7,476 matches
-
nu se achită de ele în mod corespunzător. Se pare că responsabilitatea derivată părinți-copii implică într-o măsură însemnată și profesorul; de altfel, o critică solidă a acestei abordări a responsabilității elevului constată că pe umerii elevului se plasează o povară prea mare, ignorându-se incompetența profesorului, birocrația școlii sau politicile educaționale inadecvate: De ce ar trebui să poarte copiii povara eșecului instituțional?" În același timp, se ridică numeroase semne de întrebare în legătură cu disponibilitatea părinților de a-și asuma responsabilitatea derivată, având
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
și profesorul; de altfel, o critică solidă a acestei abordări a responsabilității elevului constată că pe umerii elevului se plasează o povară prea mare, ignorându-se incompetența profesorului, birocrația școlii sau politicile educaționale inadecvate: De ce ar trebui să poarte copiii povara eșecului instituțional?" În același timp, se ridică numeroase semne de întrebare în legătură cu disponibilitatea părinților de a-și asuma responsabilitatea derivată, având în vedere că structura familiei a cunoscut transformări importante; familia de tip modern, rezultată (după cum se considera) din iubire
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
nu-și asumă responsabilitatea de a învăța. De aceea, în funcționarea eficientă a responsabilității derivate un rol fundamental îl joacă școala (ca instituție publică având în mod explicit acest rol) și profesorul (ca persoană care are rolul de a purta povara funcționării responsabilității derivate). Ca atare, sub privirea atentă a profesorului, copiii și părinții își împart reciproc ceea ce se numește responsabilitate derivată, nonimplicarea părinților fiind sancționată de școală (ca instituție), după cum dezinteresul copiilor va fi sancționat, în mod îndreptățit, de către profesor
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
conducerea Universității mele trebuie să iasă dintr-o opoziție absurdă, opoziția față de propriii studenți și profesori. (septembrie 13, 2011) Prima zi de școală, în anul de grație 2011 A început ieri un nou an școlar. Repetabila bucurie într-o dulce povară! An de an, în prima zi de școală, retrăiesc toate bucuriile și durerile mele de profesor și părinte. Anul acesta, prima zi de școală m-a surprins în triplă ipostază: de bunică, de profesoară și de legiuitor. Legiuitorul care își
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
scris sute de pagini de baliverne, încurcându-se, bălmăjind după Ungaria, ezitând, revenind, rerevenind, trezindu-se și adormind la loc, voluntar. Cel care nu suporta să nu fie pe val, înconjurat, iubit, adulat, adică să fie singur, în fața acestei imense poveri a libertății. Și fiindcă tot mi-am amintit de Sartre, un singur ins a avut curajul să-l caracterizeze cum se cuvine, și el egal înfricoșat de viață și de moarte, imun totuși la ideologie dintr-o frică și mai
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
demonstrând prin confirmarea responsabilă și asumată a conștiinței de sine exemplare adevărul de viziune al unei rețele de interconectare în sânul căreia tot ce se petrece are repercusiuni și asupra întregului și asupra celorlalte părți. Cine poate purta cu succes povara individuală a propriei poziționări în câmpul de relații ontice poate conduce către justă înfăptuire sarcina neprielnic deservită a semenului aflat în dificultate optativă (în impas dilematic). In extremis, în câmpul eticii (ca de altfel în tot sectorul pragmatic), un singur
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
liderului atitudinal. Acesta din urmă este investit de obicei cu explorarea prospectivă și cu scrutarea câmpului probabilistic al fenomenelor. El este chemat să răsfrângă în sine miza existențială a întregului grup și prin asta să-l elibereze pe acesta de povara multiplelor dependențe colocviale pe care le aduce cu sine un egalitarism excesiv. Sarcina evoluției unei comunități nu poate fi asumată, în ultimă instanță, decât de figura solitară a liderului, cel care îi cunoaște pe ceilalți și se cunoaște pe sine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
