-o „unitate primară“. Dragostea mea este legată de realitatea obiectivă, de cunoaștere, de descătușarea din propriul „eu“, de eliberarea de obsesii, de anxietăți, de egoism. (Și Arta, la rândul ei, este legată de toate acestea.) Dragostea împrumută multe forme și multe voci. Cred însă că drumul spre această eliberare presupune un proces de purificare a erosului. A.R. În numele cititorilor revistei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să monteze pentru prima oară în ciclul „Supraviețuirilor” o cronică a anilor 19681969 („Un august pe un bloc de gheață”) urmată de călătoria sa în URSS din toamna aceluiași an, dintr-un motiv apăsător, de neuitat: „Augustul” acela avea printre obsesiile sale invadarea Cehoslovaciei, citarea permanentă a unor medicamente pentru bolile de nervi și a unor indicații - în caz de război atomic - dintr-o carte apărută tot atunci la Editura Militară. Cenzura a cerut reducerea rețetarului farmaceutic și nu a acceptat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
României socialiste și a idealurilor de progres și civilizație a întregii umanități este recunoașterea realismului și consecvenței militante a politicii partidului și statului nostru, pusă cu toată fermitatea în slujba unui viitor al progresului și civilizației, debarasat pentru totdeauna de obsesia atavică și primejdioasă a violenței și inechității.“ (Tomis, septembrie 1978) „Un om și-un partid pentru noi, fiecare, Prin ei să ne fie viața mai soare Și pruncii mai cântec și munca mai treaptă Spre tot ce-am visat să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în primele trei luni de sarcină. Decretul 441 din 1985 înăsprea condițiile în care era permis avortul: doar în cazul femeilor care au depășit 42 de ani sau care au cel puțin cinci copii. Supravegherea era una foarte strictă, iar obsesia creșterii demografice a avut ca rezultat o adevărată paranoia, a cărei victime erau femeile gravide ori cele bănuite că erau gravide. Supravegheate, arestate, condamnate la închisoare sau ucise în urma unor avorturi clandestine, ele deveneau cobaii unui experiment demografic și subiectul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din ambalajul de plastic cu folie de aluminiu. Sifoanele de sticlă, cu plasă metalică și țăcănitul ritmat, agale pe care-l auzeai câteva minute înainte să calci pragul sifoneriei. Complicata mașinărie care transforma în fiecare toamnă roșiile în bulion și obsesia maică-mii pentru un congelator plin ochi cu pătrunjel, mărar, vinete, ardei copți, pește obținut după lungi excursii misterios-pescărești, iepuri nevinovați uciși cu mașina la șosea, fazani braconați și porci tăiați pe ascuns, riguros împărțiți pe jumătate între făptași. Laptele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
degete contorsionate de reumatism, să o vopsească sau să-i facă permanent cam o dată la două luni. Și moftul cu Băile Felix i se trăgea tot din vanitatea cu care își îngrijea aspectul fizic. Ai mei aveau de fapt o obsesie pentru locul ăsta, taică-meu îmi povestise de o sută de ori cum plănuiseră ei înainte de nașterea mea să fiu băiat, să am șurubel și să mă cheme Felix. În orice caz, în creierul mamei, sufocat de un cheag de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cam așa cum Georges Rodenbach prezintă sumbra cetate flamandă. "Cântecul delirant al ploilor putrede, răgușit de vânt și de frig, înfășoară de la bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum, până în clipa cufundării vasului și biruind panica, petrec naufragiații marilor transatlantice..." Citatul e din romanul Turnuri în apă de Sandu Teleajen. Apărându-se de acuzarea de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în mână. Visam cu ochii larg deschiși și îmi imaginam diverse obiecte pe care apoi le realizam. Așa încetul cu încetul am valorificat fructele imaginației mele. Dorința de a scrie despre scenele pe care mi le imaginam a devenit o obsesie pentru mine. Toate încercările au rămas în prima fază, câteva pagini răzlețe, de fiecare dată alt subiect, de fiecare dată fără final. Cred că a sosit momentul să dau curs amintirilor, care, cred eu, nu sunt puține și mai ales
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
