7,105 matches
-
și 1.060 de mile pătrate (2.745 km²) de golfuri închise, 1.700 de mile pătrate (4.400 km²) de lacuri și 500 de mile pătrate (1.300 km²) de ape curgătoare. Jurisdicția statului Louisiana se întinde și asupra platoului continental pe o distanță de 3 mile în Golful Mexic. Ca o particularitate a geografiei politice a SUA, această distanță este cu mult mai mică decât cea de 9 mile a statelor din apropiere, Texas și Florida, care, ca și
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
este ordonat în trei sisteme bine definite: Marea Câmpie, în nord, masive muntoase hercinice, erodate, cu aspect de podiș și altitudini reduse, la mijloc (Harz, Rheinisches, Thüringen Wald, Schwöbischer Jura, Böhmer Wald, Schwarz Wald) și Alpii Bavarezi, în sud cu Platoul Bavariei. Fluvii lungi străbat zona și se varsă în mările din jur: Elba, Weser, Ems, Rhein (Marea Nordului), Oder (Marea Baltică), Dunărea (după ce parcurge 12 țări, în Marea Neagră). Teritoriul dispune de importante bogății naturale, de la aurul verde (1/3 din suprafață acoperită
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
al XIV-lea) din Helsingborgul suedez. Regatul Suediei cu o suprafață de 449.964 km2 și o populație de 8.880.000 locuitori ocupă locul principal în Peninsula Scandinavă. Teritoriul predominant muntos (Alpii Scandinavi cu vârful Kebnekajse, 2135 m), cu platouri înalte (Smaland), cu întinse câmpii (Uppsala, Västgota și Ostogota) în Norrland sau vălurite (Skania) în Götland, cu clima deosebit de aspră în regiunile nordice (traversează Cercul Polar) sau maritimă în Skania, cu veri răcoroase și ierni blânde, cu numeroase lacuri (circa
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Arțah (azi Regiunea Nagorno-Karabah, cu populație majoritară armenizată). Albanii au suferit un proces lung de deznaționalizare. Cei care locuiau în provinciile de câmpie, adoptând islamul, au fost asimilați de triburile turcice, pe când în partea vestică, locuitorii zonelor muntoase și de platou au încercat să reziste islamului și să-și păstreze modul de viață ancestral, căpătând cu timpul o identitate etnică și religioasă armeană. Aceasta mică populație de origine mixtă a reușit să-și formeze în decursul secolelor IX-XIX în regiunile din
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
șah, i-au izgonit pe turci în 1740. De-a lungul secolului al XVIII-lea rușii au făcut încercări de a ocupa regiunea, dar, până la urmă, iranienii au reușit să-și păstreze controlul asupra ei. Azerbaidjanul iranian este compus din platouri înalte (1.500-1.800 m) și de depresiuni (900-1.500 m). Munții Zagros se întind pe întreg teritoriul Azerbaidjanului iranian, de la nord până la sud. Zona este „bogată” în vulcani. Fluviile principale sunt Araks, la nord, Kîzîl Uzen la est, și
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
mării. Wuppertal este renumit prin monoraiul Schwebebahn, teatrul Pina Bausch, fermecătoarea grădină zoologică, clădirea primăriei (Stadthalle) și Muzeul Von der Heydt. Wuppertal este situat pe un cot al Wupper-ului, de-a lungul graniței către Bergisch-ul de Jos la nord și platourile înalte la sud. Partea sudică a teritoriului orașului aparține platourilor Bergisch care ating înălțimi de cca. 350 m, platouri străbătute de văi create de diferite cursuri de ape. Partea de nord-vest a orașului aparține regiunii colinare care prezintă altitudini de
Wuppertal () [Corola-website/Science/304372_a_305701]
-
fermecătoarea grădină zoologică, clădirea primăriei (Stadthalle) și Muzeul Von der Heydt. Wuppertal este situat pe un cot al Wupper-ului, de-a lungul graniței către Bergisch-ul de Jos la nord și platourile înalte la sud. Partea sudică a teritoriului orașului aparține platourilor Bergisch care ating înălțimi de cca. 350 m, platouri străbătute de văi create de diferite cursuri de ape. Partea de nord-vest a orașului aparține regiunii colinare care prezintă altitudini de cca 322 m. Datorită importantelor diferențe de nivel în interiorul orașului
Wuppertal () [Corola-website/Science/304372_a_305701]
-
der Heydt. Wuppertal este situat pe un cot al Wupper-ului, de-a lungul graniței către Bergisch-ul de Jos la nord și platourile înalte la sud. Partea sudică a teritoriului orașului aparține platourilor Bergisch care ating înălțimi de cca. 350 m, platouri străbătute de văi create de diferite cursuri de ape. Partea de nord-vest a orașului aparține regiunii colinare care prezintă altitudini de cca 322 m. Datorită importantelor diferențe de nivel în interiorul orașului există numeroase străzi cu pante mari și multe trepte
Wuppertal () [Corola-website/Science/304372_a_305701]
-
s-au retras, armata prusacă ajungând pe data de 17 la Wavre iar cea anglo-aliată ocupând înălțimile de la Mont Saint-Jean, la sud de localitatea Waterloo, barând înaintarea francezilor spre Bruxelles. Forțele franceze, conduse de Napoleon ajung la rândul lor în fața platoului Mont Saint-Jean pe 17 seara, instalându-și bivuacurile față în față cu cele ale soldaților lui Wellington. Câmpul de bătălie, situat în dreptul platoului Mont Saint-Jean reprezintă o câmpie ușor ondulată, ce urcă în pante ușor înclinate, dinspre hanul Gros-Caillou, sau
