7,598 matches
-
desăvârșit”; „ne-ați turnat picătură cu picătură viața sfântă cu știința cea curată a Bisericii”; „magistru excelent atât în știința științelor, cât și cu știința sacră” ... „magnus in magia, major in philosophia, maximus in theologia (...) părinte spiritual, educator, director și rector” A fost magistru care a desăvârșit formarea preoților, a intelectualilor și a credincioșilor, după rigori înalte. La București și Iași a fost mentor întru sfințenie și a înfăptuit, pe unde a trecut, „înțelepciunea iubirii” cu o vocație universală: „Dumnezeu voiește
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
România și gloria ei: un mare teolog tomist, mentor matur și de vocație, spirit cu inițiativă, și bun organizator, și mereu „sentire cum Ecclesia”. A fost elogiat în repetate rânduri, de către Cardinalul G. Gatti (Prefectul Congregației „De propaganda Fide”) iar Rectorul Colegiului Roman, G. Bergano i-a prevăzut o carieră strălucită: „va fi o comoară în dieceza sa”. Arhiepiscopul R. Netzhammer îl aprecia în mod cu totul deosebit, încă din perioada studiilor în țară. A obținut doctoratul în filozofie la Universitatea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Huși și Faraoani. Între 1923-1944 a fost paroh la Bacău. A fost profesor de italiană (1923-1929). Între 1944-1946 a fost refugiat. În 1947 (împreună cu opt clerici) a mers la Oradea și a obținut deschiderea Seminarului Franciscan greco-catolic și funcția de rector. După interzicerea cultului s-a stabilit la Poiana Micului, până în anii 1970-1971 (după informațiile de la părinții mei și din corespondența familiei). S-a retras pensionar la Mărgineni, unde s-a stins din viață în 1979. „Credința fără fapte este moartă
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Catolice a unit diverse grupuri naționale. Era un bun și iubit păstor, vorbea curent franceza, italiana, maghiara, germana, iar în ceea ce privește limba română, a fost primul arhiepiscop care o cunoștea și o vorbea ca un nativ. Între 1900-1902 el a fost rectorul Seminarului diecezan din București și a predat în limba română, obicei pe care l-a preluat apoi, și marele său admirator, preotul greco-catolic Demetriu Radu. În timpul războiului și a ocupației germane, R. Netzhammer a mediat și a făcut servicii pentru
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
dar în momente temporale diferite, atunci când nevăzutele fire ale destinelor lor i-au unit într-o mare cauză de onoare: a răsplăti un popor de credincioși cu nobilă conștiință națională, printr-o biserică a Domnului. Când R. Netzhammer a fost Rector la Seminarul din București (1900-1902), D. Radu era student la Roma (1886-1896) la Colegiul Pontifical Grec „Sfântul Atanasie”, unde R. Netzhammer a fost rector, după ce a plecat din București (1902-1905). Visul cel mai important din viața lui Demetriu Radu a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de credincioși cu nobilă conștiință națională, printr-o biserică a Domnului. Când R. Netzhammer a fost Rector la Seminarul din București (1900-1902), D. Radu era student la Roma (1886-1896) la Colegiul Pontifical Grec „Sfântul Atanasie”, unde R. Netzhammer a fost rector, după ce a plecat din București (1902-1905). Visul cel mai important din viața lui Demetriu Radu a fost să înalțe prima biserică unită în București, vis preluat cu onoare și caracter de către Raymund Netzhammer și prefăcut realitate de credință. Atunci când nevăzutele
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Profesorul V. Râșcanu a extins baza materială a catedrei (ceea ce a facilitat înființarea Catedrei de fizică medicală, atribuită colaboratorului său, Vasile Capri), și a contribuit la construirea localului central al facultății și a mai multor clinici aferente. După 1948, ca rector al Institutului de Medicină și Farmacie, profesorul Râșcanu a contribuit la edificarea structurii moderne a Școlii de medicină din Iași. Unele sectoare ale învățământului de medicină preclinică (disciplinele fundamentale) au resimțit influența unei prea mari fluctuații de cadre, vacanțe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Slătineanu) a fost aplicată și în 1917 împreună cu Korschun, bacteriolog rus, cu același efect. Prestigiul lui Slătineanu ca savant de renume mondial a fost extraordinar în anii interbelici, iar lucrările sale au devenit repere mereu citate. Între 1923-1926 a fost rector al Universității ieșene; într-o perioadă de mari frământări, a reușit să mențină spiritul academic al Iașului. Omul Slătineanu, prețuit și iubit, invidiat dar nu dușmănit, a devenit un tezaur viu al unui oraș care nu ducea lipsă, în acei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
