9,309 matches
-
Retezatului, în noua sa calitate de cadru didactic. Practica aceasta s-a bucurat de tutela a altor două nume de prestigiu a școlii ieșene, cel care este astăzi domnul academician prof. dr. Constantin TOMA și mult regretatul prof. dr. Constantin PISICĂ. Cu trecerea timpului, atât pentru sărbătorit cât și pentru mine, aceste escapade pe vârfurile înzăpezite ale Retezatului, cu drumurile dificile, printre morene și lacuri glaciare, a devenit punct de mare remember, de plăcute aduceri aminte, care au cimentat o trainică
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
4 personalități ale biologiei contemporane naționale - nominalizându-le aici se află în citadela științifică IAȘI. Acolo își desfășoară activitatea didactică în mod pronunțat științifică din domeniul biologiei. Aceste personalități științifice ieșene le nominalizez ca fiind: Mustață Gheorghe, Andriescu Ionel, regretatul Pisică și M. Varvara. Dintre personalitățile nominalizate, în fruntea acestora, prin implicarea multilaterală - biologie și filozofie - se situează „prof.emeritus” Mustață Gheorghe (scuze repetarea). Sunt de-a dreptul impresionat de bogata și valoroasa Dvs. producție publicistică - pe varii teme - științifice și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu ochii pregătiți pentru înregistrare, cu bună dispoziție pentru a-mi proteja sistemul nervos, bat străduțele înguste, prost întreținute și cu mari carențe privind curățenia. Cîinii mă salută mai mult sau mai puțin amical, oamenii mă privesc cu interes și pisicile îmi taie calea frecvent. Una cu alta și cu altele creează imaginea idilică a unei mahalale clasice, chiar dacă unele antene parabolice sfidează locul și timpul. În ciuda chestiilor de tot felul, criticabile în totalitate, simțeam un farmec aparte, aproape fascinant, venindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a rămas cu această poreclă. De mult se constatase că moșului îi lipsea o doagă, după alte surse chiar trei, și oamenii îl evitau. Zvonurile circulau repede și aproape toți știau acum că bătrînul Cazacioc dresa șerpi, mînca cîini și pisici și chiar făcuse un pact cu Satana. După ce și-a recăpătat cele zece hectare pe un deal izolat dintre două sate, și-a făcut un bordei și s-a mutat acolo de tot. Cazacioc avea și facultate, lumea nu știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de pe perete a fost urgent spălat de ploaie... Era moartă. Se oprește de povestit. Oftez. Cu compasiune întreb: Ați înmormîntat-o în țara dumneavoastră?! Nu, în grădină. Sub un mango. Acolo se odihnește iubita noastră pisicuță. Sar în sus țipînd: O pisică?! Dar ce-ai crezut? O, doamne, n-am specificat de la început... Răcnesc: Și avea diabet? Da, îi făceam injecții de două ori pe zi. Ce seară, dom'le! Oare Sikorski o fi făcut-o intenționat?! Dacă da, atunci, bravo lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
angajat! În final, egreta își ia tălpășița. Este condusă, mai bine-zis escortată, pînă în zona îndepărtată. Obosiți, își reiau datoria de părinți admirabili. Pe lîngă gardul viu trece un animal. Lunecă, pur și simplu. Este mare. Mai mare ca o pisică și mai mic decît un cîine. Pun cușca pentru șobolani cu certitudinea că nu-s chiar așa de proști ca să intre pe căi așa de întortocheate. Sub un mango se aude tărăboi. Merg acolo și văd un grup de tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vă ajută să fiți tari în toate. De ce nu-i preluați și dumneavoastră? Ei, parcă vreți s-o faceți? Țineți totul secret. Aveți o mulțime de zei care vă protejează. Cum? Mergeți pe stradă și vă trece prin față o pisică neagră. Scuipați și vă întoarceți. Zeul vă avertizează și evitați un accident. Sau cînd bateți în lemn, sau cînd vă scuipați în sîn. Credeți că... Sigur că da. Albii au zeii cei mai tari, de asta domină lumea! Și crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prinderea vîntului. Linxul este o felină, în timp ce Coiotul face parte din familia canidelor. Opoziția astfel marcată între cele două familii nu are nimic care să ne poată surprinde : nu spunem oare despre două persoane incompatibile ca temperament că sînt ca pisica și cîinele ? La începutul secolului al XIX-lea, un poet cu totul minor, Marc-Antoine Désaugiers, a compus o șansonetă în care fiecare cuplet opunea „ca pe cîine și pisică” nu numai pe Voltaire și Rousseau, Grétry și Rossini, clasicul și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
