8,522 matches
-
serii Istoria Oxford a literaturii engleze, împreună cu F. P. Wilson). Chiar dacă Jurnal din anul ciumei nu este în totalitate jurnalism literar narativ, Defoe a practicat totuși jurnalismul literar și jurnalismul literar narativ. Un exemplu se poate găsi în Furtuna, o relatare legată de o furtună care a devastat coasta engleză în 1703. Este discutabil dacă se poate califica drept genul de jurnalism discutat în cartea aceasta. Dar măcar este "narativ". Relatarea, publicată în 1704, constă în mare parte din corespondența trimisă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ. Un exemplu se poate găsi în Furtuna, o relatare legată de o furtună care a devastat coasta engleză în 1703. Este discutabil dacă se poate califica drept genul de jurnalism discutat în cartea aceasta. Dar măcar este "narativ". Relatarea, publicată în 1704, constă în mare parte din corespondența trimisă în tot regatul de către martori. Rolul lui Defoe este mai mult unul de editor. În postura de autor, el adoptă un stil în mare parte discursiv asigurând conexiunea dintre vocile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înainte de venirea refluxului; un număr necunoscut de marinari care rămăseseră pe banc se îneacă. La fel ca descrierea tâlharului Dennis Clancie a lui Settle, cea a lui Defoe este lipsită de descrieri detaliate și de caracterizare. Din nou, observăm o relatare în mare parte cronologică. Un exemplu de jurnalism literar narativ caracterizat ca fiind "pionier" (Kerrane și Yagoda, 21) se poate găsi în True and Genuine Account of the Life and Actions of the Late Jonathan Wild, ("Adevărata poveste a vieții
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literaturi a tâlharilor. Adevăratul Wild îl va inspira pe Henry Fielding să scrie romanul bazat pe personajul cu același nume. Dar Defoe insistă, la fel cum a făcut Settle cu Maiorul Clancie, să adauge și un subtitlu care susține că relatarea sa despre Wild "nu este ficțională, ci luată din gura lui și adunată din hârtii scrise de el". Nevoia de a insista în veridicitatea relatării are o tradiție foarte veche și reflectă în viitoarea epocă augustă credința că limbajul este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cum a făcut Settle cu Maiorul Clancie, să adauge și un subtitlu care susține că relatarea sa despre Wild "nu este ficțională, ci luată din gura lui și adunată din hârtii scrise de el". Nevoia de a insista în veridicitatea relatării are o tradiție foarte veche și reflectă în viitoarea epocă augustă credința că limbajul este oglinda fenomenelor. Ca și părțile scrise de el din "Furtuna", mult din pamfletul de patruzeci de pagini despre Wild este cronologic. Dar la un moment
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ceasul furat și toate lucrușoarele și diamantele în perfectă siguranță; și când ea s-a uitat mai bine a văzut un bilet pe care scria optsprezece guinee (28). Așa proceda adevăratul Jonathan Wild. Ce poate fi observat în cele trei relatări ale lui Defoe este explorarea și testarea pe scară largă, dar ambiguă, a granițelor neclare dintre ceea ce considerăm în mod convențional ficțiune și nonficțiune, iar în acest sens Defoe este cu adevărat un pionier. După cum notează Dobrée despre Defoe, în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
urmă, jurnalismul literar narativ de varietate premodernă cum ar fi Nine Daies Wonder de Kemp profită de acele tehnici care au fost rafinate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea și ale căror antecedente pot fi identificate în relatarea lui Platon referitoare la moartea lui Socrate. Ce este poate mai important este că se poate observa, într-o anumită măsură, o inversare a valorilor romanului și ale jurnalismului literar narativ premodern care ajută la situarea celor două în relație
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
important este că se poate observa, într-o anumită măsură, o inversare a valorilor romanului și ale jurnalismului literar narativ premodern care ajută la situarea celor două în relație cu ele însele și cu alte forme de proză. Deși unele relatări în proză narativă din secolul al XVII-lea folosesc "pragul romanului realist al clasei de mijloc", care se dezvoltă odată cu Defoe la începutul secolului al XVIII-lea, "tradiția dominantă era a romanului de dragoste cavaleresc, curtenesc sau pastoral" (Bush, 53
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să conchidem că romanul ficțional modern a împrumutat tehnici de la narațiunile nonficționale și nu invers. În acea vreme, reputația romanului ficțional nu era foarte bună. Acest lucru s-a văzut atunci când Defoe a catalogat romanul Robinson Crusoe drept jurnalism - o relatare contemporană adevărată - și nu drept o invenție. Cu alte cuvinte, dacă o poveste era etichetată ca fiind adevărată, avea o legitimitate pe care romanul deschis ficțional nu o avea. Această practică provine din secolul al XVII-lea: Într-o vreme