suficientă pentru a-l scoate din registrul decorativului și a-i conferi consistență.” Călin Ciobotari - scriitor publicist, ziarul Flacăra Iașului, 31 august 2007 „...Fără a avea o anume tematică, expoziția în discuție iese în evidență prin diversitate, printr-o anumită obsesie a artistului de a ipostazia faptul banal, însă îmbălsămat într-o suită de elemente ce îi configurează noi și noi meta/sub/sensuri. De la chipurile bătrânilor, ce poartă înscrisă pe ele brazda de plug a trecerii timpului, la peisaje de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ce ni sa dat.) De data asta, am putut vedea un adevărat spectacol al rafinamentului, al inteligenței, al nobleței. Și al neproverbialului bun-simț citadin. (2007) Frumoasa și bestia Trăim întro vreme în care toată lumea vrea să fie vedetă. Iar această obsesie a vedetei a fost indusă de televiziune, fabrica de vedete prin excelență (la noi, industria filmului nu este atât de puternică, încât să poată crea așa ceva). A fi vedetă presupune succes, bani mulți și admirația celor din jur. Oamenii te
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care ar trebui să fiu circumspect, după cum Într-o noapte ca aceasta, cînd Întreg universul depinde de vuietul mării, n-ar fi prea greu de dovedit că amintirile sporesc singurătatea... Dar cunosc dinainte cum se va termina acest silogism. Pentru că obsesia memoriei, pe care nu mă feresc s-o numesc astfel și vreau s-o justific, mi-o explic mai ales ca un criteriu moral, ca și adevărul, țărmul, fidelitatea, dragostea, munții, convins că lipsa de opțiuni Înseamnă, În fapt, o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Lovea în punctele cele mai sensibile și mai dureroase ale persoanelor pe care ar fi trebuit să le iubească cel mai mult. După aproximativ 10 ani de căsătorie, Valentin se îmbolnăvise de un sindrom anxios cu elemente de fobie, de obsesie, care nu și-au mai găsit leacul. Purta o antipatie continuă și era neliniștit, îngrijorat și încordat mai tot timpul. Se obișnuise să o tiranizeze, să-i găsească nod în papură, iar gândul că un alt bărbat ar fi avut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
împreună. Făcuse compromis după compromis, ajungând să fie bârfa lumii. Leon era chinuit de coșmaruri și insomnii, iar ajutorul Carlinei nu-i fusese de nici un folos pentru a depăși acea nefericire omenească. Ea făcuse parcă să descopere și mai mult obsesia și angoasele lui, devenind cu timpul prizonierul alcoolului, și-n cele din urmă al morții. Carlina descoperi abia acum că nu mai avea nimic a-i spune sau a-i reproșa, iar Leon părea să fi înțeles în prealabil cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și destui prieteni care nu m-ar fi lăsat la greu. Am știut dintotdeauna așa cum mai învățat să - mi organizez munca, să o duc la bun sfârșit și tot ce îți propui să faci tu singur. - Poate era doar o obsesie de a ta!? - Asta crezi? Erau unii care își doreau să mi se întâmple ceva rău. Nu știau că își făceau rău singuri, călcând în picioare divinitatea cu bună știință. - Până la urmă ai găsit un mijloc de rezolvare? - Bineînțeles, măicuță
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu este scutit de burți scenaristice, de momente în care te întrebi câte filme are totuși în cap regizorul Asta pentru că regizorul român (ca să revin la formula generică) nu se poate concepe pe sine decât sub forma autorului total ; or, obsesia aceasta este catastrofală atunci când vedem ce poate da ea în cazul unor regizori debutanți (cu excepția notabilă a unui Nae Caranfil) : zacuște indigerabile, în care veșnicul Scriitor (sau Artist, Regizor etc.) creeează (așa, cu trei de e !) Lumea din jurul său nombrilism
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care veșnicul Scriitor (sau Artist, Regizor etc.) creeează (așa, cu trei de e !) Lumea din jurul său nombrilism steril care-i cuprinde laolaltă și pe Val. Drăgușanu, și pe Jon Gostin, și pe G. Bușecan (ar fi interesant de studiat această obsesie în sensul unei privări de libertate care-și găsește în Ficțiune și în imaginea Tatălui-Autor posibila defulare ; lucrul este valabil și pentru Hotel de lux). însă această ”inedită” idee de scenariu, bună poate pentru un cenaclu sau un film de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