spunem oare despre două persoane incompatibile ca temperament că sînt ca pisica și cîinele ? La începutul secolului al XIX-lea, un poet cu totul minor, Marc-Antoine Désaugiers, a compus o șansonetă în care fiecare cuplet opunea „ca pe cîine și pisică” nu numai pe Voltaire și Rousseau, Grétry și Rossini, clasicul și romanticul, ci și datoria și plăcerea, morala și dorința, justiția și echitatea... Probabil că această importanță filozofică acordată opoziției nu era pentru el, așa cum rămîne și pentru noi, decît
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în mintea copiilor noștri. Îi înconjurăm cu simulacre de animale din cauciuc sau din pluș, iar primele cărți cu poze pe care le punem sub ochii lor le arată, cu mult înainte să le întîlnească, ursul, elefantul, calul, măgarul, cîinele, pisica, cocoșul, găina, șoarecele, iepurele etc., ca și cum ar trebui să le dăm, de la cea mai fragedă vîrstă, nostalgia unei unități despre care vor ști repede că a dispărut. Nu este surprinzător că uciderea de ființe vii pentru a se hrăni cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
doua categorie din cadrul animalității, pe cea de-a treia o integrează umanității. Ea reunește speciile sociabile în care oamenii își găsesc tovarăși și adesea chiar auxiliari activi : animale „a căror inferioritate mentală a fost mult exagerată”. Unele, precum cîinele și pisica, sînt carnivore. Altele, ca urmare a naturii lor de erbivore, nu au un nivel intelectual suficient de ridicat care să le facă utilizabile. Comte preconizează transformarea lor în carnivore, lucru deloc imposibil în opinia lui de vreme ce în Norvegia, atunci cînd
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Îi rog de iertare pe aceia născuți În zodia calului, adică 8% dintre noi, că le-am bătut șeaua. „Radioalmanah“, 13 iulie 1996, ora 13,15 4. O binefacere neașteptată - nămolul Îi mulțumesc prietenului Aurel Brumă, un prieten ca o pisică, chiar dacă găzduiește un cățel, nu ca mine un motan, o pisică care știe să strecoare, printre imaginarele rânduri ale Radioalmanahului câte o incitare pentru prietenii săi. Ca și chestia de deunăzi cu nămolul. Hm! Să mă Încumet, nu În a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
8% dintre noi, că le-am bătut șeaua. „Radioalmanah“, 13 iulie 1996, ora 13,15 4. O binefacere neașteptată - nămolul Îi mulțumesc prietenului Aurel Brumă, un prieten ca o pisică, chiar dacă găzduiește un cățel, nu ca mine un motan, o pisică care știe să strecoare, printre imaginarele rânduri ale Radioalmanahului câte o incitare pentru prietenii săi. Ca și chestia de deunăzi cu nămolul. Hm! Să mă Încumet, nu În a tranșa problema, cât În a-i adăuga câteva aspecte inedite. Nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și chiar banala ceapă, ne oferă și coloranții. Și nu sunt indiferente nici la suferințele noastre, oferindu ne - sacrificându-se pe sine - leacuri, nouă și prietenilor noștri necuvântători: brândușa de toamnă, șofranul, lăcrămioara, aloea, știrigoaia; de ce nu, papirusul pe care pisica Îl paște cu plăcere ori de câte ori nu e În apele ei... Dar aceste plante sunt Înțelepte: Între ele nu se află și “traficanți” de droguri... Și dacă tot am amintit brândușa, să-i recunosc “inteligența” de a acționa asupra altora prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
1997, ora 18,46 21. Ștefan E sâmbătă, adică week-end, dar omul nu se oprește din gândit. Aici n’are sărbătoare. Încercați deci să ascultați și să prelungiți gândurile unuia, prilejuite de sărbătoarea de astăzi. Dar, cum urmăresc cu atenție pisicile, fără a fi egiptean, voi lua-o ca și ele pe ocolite, dar nescăpând din priviri subiectul. Întâi, o definiție, incompletă desigur, dar indispensabilă celor care nu mă cunosc: esența devenirii lumii rezidă În jocul dintre negentropie (viața) și entropie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și-o radă... Eu mă mărginesc acum doar să mi-o tușinez și să tac. „Sâmbătă cu prieteni“, 14 martie 1998, ora 15,11 25. Nunta urzicilor Obosiți de albul iernii, om și animale deopotrivă, caută primăvara verdele; chiar și pisica ori câinele, prin excelență carnivore. Dar și verdele se apără: sacrifică ceva, un procent din el Însuși, ca individ, pentru a salva restul. Ca un fel de tribut sau „prețul păcii“. Spun de obicei că În Natură nu există pace