BOR se află într-o criză flagrantă din pricina clericilor care și-au recunoscut colaborarea cu Securitatea: îi amintesc aici doar pe Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului (care a colaborat până în 1989 și care, într-un interviu din septembrie 2006, vorbea despre „povara” sa, sfătuind fețele bisericești care au colaborat să mărturisească; ce-i drept, Nicolae Corneanu și-a declarat public vina încă din 1990), ÎPS Andrei Andreicuț (care a semnat un angajament cu Securitatea în 1985), ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului (care a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
notoriu de homosexualitate); acestora li se adaugă spovedania lui Iustin Marchiș, parohul bisericii Stavropoleos din București și duhovnicul președintelui Traian Băsescu - și probabil vor mai urma și alte spovedanii ale unor nume sonore, căci mai sunt destui ierarhi cu asemenea poveri. Cea mai așteptată mărturisire este, cred, aceea a patriarhului României, Teoctist, considerat de Stejărel Olaru (unul dintre directorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului) un fel de agent de influență al Securității. În luna august a acestui an, președintele Băsescu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
au mai franjurat, dar încă aveam odăi de întâlnire între fete și povești cu nemiluita, mișcându-ne prin bloc ca niște viitoare sirene. Apoi, brusc, nevoia acută de intimitate și-a cerut drepturile și viața la bloc a devenit o povară: dizgrațioasă, umilitoare, frustrantă, jenantă, mutilantă, sufocantă etc. De aici începe, prin urmare, un alt capitol despre viața la bloc. Infernul Regretatul Marian Papahagi mi-a spus cândva că blocurile românești comuniste ar trebui stratificate pe clase sociale; că edificiile-conservă în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Ingemannx) Curge-un rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții sufletești se pot armoniza. Despre acest rîu, se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură de crengi aurii". Da, așa ceva se poate întîmpla. Dar nu se întîmplă totdeauna. Există suspine ce nu se transformă în cîntec și pietre în care nu se află deloc aur. Și cum orice sentiment
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
propriei existențe, se ivește aici posibilitatea unei generozități care nu numai că înțelege obiectul, dar caută să-l și protejeze și să-l apere atunci cînd se dovedește micimea și neputința lui. Mărinimia suportă cu un zîmbet nu doar propria povară ci și pe aceea a altora, adăugîndu-și propria forță acelei mici puteri care l-a provocat. Recunoașterea valotii a ceea ce este mic și neputincios este mai pozitivă, în acest caz, decît atunci cînd domină simpla superioritate. Este prezentă aici o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ce-i luminos și ce-i întunecat toate și-au lăsat urmele și gîndirea a chibzuit asupra legilor generale ale vieții. Fie că baza humorului este acea superioritate ce exclude orice fel de dispreț, fie că e generozitatea care poartă povara altora ca pe ceva firesc, fie că e melancolia ca rod al unei experiențe bogate, dar dureroase, fie că e nostalgia îndreptată spre un țel înalt, fie că e acea înțelegere ce vede totul rînduit într-o mare coerență, fie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unor albine mutant, cuplul de gunoieri umblă din stâlp în stâlp, din coș în coș, coșuri de gunoi verzi ca niște fructe pline cu gunoiul-nectar, gata să plesnească și care au nevoie de aceste ființe minunate, să-i elibereze de povară. Face parte din ciclul vieții. Albinele dau miere, vacile lapte, iar lucrătorii de la salubritate ne dau curățenie. Chiar și aici, în fața universității. Pe același sistem, autobuzul vine și curăță stația de oameni, ca să facă loc altora, mai voioși sau mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Dimineața vedea urmele tălpilor desculțe în țărâna dintre rânduri. Încercase totul: îi avertizase, îi amenințase, le micșorase rațiile, ba chiar amendase întreaga tabără - zadarnic însă. Câmpurile care se aflau în preajma colibelor erau prădate de recoltă, și când culegătorii își aduceau poverile, fiecare știa că va fi mai puțin decât era de așteptat să fie. Și dacă toți știau, de ce mai era nevoie, pentru a câta oară, de toată această mascaradă? Asta era întrebarea pe care o citea fermierul pe chipurile din fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
căzute și că peste dândul s-a stins tot ce-a fost și porți minunate și case și pietre și curți și spitale și cărți și ce-a fost. Nici timpul de-acolo din negrul mormânt nu poate să ridice povara acelor ce pe dânsul atâtea minuni au clădit.
