6,029 matches
-
În complexitatea sa, pare să se prezinte ca un sistem organizat, articulat În jurul unor concepte principale. În primul rând, există o orânduire bazată pe diviziunea Între divinitățile cerești și divinitățile lumii subterane (htonice), cărora le aparțin zeii vechi (adică divinitățile primordiale, substituite de zeii noii generații), divinitățile destinului și zeița Soarexe "Soare" a pământului, stăpâna lumii de „dincolo”. În interiorul acestei subdiviziuni generale, zeii pot fi organizați pe ierarhii, familii, gen și caracterizați prin funcție și localizare. Ierarhia prevede distincția dintre „zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale definitive și a Împărțirii puterilor Între diverse divinități. Forțele haotice și amenințătoare trebuie să fie dominate și constrânsă să accepte ordinea. Exponentul acestor forțe neliniștitoare este reprezentat de Principele Yamxe "Yam" („Mare”, entitate ce face două referiri de apele primordiale), care aspiră la rolul de rege al tuturor zeilor. Un astfel de pretendent periculos, care beneficiază de forța elementului aproape imposibil de domesticit, amenință să distrugă orice altă componentă a cosmosului. Mitul În chestiune ne povestește tocmai cum, prin lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeița iubirii și a seducției erotice deja din Iliada, care În Teogonia lui Hesiod aparține Însă generației Titanilor, născută din spuma mării fecundată de membrul castrat al lui Uranusxe "Uranus" (Teogonia, 188-200). În acest fel, Afrodita se dovedește o putere primordială care merge dincolo de ordinea impusă de Zeus, lovește orice făptură Însuflețită și Își folosește puterea până și asupra „tatălui zeilor și al oamenilor”. Cu toate acestea, și ea este Într-un anumit fel supusă rânduielii olimpiene atunci când, În Iliada (V
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
370 sqq., 427-428), devine fiica Dionei și a lui Zeus. Deși este plasată printre zeii celei de-a treia generații, Afrodita se sustrage adesea controlului suveranității fiului lui Cronosxe "Cronos", ca și autorității sale de tată, recuperând acea anterioritate titanică primordială În care o situa Hesiod. Zeități „tinere”, ceilalți zei din a treia generație prelungesc, În schimb, acțiunea ordonatoare a lui Zeus, de care sunt legați prin descendență genetică, și o extind În lumea omenească, sporind distanța ce desparte prezentul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu nemurirea lor. Însă această separare, rod al Înșelăciunii lui Prometeu, care le-a oferit zeilor oasele Învelite sub grăsimea lucioasă, devenise un „rău” pentru oameni, rău urzit de Zeusxe "Zeus" (ibidem, 559-590), ca pedeapsă definitivă a condiției umane. Împărțire primordială ce stabilea formele lumii reprezentate de zei și, În același timp, definea spațiul omenesc, sacrificiul lui Prometeu era cu siguranță un act cosmogonic. El Își află o paralelă Într-o povestire babiloniană În care Mardukxe "Marduk" clădește lumea din părțile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
părți din peninsulă (secolele VIII-VII Î.Hr.). Într-adevăr, derivă din aria latină (dar pentru unele dintre ele nu este exclusă o origine umbro-sabină) unele dintre zeitățile etrusce legate tocmai de forțele reproductive ale omului și ale naturii, de peisajul primordial și de cel mai antic ciclu agrar, și anume Menervaxe "Menerva"-Minervaxe "Minerva", Marisxe "Maris"-Marsxe "Mars", Nequnsxe "Neèuns"-Neptunusxe "Neptunus", Unixe "Uni"-Iunoxe "Iuno", Vetisxe "Vetis"/Veivexe "Vetis/Veive "-Vediovisxe "Vediovis", Satrexe "Satre"-Saturnusxe "Saturnus", Selvansxe "Selvans"-Silvanusxe "Silvanus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Diomede" În Apulia; Tivoli ar fi fost reconstruită de argivi, Solimusxe "Solimus" din Ida (În Frigia), ar fi Întemeiat Sulmona, orașul natal al lui Ovidiu. Din această enumerare reiese ca dovedită afirmația: Itala nam tellus Graecia maior erat. Iar Roma primordială a lui Evandruxe "Evandru" era Graia urbs din care, Împotriva oricărei aspectative, se putea spera să iasă prima cale a mântuirii 2. Din punctul de vedere al științei religiilor, În ceea ce privește religia practicată În epoca arhaică, elenistă sau imperială, este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Faste 6, 18; cf. Apuleius, Metamorfoze, 11, 3). Imaginea structurează epifania. Pe de altă parte, imaginea lui Jupiter este sculptată nu urmând un model omenesc, ci „conform ideii unei frumuseți extraordinare”, rod al imaginației artistului. Cicero formulează o concepție religioasă primordială În termenii unei teologii a imaginilor, vorbind despre imaginea care a coborât din cer (Cicero, Orator 2, 9; In Verrem 5, 187). Doar câteva imagini pot fi identificate cu certitudine: acrolitul Fortunei din templul rotund (B) din Largo Argentina (Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
