7,468 matches
-
efectele de ton, de culoare, de accent, de nuanță, în inefabilul pictural, în imagine. Priveliști și, în genere, existențe banale dobândesc, prin transfigurare, proprietăți incantatorii; copacii, fructele, frunzele, păsările răspândesc irizări de tărâm fantastic. Spre a obține astfel de rezultate, poeta întrebuințează tehnicile stării de vis natural, pentru prima dată, însă - după cum o sugerează chiar titlul volumului - visul este, în viziunea ei, însuși principiul existenței cosmice: „Suntem visați de cineva / Visat la rândul său / De altul / Care e visul / Unui vis
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Pământ, pentru Blaga, ce „vindecă setea de mântuire”, „spațiul mioritic” este pentru B. un tărâm euthanasic, în care extincția e o dulce topire, în adieri de miresme și zumzet de albine. Dar nu numai aici, ci în întreaga operă a poetei, motivul fundamental e somnul. Somnul ca succedaneu al morții sau, spus invers, moartea ca somn. „Somn” și „moarte” sunt metafore ale stării de poezie. Versuri ca: „Mori, mori, dragul meu” sau „Adormi, adormi”, din Octombrie, noiembrie, decembrie, sunt formule rituale
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
îndeosebi în Arhitectura valurilor (1990) și în Soarele de apoi (2000), intuițiile și, în genere, stările sufletești devin, prin exces de conștientizare, cam prea transparente, lirismul riscă a fi absorbit pe alocuri de filosofie. Asemenea situații sunt rare. De regulă, poeta „filosofează” visând, cântând în „somn”, ca greierii. Visuri treze, grațioase fantazii se materializează liric, adesea cu efecte de umor delicios, în versurile accesibile și copiilor din volumele Întâmplări din grădina mea (1980) și Alte întâmplări din grădina mea (1983). Proza
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
BOTIȘ-CIOBANU, Maria (16.VIII.1866, Abrud-Sat, j. Alba - 24.XI.1950, Oradea), poetă și prozatoare. Este fiica Justinei (n. Critta) și a lui Vasile Cioban, dascăl la Abrud și notar la Roșia Montană. Urmează clasele primare la Roșia Montană, gimnaziul la Sibiu, la Școala Civilă de Fete a Astrei, Școala Normală de Stat
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
Cluj, [1927]; Țara Moților, pref. autoarei, Arad, 1928; Povești, Arad, 1940; Țara Moților, Timișoara, 1976; Crăiasa Codrului, îngr. și pref. G. Nistor, Timișoara, 1976. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, II, 66-68; Lovinescu, Scrieri, IV, 393-394; Perpessicius, Lecturi, 59-66; Nicolae Albu, O poetă a Munților Apuseni: Maria Ciobanu, „Unirea. Almanahul județului Alba”, 1972, 61-62; Biografia unor destine, Alba Iulia, 1993, 40-41; Datcu, Dicț. etnolog., I, 99. F.F.
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
7; Rodica Florea, Realism modern, VR, 1989, 7; Irina Petraș, „Maria”, ST, 1989, 5; Petraș, Lit. rom., 84-87; Constantin Cubleșan, „Fluturele negru”, ST, 1996, 3; Oana Buxban, Agonia cuvântului, TR, 1998, 16-18; Munteanu, Jurnal, VII, 222-224; Irina Marin, Romanul unei poete, RL, 2002, 36. T.V.
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
BANTAȘ, Ioana (10.XI.1937, Clocociov, j. Olt - 7.XII.1987, București), poetă. Este fiica Mariei (n. Neață), muncitoare, și a lui Ion Mustață, gestionar. După studiile liceale absolvite la Pitești (1955), urmează Facultatea de Filologie a Universității din București (1955-1960). A funcționat ca învățătoare și profesoară de limba română în provincie, apoi
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
arhetipal se nutresc și cele câteva povestiri publicate între 1969 și 1975 în „Luceafărul”: Singură ploaia, Comana și Duminică, Bunica. Aspirația către poezia meditației abstracte (ciclul Cântece pentru numărul unu din Scrisori către Orfeu) este contrazisă de adevărata vocație a poetei, care rămâne lirica feminității (în ipostaza de iubită și mamă) și a copilăriei în decorul arhaic. SCRIERI: Memorie de iulie, pref. Al. Piru, București, 1966; Poarta spre vid, București, 1969; Vertebra lui Yorick, București, 1970; Scrisori către Orfeu, București, 1972
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
AFT, 1966, 7; Aurel Martin, Ioana Bantaș, „Memorie de iulie”, GL, 1966, 33; Dana Dumitriu, „Scrisori către Orfeu”, RL, 1973, 23; Mircea Iorgulescu, Ioana Bantaș (Profil), LCF, 1974, 28; Alex. Ștefănescu, Feminitate, autenticitate, har, CNT, 1980, 10; Dana Dumitriu, Două poete, RL, 1980, 14; Ana-Maria Tupan, Ioana Bantaș, LCF, 1980, 30; Lit. rom. cont., I, 588-590; Nicolae Mecu, Feminitate și discreție, VR, 1980, 10. N.M.
