7,411 matches
-
lui, nu se poate opri la afirmații tăioase, ca bărbatul tânăr, Alexandru, care taie nodul în loc să se aplece, încercând să-l dezlege. Problema divinului, dacă există și în ce fel există, nu e doar o problemă de credință, de încredere oarbă și de superstiție care închide ochii în loc să-i deschidă. Religia, cu formele ei idolatre și contrafăcute, nu este de pus alături de sentimentul divinului, de sensul înalt exprimat prin cuvântul absolut. Dacă există ceva absolut în gând și dacă gândirea simte
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
desparte resortul material al mișcării de punerea fizică în mișcare. Când ți-e foame, nu mai ai timp să dorești să mănânci, ci ești cu totul acaparat de instinctul că trebuie să mănânci ceva, urgent, imediat, și că această tendință oarbă nu se oprește niciodată - că-ți va fi foame chiar când te vei sătura, din când în când, pentru că senzația de foame nu va pleca din tine. Or, noi, astăzi, am pus între senzația absolută, irepresibilă de foame, un răgaz
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
experimentează... S-ar putea oare ca, din uitare în uitare, să coborâm acolo unde se petrec acele lucruri adânci pentru care nu există amintiri? Asta ar însemna să facem o arheologie a uitării, să căutăm în noi vestigiile unui destin orb care nu vede ce se întâmplă, dar care simte că în jurul lui se mișcă viața, ca o făptură fără chip, ca un duh, ca o suflare... La numai vreo două-trei luni după ieșirea din pușcărie, am început să simt un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca într-un dans ritual care-și găsește sensul lui de mișcare abia prin această execuție. Dansul lui Hipoclid, aparent barbar, nu conține oare nevoia de a-și câștiga o libertate interioară, alta decât cea a unor legi tiranice, de oarbă supunere? A te supune înseamnă să respecți actul însuși prin care te supui. Este să înțelegi că te supui unui sens, nu unei indicații de spațiu! Păstrez încă viu în amintire, ca pe un fel de senzație nefizică, magnificul Paște
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
agravare psihologică a cazului în care se găseau era fie faptul că majoritatea erau oameni simpli, instruiți în grabă, cu o diplomă sumar obținută; fie, mai ales, că erau proști, în sensul foarte mărginit al cuvântului, puși pe o ascultare oarbă, fiind în același timp automate și roboți ai execuției, dar având și satisfacția josnică și intimă că sunt capabili de orice, pentru că orice le e permis. Oricum, ei n-aveau cum să-și pună asemenea probleme. De câte ori mi se telefona
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
oameni care au un fel de strategie secretă, cea a trăitului „pe furiș“, în care orice mișcare, în bine sau în rău, trebuie făcută în așa fel încât nimeni să n-o bage în seamă: nici destinul ca forță superioară, oarbă aproape, nici societatea, înțeleasă ca presiunea și compresiunea reciprocă pe care o exercită grupul și gruparea din care ești obligat să faci parte, ca individ care nu se poate sustrage efectului de mulțime; acest efect de mulțime este, în cazul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
particulare, adică decis de soarta cea mare a universului. Și nici nu este totuna, ca să luăm alt exemplu, citadin, să accepți întârzierea peste măsură, în stațiile cutărui autobuz sau metrou - ca și cum așteptarea aceasta ar fi impusă de o ordine superioară oarbă, care menține o egalitate între situații, fie bune, fie rele, o egalitate și o formă de echilibru care se situează la un nivel inaccesibil omului, la care omul nu are altă ieșire, nici alt mijloc, decât s-o accepte și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
întâmplări. Zeii omului acestor milenii îndepărtate vor avea, fiecare, „povestea“ lor, întâmplările lor, un mister pe care spiritul îl vede și îl pune în mișcare. Marile schimbări în înfățișarea lumii și a lucrurilor nu mai sunt doar ciocniri de forțe oarbe care tind să se anihileze sau să se înghită unele pe altele, ci toate se leagă mai bine și țin mai multă vreme, adică se „petrec“ de-a lungul unui șir de întâmplări, fiecare din ele fiind prinsă într-o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