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
localitatea Waterloo, barând înaintarea francezilor spre Bruxelles. Forțele franceze, conduse de Napoleon ajung la rândul lor în fața platoului Mont Saint-Jean pe 17 seara, instalându-și bivuacurile față în față cu cele ale soldaților lui Wellington. Câmpul de bătălie, situat în dreptul platoului Mont Saint-Jean reprezintă o câmpie ușor ondulată, ce urcă în pante ușor înclinate, dinspre hanul Gros-Caillou, sau Caillou spre platoul Mont Saint-Jean. Câmpul de bătălie măsura în jur de 3 kilometri pe axa nord-sud (din vârful platoului până la satul Placenoît
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
pe 17 seara, instalându-și bivuacurile față în față cu cele ale soldaților lui Wellington. Câmpul de bătălie, situat în dreptul platoului Mont Saint-Jean reprezintă o câmpie ușor ondulată, ce urcă în pante ușor înclinate, dinspre hanul Gros-Caillou, sau Caillou spre platoul Mont Saint-Jean. Câmpul de bătălie măsura în jur de 3 kilometri pe axa nord-sud (din vârful platoului până la satul Placenoît) iar pe axa est-vest măsura aproximativ 5,5 kilometri (de la Braine-L'Alleud la vest, până la Chapelle-Saint-Lambert la est). Pe axa
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
bătălie, situat în dreptul platoului Mont Saint-Jean reprezintă o câmpie ușor ondulată, ce urcă în pante ușor înclinate, dinspre hanul Gros-Caillou, sau Caillou spre platoul Mont Saint-Jean. Câmpul de bătălie măsura în jur de 3 kilometri pe axa nord-sud (din vârful platoului până la satul Placenoît) iar pe axa est-vest măsura aproximativ 5,5 kilometri (de la Braine-L'Alleud la vest, până la Chapelle-Saint-Lambert la est). Pe axa nord-sud a câmpului de bătălie se afla drumul Charleroi-Bruxelles, iar pe cea est-vest, un alt drum, mai
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
de binomul complementar format din strategul Gneisenau și bătrânul războinic Blücher. Tactician fără egal, „Ducele de Fier” știa că va înfrunta o armată superioară și deci alege un câmp de bătălie pe care îl studiase atent cu un an înainte: platoul Mont Saint-Jean, la sud-est de localitatea Waterloo și de pădurea Soignes, în care intenționa să își retragă trupele în caz că francezii i-ar fi străpuns linia. Terenul oferea numeroase adâncituri unde rezervele se puteau masa, fără a fi expuse artileriei inamice
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
împiedicând o acțiune de flancare din partea inamicului, care ar fi trebuit mai întâi să cucerească fermele. Aplicânt una dintre tacticile sale favorite, denumită „reverse slope”, Ducele a fost atent să își plaseze grosul forțelor în spatele pantei pe care o face platoul Mont Saint-Jean, pentru a nu prezenta inamiului decât o mică parte din dispunerea sa strategică și pentru a minimiza efectele bombardamentului inamic. Cu toate că armata lui Wellington era împărțită administrativ în două corpuri (Hill pe dreapta și Prințul de Orania în
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
fi trebuit să ceară amânarea atacului dar un atac matinal, insuficient susținut de artilerie și cavalerie ar fi fost greu de conceput. Neavând prea multe informații despre intențiile lui Wellington și despre dispozitivul anglo-aliat, în mare parte disimulat în spatele crestei platoului Mont Saint-Jean, Împăratul își dispune trupele simetric, pentru a putea exploata orice posibilitate. Astfel: Împăratul francez avea la dispoziție o forță ușor superioară numeric și calitativ, mai ales în ceea ce privește artileria (268 de piese), dar acest avantaj era diminuat, din cauza faptului
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
fusese încredințată generalului Desales, comandantul artileriei Corpului I. În stilul caracteristic al strategiei napoleoniene, scopul bateriei era acela de a bombarda puternic sectorul care urma să fie atacat, adică pozițiile centrale prezumate ale anglo-aliaților, disimulați, în mare parte în spatele crestei platoului Mont Saint-Jean. Dacă majoritatea trupelor anglo-aliate nu erau vizibile pentru francezi, în schimb, de cealaltă parte, o bună parte din trupele anglo-aliate remarcaseră în depărtare, cu îngrijorare crescândă, concentrarea pieselor de artilerie. Marea baterie franceză, odată instalată, acoperea un front
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
curs de apă numit Russbach, cu orientarea nord-vest, sud-est. Puțin impresionant, el se va dovedi totuși un redutabil obstacol pentru francezi din cauza debitului mare, în special în timpul luptelor din seara zilei de 5 iulie. În spatele râului Russbach se întinde un platou puțin înalt, între Wagram și Markgrafneusiedl, însă pe un câmp de bătălie atât de puțin accidentat el constituie un bun punct de observație și o poziție defensivă solidă. Russbach formează un fel de șanț inundat la baza platoului. De-a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