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
Reculegeri în nemurirea ta, București, 1925; Biblice, București, 1926; Strigări trupești lângă glezne, București, 1926; Cina cea de taină, București, 1929; Poeme vechi și noi, București, 1931; Întoarcerea poetului la uneltele sale, București, 1934; Tărâm transcendent, București, 1939; Magda Isanos, poeta luptătoare, București, [1946]; Scriitor și om, București, 1946; Poeme de zodie nouă, București, 1947; Nespus mi-i dragă ființa omenească, București, 1956; Versuri, București, 1957; Contemporan cu ei, București, 1962; Austria, București, 1963; Soare pe zăpezi, București, 1965; Soare pe
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
BĂRBULESCU, Marta (6.VI.1937, Păunești, j. Vrancea), poetă și prozatoare. Este fiica Georgetei (n. Pintilie) și a lui Gheorghe Gavrilă, funcționar. Face liceul teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Galați. Debutează publicistic în „Iașul literar”, în 1963, iar editorial, cu două cărți de poezie, Jocul anilor și Poarta viselor, în
BARBULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
, Cezar (26.VII.1939, Mălinești-Hotin - 26.V.1997, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Margaretei (n. Alexandrescu) și al lui Porfirie Baltag, preot, frate cu criticul literar Nicolae Baltag și soț al poetei Ioana Bantaș. În 1944, familia se refugiază din Basarabia și se stabilește la Mereni, județul Vâlcea. B. urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” (fost „I. C. Brătianu”) de la Pitești și, din 1955, Facultatea de Filologie a Universității din București (secția critică și istorie
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
BANUȘ, Maria (10.IV.1914, București - 14.VII.1999, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Anettei (n. Marcus) și a lui Max Banuș, funcționar. A absolvit, în 1931, Institutul „Pompilian”, urmând apoi Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București (1931-1934). Debutează în presă la
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
sa cunoaște o însemnată schimbare de traiectorie. Substanța versurilor se epurează treptat de clișeele realismului socialist, evoluând spre un tip de reflexivitate care va atinge maturizarea în Portretul din Fayum (1970) și va continua, egal, și în volumele următoare. Debutul poetei a fost întâmpinat cu reacții critice de susținere aproape unanime. Se recunoșteau în versurile din Țara fetelor o reală elocvență poetică a senzualității juvenile, o forță remarcabilă de transpunere în cuvânt a metamorfozei trupului la vârsta puberă. Verbul „atârnă” greu
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
atârnă” greu în această etapă, universul simțirii luptă cu densitatea substanței vitale, aflată în ebuliție cosmică. Primăvara e, de pildă, „grea ca un pântec de bivol”; „ceva [...] / mare, unsuros [...] se prelinge în mine, greu, pe neașteptate”. După Țara fetelor, scrisul poetei va părăsi acest filon, adoptând în mare măsură simplismul versificațiilor proletcultiste, pe care le înnobilează uneori cu talentul personal. Alteori însă, zelul poetic decompensează măsura simțului artistic; rezultă versuri care vor face carieră în zona ridicolului: „Plugul, strungul și condeiul
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
S-au pornit să chiuie” sau „La masa verde, față-n față / cer unii moarte, alții viață” - o versiune simplificată a tranzacțiilor istoriei politice. Poemele versifică reportajele la modă ale primelor două decenii de după război. Dar, spre sfârșitul anilor ‘50, poeta găsește și exploatează un culoar mai decent. Universul domestic dislocă treptat discursivitățile heirupiste, aducând accente noi, precum cele din lirica erotică a acestei perioade mature (Metamorfoze, 1963, antologie a liricii sale de dragoste, începând cu volumul de debut). Modalitatea de
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
din lirica erotică a acestei perioade mature (Metamorfoze, 1963, antologie a liricii sale de dragoste, începând cu volumul de debut). Modalitatea de trăire și literaturizare expresionistă a fost, se dovedește acum, o caracteristică înnăscută, nu dobândită pe cale livrescă, a temperamentului poetei. Ea și-a proiectat, de la adolescență la senectute, stările lirice în elemente cosmice, prin hipertrofierea eului până la recunoașterea lui în toate detaliile lumii. Debutând sub semnul unei vulnerabilități emoționale introvertite, în deceniile ’50-’60 B. și-a extravertit trăirile, pentru