distrugere dincolo de care nu se mai poate întrevedea un nou început. (Războiul, cataclismele sau ruina civilizației.) Ca urmare, tot ce va urma (dacă va mai urma ceva) după distrugerea totală, va fi făcut la întâmplare, printr-un joc de forțe oarbe, mai exact, prin constrângerea sălbatică și primitivă care va dicta, prin violență și ruptură, un alt început, haotic, barbar și degradabil, care va fi inevitabil pentru omenire. O puternică sursă a sentimentului de iluzie universală pe care omul îl are
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
justificarea necinstită pe care ne-o acordăm deseori nouă înșine: noi ținem cu tot dinadinsul ca destinul să ne aparțină și să ne semnăm viața în numele lui, dar, atunci când nu ne convine împrejurarea, ne despărțim de el și-l decretăm orb și inaccesibil. De fapt, când îl invocăm, nu știm la ce nivel îl situăm; și, astfel, ne scapă din mâini însăși „situația“ lui de destin, despre care credem că este diferită de a noastră, fără să știm ceva despre această
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și vor eșua. Altele vor reuși și vor fi învingătorii momentului. Mai este mult încă de descoperit în privința potențialului globalizării și a riscurilor pe care le implică. Trei orbi și globalizarea Globalizarea este asemenea străvechii povestioare a celor trei bărbați orbi care s-au întâlnit cu un elefant. Cum fiecare se străduia să descrie experiențele trăite, a devenit clar că fiecare văzuse doar o parte din uriașul animal. Unul dintre ei, care ținea mâinile pe corpul elefantului spune: „animalul acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
emite pulsații ale ultrasunetelor spre capul celui care vizionează imaginea pentru a modifica tiparele emisiilor în zone-țintă ale creierului, creând „experiențe senzoriale,” care merg de la imagini în mișcare la senzații de gust și sunete. Această tehnologie ar putea oferi persoanelor oarbe sau surde șansa să vadă sau să audă, după cum pretinde patentul. Vom asista curând la mai multe implanturi la nivelul creierului, pe piața de desfacere, dar opiniile nu sunt în totalitate favorabile. O tehnică cunoscută drept stimulare magnetică transcraniană poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Profesorul Mironescu tace cu încrâncenare. — Dar chiar persoane din strictul anturaj ne au spus... Jorj, nu-ți mai amintești ? Doar erai de față... stăruie, cu blândețe, Sophie. O blândețe rugătoare care, înaintea oricărui alt gând, declanșează în el o furie oarbă. O blândețe cu care de la o vreme ea găsește mai picant să se drapeze în societate. Bineînțeles că nu-și amintește să fi făcut Jorj Athanasiu o asemenea afirmație : nici nu este genul de informație pe care el s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mersul, buclele, ținuta, la anii tăi, ma chère, ah, de ce nu-i mai am ! (a spus nașa Fănica), n-aș vărsa nicio lacrimă de melancolie ! Lumea să știi că nu se sfârșește cu un cavaler, ducă-se, dacă a fost orb și nu a avut ochi pentru fata noastră ! Toate le știe nașa Fănica, așa că lumea nu se sfârșește cu unul ca Titi Ialomițeanu, care a început prin a fi un coate-goale și anunță să rămâie un mucegăit burlac, rotindu-se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
erau depuși morții ce nu îi ridicase până acum nimeni, oameni veniți din tot orașul, și unde am evitat să mă uit. Mai erau destui care nu-i găseau pe ai lor nicăieri și se îmbulzeau, tot mai înnebuniți, îmbrâncind, orbi și tremurânzi, și tot întorcându-se spre locul unde căzuse bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la popotă și curând veți primi și uniforme ! am ricanat, în fața refuzului lor. Neatentă, Sophie continua récit-ul de război, foarte favorabil generalului Popovici, care ar fi pregătit cu atenție retragerea de la Sibiu, pe Valea Oltului. Ascultând-o, iarăși mă iritase oarba dăruire, pe care i-o recunosc după tonul entuziast ce de acum i l-am învățat atât de bine, auzind-o la fel vorbind pe rând despre Meyer-Lübke, Nicolae Grigorescu, Kimon Loghi, Anatole France, Paul Bourget, Richard Wagner, votul universal