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92920]
-
Cuget... Stăteam testând ceva puteri să-mi iau a mea povară ascult acum mii de păreri și îmi asum ocara. Nu cer un vis, un ideal vreau doar să fie bine, n-o să trăiesc un timp banal o să-l trăiesc...cu tine. Trăiesc un optimism profund dobor ușor societatea, n-am
A doua oară unu by Ciocan Codrin Cristian () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92932]
-
Înaltă, În mizerie, e drept, nemții Își substituiseră spiritul printr-un stomac Îmbuibat. Mă Întrebam acum douăzeci de ani, mă Întreb și acum, când În sfârșit capitalismul „face ravagii“ și la noi. Când este omul mai liniștit, mai eliberat de povara cumpărăturilor? Când magazinele sunt pline, când mărfurile le găsești din abundență, la orice oră din zi și din noapte - sau, dimpotrivă, când nu se găsește nimic, când cele mai elementare produse (de la becuri la hârtie igienică și de la pâine la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
abstract-descărnate, ci și (ori mai ales) o comunitate bazată pe idealuri, aspirații și valori comune. 9. Care credeți că a fost impactul lărgirii către est a UE asupra Europei? Inițial, s-ar putea ca aceasta să fie privită drept o povară, dar pe termen mediu și lung ea se va dovedi extrem de benefică: prin forța de muncă foarte calificată, dar necostisitoare, prin oportunitățile în creștere oferite de turism, prin reducerea surselor tradiționale de conflict etc. 10. Care e impactul recentei crize
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
după extindere, o oboseală care este, în mare parte, rezultatul a ceea ce vechii membri au aflat despre noii membri în timpul procesului de extindere. În ciuda indicatorilor economici pozitivi, vechii membri continuă să-i vadă pe cei noi mai mult drept o povară și o responsabilitate economică și drept (potențiali) destabilizatori politici (UE-europenii eurosceptici). Această oboseală (chiar scepticism) a blocat extinderea, acum când noii (potențialii) candidați sunt confruntați cu întrebări privind gradul lor de pregătire și există mai mult pesimism privind capacitatea UE
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
momentului este „Nu sunt o pungă de plastic“, care îți permite, dintr-o singură expediție de shopping, să faci și un fashion statement și să salvezi planeta de la amenințarea pungilor de plastic. În funcție de iubirea pentru cumpărături, poți scuti mediul de povara a 300 - 500 de pungi de plastic nedegradabil pe an. „I am not a plastic bag“ a fost creată de designerul Anya Hindmarch, într-o ediție destul de limitată cât să devină imediat accesoriul pe care oricine trebuia să îl aibă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
uneori brambura prin manuscrise, spre nespusul deliciu al cercetătorului modern, dar concep și formele moderne ale cărților de cult, ale dicționarelor, ale mai tuturor scrierilor specializate. Se afiliază în școli, căutînd identități salvatoare. Dar, mai ales, rezistă, împreună cu fragila lor povară, răbdător, încăpățînat, agresiv, acelorași pericole care au pîndit peste tot roadele și rosturile spiritului. Unde am citit astea? Se înădiseră cazacii să bată biserici și mănăstiri în Moldova. Luau ce le lipsea în staniță, neuitînd, firește, de odoare și cărți
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
fundă. EXPERIMENTUL CIUHANDU PNȚCD traversează deșertul. Acest partid, care a condus România în câteva rânduri, se află în cel mai de jos punct al său, mai jos chiar decât în 1990, anul renașterii din cenușa comunismului. În „duminica orbului“, sub povara unui munte de prejudecăți și calomnii împotriva partidului istoric și a unui adversar politic gigant, Frontul Salvării Naționale, care întâi a confiscat speranțele întregii națiuni și apoi s-a transformat în partid roșu, PNȚCD a obținut 2,56%. În alegerile
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și poezie, îi privesc cu dezgust pe imigranții noștri, proveniți din aceste populații grosolane. Nu contest starea de depresie, de degenerare fizică, uneori morală, în care se află astăzi poporul, mai ales cel din orașe. Toată masa muncilor apăsătoare, toată povara pe care, în antichitate, sclavul o purta singur este astăzi împărțită între oamenii liberi din clasele inferioare. Toți participă la mizerii, la vulgarități prozaice, la urâțeniile sclaviei. Rasele cele mai fericit născute, de pildă, frumoasele noastre rase din sud, atât
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
stradă cu două case și patru supraviețuitori. Ernst Kostial își pune nevasta și cei șapte copii să strângă luni în șir cărămizi, nisip, să facă mortar din resturi de tencuială pisată și dată prin sită. Trudesc ca niște cai de povară ani buni până e gata o măgăoaie cu trei etaje. Când nu merg la serviciu, stau în camerele lor, ascunși ca niște hârciogi. Își văd de treabă, se urăsc și tac. Se întâlnesc doar duminica la prânz și mănâncă repede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]