12; 43, 16; 46, 3; 51, 18), Încât se poate afirma că gândirea lui Zoroastru constituie, În această privință, o elaborare originală și coerentă. Următorul fragment gathic din Yasna 30, 3-4 este fundamental pentru Înțelegerea dualismului iranian: Cele două Spirite primordiale, care șsuntț gemene, șmiț s-au revelat șcaț fiind dotate cu voință proprie șautonomăț. Cele două moduri ale lor de a gândi, de a vorbi și de a acționa sunt cel bun și șrespectivț cel rău. Iar Între aceste două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar celui care alege liber. La fel de semnificativ este un alt fragment gathic. În Ushtavaitș G³th³ se exprimă Într-o manieră clară opoziția radicală dintre Bine și Rău prin afirmațiile celor două Spirite (Yasna 45,2): Acum voi vorbi despre cele primordiale ale existenței, dintre care Celxe "Cel" Bun Îi spune astfel Celui Rău: „Nici gândurile noastre, nici explicațiile șnoastreț, nici inteligența șnoastrăț, nici alegerile șnoastreț, nici vorbele șnoastreț, nici faptele sau conștiințele șnoastreț, nici sufletele șnoastreț nu se pot pune de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
potrivite și eficace, spune (Yasna 28, 11): Tu, cel care În aceste șimnuriț păstrezi pentru totdeauna Adevărul și Gândul Bun, o Domnxe "Domn" Înțelept, Învață-mă cu gura ta, potrivit cu Spiritul tău, să rostesc șaceste imnuriț prin mijlocirea cărora existența primordială va deveni prezentă. Răsplata (mșda) are, mai ales În asemenea fragmente, o valoare escatologică evidentă, la fel ca În g³th³ (Yasna 34, 13): șArată-neț calea despre care Îmi spui, o Doamne, care este cea a Gândului Bun, șo caleț bine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
in parthischer Zeit, Köln-Opladen. Widengren, G. (1961a), Mani und der Manichäismus, Stuttgart ștrad. it., Il Manicheismo, Milano, 1964ț. Widengren, G. (1961b), „The Status of the Jews in the Sassanian Empire”, În Iranica Antiqua, nr. 1, pp. 117-162. Widengren, G. (1967), „Primordial Man and Prostitute: a Zervanite Motif in the Sassanid Avesta”, În Studies in Mysticism and Religion presented to G.G. Scholem, Jerusalem, pp. 337-352. Widengren, G. (1969), Der Feudalismus im alten Iran, Köln, Opladen. Widengren, G. (1984), „The Nestorian Church in
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stratificării sociale și au descoperit o analogie perfectă Între situația vedică și cea avestică. Am văzut deja În imnul rigvedic X, 90, 12 că Împărțirea cvadripartită a societății indiene este văzută ca fiind rezultatul jertfei și Împărțirii ulterioare a Omului Primordial: din gura sa se naște preotul (brahman-), din brațele sale, războinicul (r³janya-, kÌatrya-), din coapsele sale producătorul de bunuri (vaifqya-), din picioarele sale slujitorul (fq¿dra-). Un imn mai vechi (Rig-Veda VIII, 35, 16) demonstrează Însă că această Împărțire cvadripartită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altele, că victimele sunt obligatoriu animale. În realitate, este mult mai probabil ca ideologic jertfa să-și aibă originea În mitul cosmogonic al popoarelor indo-europene (Lincoln, 1986). Am văzut deja că tradiția vedică (Rig-Veda X, 90) consideră că jertfirea Omului Primordial stă la originea stratificării sociale (cf. Varenne, 1982); mai mult, În această jertfă Își are originea toată realitatea cosmosului: 13 Lunaxe "Luna" s-a născut din gândul lui, soarele din ochii săi, Indraxe "Indra" și Agnixe "Agni" din gura sa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale lui Adam; de aici vin țăranii noștri ortodocși: din genunchiul sfânt al lui Adam. Astfel de asemănări nu pot fi Întâmplătoare, ci reflectă elemente ale unui vechi mit cosmogonic indo-european, conform căruia toată realitatea provine de la membrele unei ființe primordiale, plasată, fără prea multe preocupări logice, Într-un spațiu și un timp anterioare existenței, În aria nebuloasă a non-ființei, care nu este lipsită de forțe active și figuri personale. Pornind de la această premisă, jertfa se configurează ca o reiterare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără prea multe preocupări logice, Într-un spațiu și un timp anterioare existenței, În aria nebuloasă a non-ființei, care nu este lipsită de forțe active și figuri personale. Pornind de la această premisă, jertfa se configurează ca o reiterare a sacrificiului primordial În care Își are originea toată realitatea: această reiterare nu are totuși semnificația unei simple celebrări și amintiri, ci este un act care, prin natura sa, are puterea de a Întări și păstra Întregul cosmic. Dar concepția implică obligatoriu faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