întinde un platou puțin înalt, între Wagram și Markgrafneusiedl, însă pe un câmp de bătălie atât de puțin accidentat el constituie un bun punct de observație și o poziție defensivă solidă. Russbach formează un fel de șanț inundat la baza platoului. De-a lungul cursului de apă, trei sate au jucat un rol important în cadrul sistemului defensiv austriac: Deutsch-Wagram, Baumersdorf și Markgrafneusiedl, dominat de turnul pătrat al morii. Terenul se preta deci perfect pentru dispunerea a două mari armate, pentru manevre
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
regimentul 10 ușor. Inițial, francezii din regimentul 57 de linie au avansat cu dârzenie până în cătun, dar apoi au fost opriți; în același timp, regimentul 10 ușor, care manevrase paralel cu râul și îl traversase în aval, încerca să urce platoul, moment în care o puternică canonadă a fost dezlănțuită asupra lor; mai apoi, îsuși prințul Hohenzollern a condus o șarjă de cavalerie, împreună cu cei 500 de călăreți din regimentul "Vincent Chevaulegers". Izolați, soldații din regimentul francez 10 ușor au intrat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
șanse prea mari de reușită; dar a fost curând susținută de divizia Lamarque, condusă personal de comandantul Corpului, generalul MacDonald, și de alte elemente ale „Armatei din Italia” (diviziile Séras și Durutte, cât și cavaleria lui Sahuc), care au ocupat platoul din jurul localității. Rezultatul imediat a fost că artileriștii austrieci și-au abandonat piesele iar regimentele de infanterie austriacă 35 și 47 s-au retras în dezordine. În aceste momente, "General der Kavallerie" Bellegarde, comandantul Corpului I austriac, a intervenit pentru
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
după ce ceilalți șefi de Corp plecaseră, cei doi discutând îndelung despre misiunea dificilă și complexă pe care urma să o aibă Corpul al III-lea. Napoleon observase că poziția esențială care trebuia cucerită era localitatea fortificată Markgrafneusiedl, care domină întreg platoul și care era ușor de observat datorită marelui turn din centrul său. Odată ce Davout ar fi reușit să cucerească Markgrafneusiedl, francezii puteau considera că au sub control întregul platou aflat în spatele râului Russbach, întorcând flancul austriac și tăind orice posibilitate
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
esențială care trebuia cucerită era localitatea fortificată Markgrafneusiedl, care domină întreg platoul și care era ușor de observat datorită marelui turn din centrul său. Odată ce Davout ar fi reușit să cucerească Markgrafneusiedl, francezii puteau considera că au sub control întregul platou aflat în spatele râului Russbach, întorcând flancul austriac și tăind orice posibilitate de comunicare între armata lui Carol și posibilele întăriri pe care le-ar fi putut aduce Ioan de Austria. Tocmai pentru a susține acest atac principal și a se
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
al câmpului de bătălie, a putut însă să constate cu satisfacție că austriecii se retrăgeau și că Arhiducele Ioan nu era în apropiere. Ca atare, Napoleon i-a reconfirmat lui Davout faptul că dorea ca acesta să ia cu asalt platoul și Markgrafneusiedl, dar, în loc să dea un mare atac frontal, după cum îi ordonase inițial, Mareșalului i se ordonă să trimită două divizii într-un asalt frontal în timp ce celelalte două, împreună cu cavaleria ar fi trebuit să traverseze râul Russbach în aval și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
atac frontal, după cum îi ordonase inițial, Mareșalului i se ordonă să trimită două divizii într-un asalt frontal în timp ce celelalte două, împreună cu cavaleria ar fi trebuit să traverseze râul Russbach în aval și să ia cu asalt panta lină a platoului, lovind astfel flancul inamic. Punerea în practică a acestor noi ordine de atac necesita reorganizarea trupelor și construirea unui pod pentru artilerie peste Russbach, fapt ce întârzie atacul francez cu circa două ore. Între timp, Napoleon se îndreptase spre cartierul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
putând vedea deja inamicul. De cealaltă parte a câmpului de bătălie, după ce oprise atacul lui Rosenberg și îl respinsese în spatele râului Russbach, Davout și-a pregătit ofensiva în conformitate cu deciziile luate de Împărat în timpul nopții. Pentru acesta din urmă, poziția de pe platou era una esențială și capturarea ei era deci o prioritate absolută. Cu toate că Davout dispunea de forțe mult superioare numeric, Rosenberg avea totuși avantajul unei cavalerii mai numeroase și unei poziții foarte solide: satul Markgrafneusiedl, care domina această parte a platoului
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]