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în mână și șterge la repezeală bufetul. Pe urmă întoarce iar ochii la ceas. — Ceasul copilăriei mele !... Vezi c-a mai rămas ! Uite, vezi, colo, la colț, c-a mai rămas praf ! Și acolo ! Și io fără ochelari, parcă-s oarbă, ce mai las după mine când dau cu mătura ! Ce de a mai mustețile soacrei... Ei, nu știi, c-așa se zice, că dacă lași pe de lături, alea ce lași, e barba și mustețile soacrei... Mai dă-l încolo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot liniște, tot n-a venit și, desigur, nici nu va mai veni vreodată... Pleoapele grele s-au lăsat tot mai jos, tot mai jos, genele rare nu s-au lipit. A mai rămas o mică deschizătură prin care ochiul, orb și mort, privește sufrageria fără s-o vadă. Și totuși, în spatele pleoapelor, tot sufrageria o vede, tot înșirarea solemnă a scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Angelos, dovedește însă că el n-a luat niciodată parte împreună cu frate-său Isaac Angelos la războaiele, pericolele și ostenelele romilor, drept care nici n-a câștigat hlamida de purpură și coroana prin meritul lui propriu, ci prin întîmplarea unui noroc orb. Ar fi o cimilitură greu de dezlegat ca acest om, care n-a luat parte la campaniile numeroase ale romilor contra românilor nici cu votul nici cu capul să se prefacă, așa deodată și ca din senin, întocmai contrariul de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale problematice îi trădează planul de uzurpațiune ce-l are-n gând; deci destituirea lui Ivanco din funcțiune și demnități o dictează împrejurările chiar, și acest sfat i se poate da împăratului cu bună conștiință. Monarhul, stăpânit parcă de-o oarbă ursită, rămânea surd la aceste admonițiuni bine întemeiate; dar se convinse îndestul de curând de adevărul lor când sosi uimitoarea știre cumcă Ivanco (Alexie) se făcuse nevăzut din capitală la Filipopole și c-a avut cutezarea de-a ridica acolo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se sfințească din nou, ca să se curețe. Un tribunal, compus anume din călugări, pedepsi, fără a ținea socoteală de ceva, pe toți părtașii uniunii, fără deosebire, să fi fost în stările de jos mirene sau preoțești. Dar nu numai zelotismul orb de turbare, ci și mai mult lăcomia de avere și răzbunările personale jucau un rol covârșitor la acest tribunal. Sinodul din parte-i rostea și punea pedepse pe episcopi și pe cei trei patriarhi din străinătate, bucurîndu-se întru acestea de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dușmănoase, deși departe încă de starea de război. Astfel în anul 1365 Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele confiscă moșiile ce le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de până azi a artei noastre și să ajute la aducerea unei reforme contra căreia rezistă în aceeași măsură atât dirigerea cât și (profesarea) esecuțiunea artei în masa aparințelor ei, daca s-ar smulge viitorul artei noastre din puterea întîmplărei oarbe prin înființarea în fine de institute naționale, daca se vor risipi negurele ce zac încă întunecînd asupra artei reprezintătoare, daca s-ar întîmpla toate aceste, ținta cea mai mare a lucrărei noastre ar fi ajunsă, ba ar fi întrecute chiar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
angajați pentru că sub această flamură nouă speră un câștig totuși încă mai mare decât le-ar fi adus în alte cariere a vieții lipsa lor de seriozitate, lucru și talent. Viitorul artei noastre nu trebuie dar lăsat în dispoziția întîmplări oarbe, ci trebuiește asigurat prin institute care să introducă în arhitectonica artei pe aceia a căror formă fizică, dispozițiune specific artistică și cultură generală prezintă cel puțin un prognostic favorabil pentru viitoarea lor dezvoltare. Măsura geniului se-nțelege că nu se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiunei sensuale este inteligența. Nici una din aceste însușiri nu e de preferat celeilalte. Fără sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect și fără inteligență nici unul n-ar putea fi cugetat. Cugetări fără cuprins sânt deșerte, intuițiuni fără noțiuni sânt oarbe. De aceea e tot atât de trebuincios de a face noțiunile sale sensibile (adică a le adăugi obiectul lor în intuițiune ) precum și de a-și face inteligibile intuițiunile sale (adică de a le subsuma sub noțiuni). [... ] Amândouă aceste puteri sau facultăți nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]