amintește că prima și cea mai bună dintre victime este omul, față de care calul, boul, oaia și capra sunt surogate. Lucrurile nu ar fi putut sta altfel Într-o cultură religioasă care vedea ca bază a Întregii realități jertfa Omului Primordial. În Grecia exista o amintire clară a unor asemenea jertfe: ne vorbesc Încă despre ele miturile și textele literare. Este suficient să ne gândim la faptul că Agamemnonxe "Agamemnon", pentru a-și asigura protecția zeilor În timpul călătoriei spre Troia, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valorii: capra, oaia, boul, calul și omul, aceasta demonstrează că În tradiția sacerdotală indiană se păstrează Încă amintirea unei epoci În care se practicau jertfele umane. În plus, În ceea ce privește India, trebuie ținut cont de mitul extrem de important al jertfirii Omului Primordial (cf. Rig-Veda, X, 9) În ale cărui membre Își au originea toată realitatea fizică, socială și morală; iar unii cercetători sunt de părere că, În lumea indo-europeană, jertfele umane reproduc tocmai această jertfă primordială și cosmică. O confirmare indirectă provine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitul extrem de important al jertfirii Omului Primordial (cf. Rig-Veda, X, 9) În ale cărui membre Își au originea toată realitatea fizică, socială și morală; iar unii cercetători sunt de părere că, În lumea indo-europeană, jertfele umane reproduc tocmai această jertfă primordială și cosmică. O confirmare indirectă provine din cultura iraniană care cunoștea și practica sacrificiul uman, iar În această privință avem mărturii numeroase. De exemplu, știm de la Herodot (VII, 114) că Xerxes, În timpul traversării Traciei, ajuns la râul Strimon, pune să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fel ca În India sau lumea germanică, În confruntarea cu exponenții celei de-a treia funcții se realizează o alianță Între zeii primei funcții și zeii celei de-a doua funcții (cea militară). Așadar, și lumea celtă, prin mitul luptei primordiale dintre zeii funcțiilor „superioare” și cei ai funcției economice, dă mărturie În favoarea tripartitismului ideologic al indo-europenilor. BIbliografieTC "BIbliografie" Oferim câteva indicații bibliografice pentru cititorul care dorește să-și aprofundeze cercetarea; trebuie totuși să se țină cont, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de mult timp evidențiată. Dar dincolo de această informație formală, există probabil o conexiune substanțială mai puternică ce o leagă de o altă figură a culturii vedice. Mannus Înseamnă „Omxe "Om"”, fiind așadar ușor de comparat cu vedicul PuruÌa („Om”), omul primordial din jertfirea căruia s-a născut umanitatea: Pe postament, au stropit jertfa, adică pe Omxe " Om": el este cel pe care l-au oferit ca jertfă zeii, sfinții și profeții ș...ț. Iar când zeii l-au tăiat pe Om
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
problemă: afirmă că „timpul” prevalează asupra „spațiului”. De exemplu, trei zile întregi sunt consacrate exclusiv timpului, cele mai importante trei zile ale săptămânii: prima, a patra - chiar la mijlocul săptămânii - și ultima zi, a șaptea. În prima zi, Dumnezeu creează ritmul primordial al timpului, adică alternanța dintre zi (lumină) și noapte (întuneric) (Gn 1,3-5). În a patra, ziua centrală a săptămânii, Dumnezeu instalează „marele orologiu” al universului pentru a bate ritmul anului, ceasul aștrilor care făcea posibilă stabilirea calendarului (1,14-19
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
disfuncția endotelială, inflamația și rigiditatea vasculară, în asociere cu creșterea prevalenței și duratei expunerii la factori de risc cardio - vascular tradiționali, ceea ce determină creșterea progresivă a incidenței și prevalenței afecțiunilor- cardiovasculare la ambele sexe (10). Prevenția poate fi divizată în: primordială (prevenția factorilor de risc), primară (tra- tamentul- factorilor de risc) și secundară (prevenția unor noi evenimente cardiovasculare) Având în vedere că riscul cardiovascular absolut este înalt la pacienții vârstnici, studiile actuale arată că, prin aplicarea măsurilor preventive primordiale, chiar și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
divizată în: primordială (prevenția factorilor de risc), primară (tra- tamentul- factorilor de risc) și secundară (prevenția unor noi evenimente cardiovasculare) Având în vedere că riscul cardiovascular absolut este înalt la pacienții vârstnici, studiile actuale arată că, prin aplicarea măsurilor preventive primordiale, chiar și o reducere minimă a riscului relativ va determina o scădere substanțială a incidenței evenimentelor cardio - vasculare (12). Însă la pacienții vârstnici este dificil de diferențiat între prevenția primordială versus cea primară, din cauza prevalenței înalte a aterosclerozei subclinice, care
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
pacienții vârstnici, studiile actuale arată că, prin aplicarea măsurilor preventive primordiale, chiar și o reducere minimă a riscului relativ va determina o scădere substanțială a incidenței evenimentelor cardio - vasculare (12). Însă la pacienții vârstnici este dificil de diferențiat între prevenția primordială versus cea primară, din cauza prevalenței înalte a aterosclerozei subclinice, care poate fi diagnosticată prin ecografie Doppler carotidiană, prin calcularea indicelui gleznă braț sau prin evidențierea modificărilor electrocardiografice sau ecocardiografice (13). În plus, în ceea ce privește prevenția primară a bolilor cardiovasculare, la pacientul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]