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pătrundă. Așa și așa, pălăria este o răscolire și o ridicare - precum odinioară și astăzi chiar scoarța terestră munții - a substanței Înconjurătoare; tot negentropizare - de astă dată Însemnând frumusețe - a banalului păr de merinos, iepure și - vai! - câine ori chiar pisică, la starea de creație artistică care e moda... Las’ că are ea, moda, și conotații pe care tot eu le voi critica altă dată, ca „pisoi“ ce mă consider... Dar și a paiului, rafiei, a latineștii căci e cam exotică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că asta Înseamnă să vedem când are nevoie floarea de apă - un prilej În plus s’o admirăm - vizitând-o mai des, renunțând la comoditate și acordând puțin timp și celei care ne Înfrumusețează viața... Cum ar fi mângâierea unei pisici, nu hrănirea ei; de care are ea singură grijă... Iar atunci, planta va afla de suntem sau nu grădinari pricepuți, adică dacă avem „mână“, de fapt dacă-i suntem compatibili și ca biocâmp. Altfel spus, dacă am „chemat“ În casă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dacă? Ce-ar fi dacă? Nu-i musai, căci am Învățat deja esențialul de la istețele ființe care mi s’au Înstăpânit pe rând și pe masă și pe culcuș, cam În felul predecesoarelor din preajma lui Creangă: sunt curios ca o pisică. Și am tras deja cu urechea la un sondaj de opinie. Ce-ar fi dacă aș fi reîncarnarea lui Vlad Țepeș? Ar fi cam rău căci, la câți hoți s’au aciuat Între timp, acum cu celular, aș provoca o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de vreo 40 de mii de ani, e prea devreme să-i definim cei 1.700 cm3 drept o constantă sau ceva În creștere, decât dacă Împingem comparația Îndărăt, În afara speciei; și unde ne oprim? La australopitec ori, poate, la pisică? Dar să nu uităm ansamblul care cuprinde și sufletul căruia, de atât de mult cât are, doar omul a găsit cu cale să-i acorde atenție. Nu e cumva aceasta esența, ceea ce va supraviețui viitorului salt calitativ, tradus pentru lumea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încadrez deci existența Într’o lume populată evolutiv: sub mine de animale și paralelul lor vegetal, iar mai departe mineralul; desupra mea de spirite care, dacă evoluează - și o fac, nu ne poartă grija, decât În măsura În care o facem noi cu pisica - mai departe, ajung zei... O lume În care cristale, vietăți, oameni și zei Îi slujesc evoluția cate tinde spre virtuala dumnezeire. Blasfemie? Îmi asum responsabilitatea, precum Giordano Bruno, chiar cu riscul infatuării. „Milenium“, 21 august 1999, ora 15,45 41
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am aflat de la evoluție, la nivelul biologic, e doar un caz particular al unei evoluții globale În care strategia -Înălțarea adică - Îmbracă rând pe rând haine diverse, tot mai frumoase, cea pe care o știm fiind doar aceea biologică, blănița pisicii și scoarța arborelui În care ea se cațără. Haina care a fost cândva mineralul și este acum biologicul, va fi cîndva - știu eu? - spiritualul. Desigur, Îmbrăcarea hainei noi presupune un salt calitativ. Adică, ceea ce a fost Înainte nu se mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
animale, mai mult, maimuțești, ar fi acela care este obligat - cât de greu e pentru fiecare reprezentant al speciei Homo sapiens, cât de Înțelept n’ar fi - să renunțe la biologic, chiar la plăcerile acestei stări - comune și cu ale pisicii - pentru a accede Într’o lume În care nu există decât servitute, o lume În care există doar informație, la urma-urmei ceea ce omul a adăugat la câștigul de până la el al evoluției. În atari circumstanțe, nu văd un stadiu superior
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe dinăuntru. Dacă v’am zăpăcit deja, mai adaug unul, ca moldovean ce sunt, dar neînscris În partidul omonim - mea culpa! -, anume literarul castravete. Rotunzi, barem cilindrici dacă nu și sferici, ei Îmi Îngăduie să mă joc cu ei, precum pisica cu ghemul, capătul firul Ariadnei fiind sistematica, Înrudirea speciilor adică. Păi fiecare plantă are un nume alcătuit, ca și al nostru, din două părți: un nume de „familie“, care În sistemetică se cheamă gen, un latinesc substantiv, care adesea e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
literatura secolului trecut, precum Pseudokinegheticos... Omul a continuat dezechilibrarea importând și exportând specii. Chiar vrabia, atât de comună, e un „import“, venit odată cu grâul, din Orientul apropiat; și tot așa a ajuns și În America. Urmărind-o, a venit și pisica, o africană. Și deschid o nouă paranteză, arătând că tot ce-am spus despre acțiunea omului e degradantul și pentru el rol de agent omogenizator, entropizant, opus vieții, care vrea diversitate și polarizare. Dar, cât de tehnolog și cât de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]