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
toate detaliile lumii. Debutând sub semnul unei vulnerabilități emoționale introvertite, în deceniile ’50-’60 B. și-a extravertit trăirile, pentru a-și regăsi, cu trecerea anilor, unitatea emoțională a personalității într-o nouă neliniște, întemeiată pe fuga ireparabilă a timpului. Poeta a avut întotdeauna capacitatea de a crea tensiune lirică prin acumulare de impresii concrete și prin enumerare de acțiuni. Există la ea și talentul de a sugera intensitatea sentimentului fără a-l numi, ci ascunzându-l în spatele unei perdele de
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
maturitate - neliniștea descoperirii ravagiilor impuse de trecerea timpului, dar și de o existență inautentică, falsificată, mascată. Din nevoia de stabilitate într-o lume dorită obiectivă, însă de fiecare dată subiectivizată ca prin blestem, și prin aceasta labilă și de neînțeles, poeta recurge la maniera descriptivă. Exercițiul supunerii la obiect este un mijloc terapeutic folosit din instinct ori de câte ori sensurile esențiale încep să scape spiritului, niciodată echilibrat. Frecvența descrierii orașului, a Bucureștilor de ieri și de azi, aici își are sursa: orașul apără
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
reducerii la neant a ființei stârnește nevoia de statornicie în timp, gândul că pieirea individului nu poate fi iremediabilă. Echilibrul regăsit în maternitate, vindecarea de teamă prin asumarea unei responsabilități dintre cele fundamentale devin cu vremea expresii patetice ale personalității poetei. Când cele două mari obsesii, amenințarea cu distrugerea și supraviețuirea prin continuitate, se reunesc, rezultatele sunt remarcabile. Inclusiv în lirica de dragoste, acum cântare a solidarității și a ocrotirii: „Ca sărutarea noastră să nu se termine / te chem de-atâtea
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
și balada / [...] Sub vreme să fii și să-i fii ziditorul”. Tema măștii se instalează solid și va reapărea constant în culegerile următoare, la fel cea a trecerii implacabile a timpului. După parcurgerea câtorva spirale ale regăsirii de sine, creația poetei atinge zenitul în Portretul din Fayum, carte a disperării reținute în fața morții, a bilanțului amar, a răscumpărării prin suferință. Această tonalitate va rezona în anii următori în mai toate versurile poetei, trecând în 1989, odată cu volumul Carusel, printr-o acalmie
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
După parcurgerea câtorva spirale ale regăsirii de sine, creația poetei atinge zenitul în Portretul din Fayum, carte a disperării reținute în fața morții, a bilanțului amar, a răscumpărării prin suferință. Această tonalitate va rezona în anii următori în mai toate versurile poetei, trecând în 1989, odată cu volumul Carusel, printr-o acalmie ceva mai înseninată, mai împăcată cu lipsa de șanse a luptei cu timpul. O ciudată voluptate a înfrângerii neagă înfrângerea însăși (Artă, Placa, Am întors capul, Am refuzat sărăcia), aducând poezia
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
BÂRLĂDEANU, Lucreția (30.V.1956, Tătărăuca Veche, j. Soroca), poetă. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (1979), unde, între anii 1981 și 1988, a fost lector-asistent la Catedra de limba și literatura română. Este lector la Catedra de teatrologie și literatură universală
BARLADEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
puține - se încadrează firesc în fluxul discursului poetic, înfiorat de o acută senzație de neliniște, de teamă, dar o teamă calmă, niciodată transformată în panică. Trăindu-și cu luciditate destinul, ca pe un dat ce nu poate fi nicicum deturnat, poeta, ca o altă Ană a lui Manole (simbol ce revine, de altfel, obsesiv în poezia sa), se lasă zidită de viață, de sentimente, de cuvinte, fără zbateri, fără regrete, ci doar cu o vagă nostalgie după ceea ce ar fi putut
BABU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
, Maria (21.VIII.1860, Brașov - 24.VI.1941, Brașov), poetă. Este fiica Elenei și a lui Bartolomeiu Baiulescu, protopop. Face primele clase în urbea natală, la Școala română, la un liceu german, precum și la Institutul francez de domnișoare, continuând să se pregătească în particular. Președintă, din 1906, a Reuniunii Femeilor
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]