limitat, o personalitate atât de complexă, de o vitalitate rară, de o recunoscută distincție și luminozitate inefabilă, dotat cu o inteligență înaltă și cu neuitat simț al umorului, cum a fost profesorul Mihai Duca. Îl revăd cu nostalgic respect, printre rectorii cei mai importanți ai Școlii ieșene de medicină, mă întâlnesc, deseori, în amintire, cu domnia sa, dar ce dificilă este o analiză despre un astfel de om... Cred că harul care îl făcea distinct printre cei mai distinși contemporani constă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
totodată, au generat decepțiile care, și ele, l-au marcat. Este soarta marilor personalități care își prelungesc umbra pe măsura anvergurii. Nu l-am avut ("direct") profesor. I-am ascultat, însă, sporadic, unele conferințe. L-am întâlnit mai deseori ca rector, funcție care a onorat mai mulți ani școala medicală ieșeană. Am participat, firește, la câteva reuniuni conduse de el. Destul pentru a constata cât de interesant era omul, cât de inteligent aprecia "lumea", nu numai aceea academică, și pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a reprezentat medicina românească la O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății) între 1968 și 1973. Sunt interesante documentele de acolo, caracterizările lui, din partea celor mai distinși virologi contemporani, întreaga perioadă a acestei importante ambasade a medicinii românești. Activitatea sa de rector desfășurată cu aceeași distincție și colegialitate este memorabilă. A strălucit în toate calitățile deținute, lăsând o amintire care, cu cât trec ani, devine mai încărcată de sens. O pleiadă de colaboratori continuă spiritul "Școlii Duca". Dincolo de unele mizerii, de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care-l conducea o armonie și o atmosferă de lucru remarcate și invidiate". OSCAR FRANCHE Nu poate lipsi din aceste tablete doctorul Oscar Franche, nume legat de două ipostaze ale medicinii ieșene contemporane, aceea de creator al urologiei și de rector al facultății. Pentru multe generații, profesorul dr. Oscar Franche rămâne însă mai mult decât un mare chirurg și un foarte respectat rector; el este o emblemă. În decembrie 2004, domnul prof. C. Novac a scris o foarte exactă prezentare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Oscar Franche, nume legat de două ipostaze ale medicinii ieșene contemporane, aceea de creator al urologiei și de rector al facultății. Pentru multe generații, profesorul dr. Oscar Franche rămâne însă mai mult decât un mare chirurg și un foarte respectat rector; el este o emblemă. În decembrie 2004, domnul prof. C. Novac a scris o foarte exactă prezentare a lui O. Franche; nu știu ce s-ar mai putea adăuga; îmi propun doar o încercare de apropiere de profesorul Franche, o prezentare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Clinica a II-a), ca profesor rămâne legat de această clinică, pe care o va conduce până în 1940, când se pensionează. Profesorul Ion Tănăsescu a fost ales, de două ori, decan al Facultății de Medicină, iar în 1908 a fost rector al Universității din Iași. A îmbinat o abilitate manuală excepționala cu o rară erudiție. Posedând calități didactice remarcabile, diagnostician desăvârșit, chirurg de o tehnicitate unică, I. Tănăsescu avea o capacitate de muncă deosebită și un rar spirit organizatoric. A creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
A murit în 1962, lăsând amintirea unui savant erudit, discret, modest și uman, autor al unei opere vaste care îl situează printre cei mai importanți interniști ieșeni, creator de școală. LEON BALLIF (1893-1967) Continuator al lui C. I. Parhon, fost rector al Universității din Iași, profesorul dr. Leon Ballif s-a distins printr-o activitate de o importanță deosebită în profilarea Școlii ieșene de psihiatrie, printr-o cercetare științifică menită să răspundă unor majore necesități sociale. Ca urmare a acestei orientări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în amintirea unui mare număr de bolnavi, constituind un "model" pentru multe generații de medici. NICOLAI ZAHARIA Unul dintre cei mai interesanți profesori ai școlii ieșene de medicină, care începe de fapt perioada modernă a învățământului medical ieșean (fiind primul rector al formulei "universitate de sine stătătoare", desprinsă organizatoric de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"), a fost doctorul Nicolai Zaharia (1916-1974). Astăzi, retras într-o umbră prea apropiată de zodia uitării, poate și datorită modestiei și discreției sale (neobișnuită, în general, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fost respectat. Rezultatul a fost neașteptat, confirmând însă buna alcătuire a sufletului tânăr. Tinerii preferă cinstea pentru că au nevoie, aproape organică, de a-și găsi un reper, oglindă în care speră să găsească un exemplu. Profesorul Zaharia a fost un rector bun. S-a purtat exemplar cu studenții, care ghiceau în rectorul lor un frate mai mare, gata oricând