adus cu adevărat nou cinematograful de după 1990 este, evident, libertatea tematică. Regizorii au fost, în fine, liberi să-și pună pe ecran propriile povești, să ecranizeze cum vor cărțile care-i pasionau sau să facă și una, și alta, amestecând obsesiile personale cu sugestii preluate din literatură. Termenul forte aici este personal. Căci altfel, sigur că da, și regizorii din perioada comunistă amalgamau sugestiile literare cu propriile idei, numai că și unele, și altele nu erau 100% „personaleș, ci treceau prin
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ne-a estropiat plăcerea de a fi simpli cititori pasionați de literatură ori spectatori entuziaști în sala de cinematograf. Când deschidem o carte ori ne instalăm în fața ecranului, se poate descifra o reală istovire a gândirii și sensibilității în aceste obsesii pentru teză, mesaj, conceptș, „metodăș, „relevanță socialăș, „agendăș. Spun „istovireș deoarece cred că e mult mai confortabil să aplici o schemă interpretativă gata făcută unei opere de artă, decât să apreciezi acuitatea cognitivă a unui scriitor, o nouă formă de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Dă muzica mai tare-afară ! Noro e genul de film pe care-ai vrea să-l poți iubi, pentru că tratează o temă sensibilă (povestea unui băiețel cu handicap locomotor), pentru că se întoarce la un cinema de cameră, departe de simboluri și obsesii istorice, pentru că e scris de un scenarist de succes (Răsvan Popescu) și regizat de un mare cineast român (Radu Gabrea) Puștiul care-l interpretează pe Noro (Tudor Necula) e o revelație, aducând cu Jean Pierre LØaud din Cele 400 de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mă scol în fiecare dimineață cu surâsul pe fata” (p. 22), „foarte rar mă mai apucă câte o durere de cap”. Concluzia, formulată în scrisoarea din 23 martie 1931, este dureroasă și pentru el și pentru părinți: „Sunt veșnic sclavul obsesiei de care sufăr. Va trebui să mă îngrijesc neapărat...” (p. 30). Deși aflat departe, își amintește nostalgic de meleagurile moldovenești, de „câtă bunăvoință și fervoare manifestam eu pe la sfarsitul studiilor liceale pentru medicina”, „de dulceața de căise”... Trimite și primește
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
clipe de enervare din te miri ce întotdeauna mă obsedează același gînd: "mă duc la Mihai; chiar și pentru un ceas, dar mă duc"... Vezi, alta ar fi situația dacă aș ști că tu nu mai ești liber. Ar dispărea obsesia... Spune-mi, schimbă Tamara tonul, ești într-adevăr hotărît? Întrebarea ei m-a lovit direct, în plin. Adică? întreb. Tu, Mihai, te consideri "copt" pentru căsătorie? Am treizeci de ani, Tamara, nu optsprezece... Soțul meu a avut patruzeci și doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe Gică: avea un buzunar plin cu biscuiți și celălalt, plin cu bomboane. Mă, îmi strigă el, mie mi-a adus Moș Crăciun zece biscuiți și douășpe bomboane. (Mi-amintesc exact numărul, mi-a rămas întipărit în minte ca o obsesie.) Ție ce ți-a adus? m-a întrebat el. Am mormăit și eu ceva, stăpînindu-mă să nu-mi dea lacrimile, de ciudă că mie nu-mi adusese Moș Crăciun nimic și scuipam în vînt cojile semințelor de dovleac. Cînd Gică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Îmi spun că de vreme ce ne scriem, mai legăm încă trecuturile noastre, pentrucă noi acum trăim în contratimp. Clipa de față va fi trecut de mult, când tu vei primi scrisoarea aceasta în prezentul tău. Cutia de scrisori a devenit o obsesie: îmi pare că trebuie să stau cuibărită acolo, să aștept. Când deschid scrisoarea - îți închipui tu? - vine, deși abstract, ceva concret de la tine. De luni, încep lecțiile: Maria, copiii Curti, Dănuț și Nițu. Se va părea că nu mai am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bune, îmi par făcute de o dublură a mea. Nu mai am la școală cu cine vorbi de tine. Georgette Werl nu mai e, nici Lolica, nici Ticu, nici atâtea altele. În astă seară, mi e dor de tine până la obsesie; nu-ți pot vorbi clar, nu-ți pot împărtăși tot: temeri, tristeți și nădejdi; nu îndrăsnesc să te întreb: ce faci? Uit să mulțumesc lui Greg; brodez maladiv episodul Viena. Cum poți să mă lași fără povestirea toată a celor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]