să-i ajute, înțelegându-le aspirațiile care, atunci, erau firești și foarte simple. Avea un puternic simț de colegialitate, aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sufletului tânăr. Tinerii preferă cinstea pentru că au nevoie, aproape organică, de a-și găsi un reper, oglindă în care speră să găsească un exemplu. Profesorul Zaharia a fost un rector bun. S-a purtat exemplar cu studenții, care ghiceau în rectorul lor un frate mai mare, gata oricând să-i ajute, înțelegându-le aspirațiile care, atunci, erau firești și foarte simple. Avea un puternic simț de colegialitate, aș putea spune chiar de fraternitate cu tinerii. Era moderat, modest, delicat și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
compune din inși de același calibru cu el. Nu ar fi nici raiul, nici iadul, ar fi o explozie de natură atât de specială, încât nu există încă o terminologie corespunzătoare acestei stări. LORICA GAVRILIȚĂ Singura femeie care a fost rector al Universității de Medicină și Farmacie din Iași, dr. Lorica Gavriliță, s-a înscris în istoria învățământului medical românesc printr-o activitate organizatorică exemplară și prin abilitatea de a fi putut desăvârși, în condițiile foarte grele ale timpului, atributele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din Dalian, care s-a extins de la 30 la 1.200 de angajați În șase ani. „Americanii nu-și dau seama cât a fost de greu“. Dinamicul primar al Dalianului, Xia Deren, În vârstă de 49 de ani, este fost rector de universitate. (Pentru un sistem autoritarist comunist, China se descurcă foarte bine cu promovarea oamenilor În fucție de performanțele de care sunt În stare. Cultura meritocratică mandarină este Încă foarte profundă.) În timp ce stăteam la o cină chinezească tradițională cu zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
universități acasă la ei. În 2004 am susținut un discurs la a 150-a aniversare a Universității Washington din St. Louis, o școală cunoscută pentru rezultatele sale În știință și inginerie. Înainte de ceremonie, stăteam de vorbă cu Mark Wrighton, amabilul rector al universității. În trecere, el mi-a spus că În primăvara anului 2001 fusese invitat (Împreună cu alți lideri academici străini și americani) la Universitatea Tsinghua din Beijing, una dintre cele mai renumite din China, să participe la sărbătorirea celei de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
cât și a scăderii numărului de solicitări. Departamentul de Stat al Statelor Unite a eliberat cu 20% mai puține vize pentru studenții străini În 2001, față de anul 2000, iar procentajul a scăzut și mai mult În anii următori. Deși În 2004 rectorii universităților Îmi dădeau asigurărări că situația se Îmbunătățește și că Departamentul pentru Securitate Națională face eforturi să simplifice și să urgenteze procedurile de obținere a vizei pentru studenții și savanții străini, lucrurile s-au Înrăutățit simțitor de atunci, iar situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
München, Berlin, Paris și Belgrad (1928-1929). Revenit la Sibiu, devine profesor suplinitor, profesor provizoriu și, în 1935, profesor titular la Academia Teologică. Predă, până în 1946, teologia dogmatică, istoria Bisericii universale, limba greacă, apologetica, pastorala. Între 1936 și 1946 va fi rector al Academiei Teologice și va lucra ca redactor la „Telegraful român”. A fost hirotonit diacon (1931), preot (1932) și protopop stavrofor (1940). La începutul anului 1947 e mutat la Facultatea de Teologie din București, unde ține cursuri de ascetică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
română la Universitatea din Cernăuți, unde va îndeplini și funcția de decan. Tot la Cernăuți conduce revista „Glasul Bucovinei” (1918-1919), care milita pentru unirea cu România. Stabilit la Cluj în 1919, organizează Universitatea nou-înființată, unde va fi, în două etape, rector (1919-1920, 1940-1941), funcționând aici până la pensionare. Întemeiază în 1919 Muzeul Limbii Române, primul institut românesc de lingvistică, fiind și director al buletinului „Dacoromania” (1920-1948). Încă din noiembrie 1905 Academia Română îi încredințase continuarea Dicționarului limbii române, la care lucraseră B. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
politice, fără a fi totuși ignorată literatura, o pagină aproape antologică fiind aceea în care descrie cum a luat cunoștință de poezia lui Blaga. Se află aici o bogăție covârșitoare de date privind activitatea prodigioasă a lui P. ca întâiul rector al Universității Daciei Superioare de la Cluj, despre aprecierea de care se bucura pe plan internațional lingvistul și despre misiunea la Liga Națiunilor, unde îi cunoaște pe Elena Văcărescu, pe Nicolae Titulescu și pe filosoful Henri Bergson. SCRIERI: Schițe, Craiova, 1896
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]