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fiind adevărată, avea o legitimitate pe care romanul deschis ficțional nu o avea. Această practică provine din secolul al XVII-lea: Într-o vreme în care biografiile tâlharilor și istoriile secrete erau la modă, autenticitatea reală sau presupusă a unei relatări era un avantaj pentru scriitorul de ficțiune" (Sutherland, 214). Un exemplu concludent sunt subtitlurile lucrărilor Maiorul Clancie de Settle și Jonathan Wild de Defoe. Dar una din marile ironii în dezvoltarea prozei narative este că în a doua jumătate a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că Boswell dorea să scrie un roman "adevărat" despre viața unei personalități (Scrisorile lui Johnson, 290), iar Boswell a indicat influența romanului asupra stilului în care își scria jurnalul (Memorii, 206). Observațiile reflectă ascensiunea romanului ficțional și implică faptul că relatările reale trebuie să imite ficțiunea. Boswell va realiza o astfel de "novelizare" (atât de diferită față de "novelizarea" întâlnită în romanele de dragoste cavalerești!) în, printre alte lucrări, jurnalul său de călătorie, The Journal of a Tour to the Hebrides with
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este un fals evident care nu va putea vreodată să susțină că este veridic. Ficțiunea nedeghizată și jurnalismul literar narativ trebuie să existe în acest impas de natură epistemologică. În plus, se poate observa în exemplul lui Boswell despre cum relatările veridice pot beneficia de tehnicile asociate cu romanul modern de ficțiune o recunoaștere critică cum că un astfel de material are de câștigat din subiectivitatea a ceea ce s-ar numi în mod convențional măiestrie artistică creativă, sau ce numește Weber
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Cu "realizarea imaginativă" în inima jurnalismului literar narativ, se separă și mai mult firele modelelor de story și de informație, o tendință care va căpăta amploare în secolul următor în evoluția stilului jurnalistic în ziarele americane. Între timp, peste Atlantic, relatările narative au continuat să se înmulțească. Printre cele mai de seamă relatări care servesc drept jurnalism literar narativ se poate include relatarea Sarei Kemble Knight despre călătoria ei de cinci luni de la Boston la New York și înapoi în 1704 și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mult firele modelelor de story și de informație, o tendință care va căpăta amploare în secolul următor în evoluția stilului jurnalistic în ziarele americane. Între timp, peste Atlantic, relatările narative au continuat să se înmulțească. Printre cele mai de seamă relatări care servesc drept jurnalism literar narativ se poate include relatarea Sarei Kemble Knight despre călătoria ei de cinci luni de la Boston la New York și înapoi în 1704 și 1705. Deși această relatare nu va fi publicată decât în 1825, importanța
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care va căpăta amploare în secolul următor în evoluția stilului jurnalistic în ziarele americane. Între timp, peste Atlantic, relatările narative au continuat să se înmulțească. Printre cele mai de seamă relatări care servesc drept jurnalism literar narativ se poate include relatarea Sarei Kemble Knight despre călătoria ei de cinci luni de la Boston la New York și înapoi în 1704 și 1705. Deși această relatare nu va fi publicată decât în 1825, importanța ei (la fel ca relatarea făcută de Rowlandson despre capturarea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să se înmulțească. Printre cele mai de seamă relatări care servesc drept jurnalism literar narativ se poate include relatarea Sarei Kemble Knight despre călătoria ei de cinci luni de la Boston la New York și înapoi în 1704 și 1705. Deși această relatare nu va fi publicată decât în 1825, importanța ei (la fel ca relatarea făcută de Rowlandson despre capturarea ei de către indieni) constă în faptul că transcende examinările biografice îndreptate spre interior pentru a oferi schițe bogate în descrieri ale societății
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ se poate include relatarea Sarei Kemble Knight despre călătoria ei de cinci luni de la Boston la New York și înapoi în 1704 și 1705. Deși această relatare nu va fi publicată decât în 1825, importanța ei (la fel ca relatarea făcută de Rowlandson despre capturarea ei de către indieni) constă în faptul că transcende examinările biografice îndreptate spre interior pentru a oferi schițe bogate în descrieri ale societății coloniale contemporane, schițe orientate către exterior prin oglindirea lor socială, nu foarte diferită
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tabloul social realizat de Knight și Rowlandson se poate aplica și la Scrisori de la un fermier american de Hector St. John de Crèvecoeur, publicat în 1782. Deși o mare parte din scrierea lui Crèvecoeur este discursivă, se dedă totuși narațiunii. Relatarea sa despre un sclav negru din Carolina de Sud care este lăsat să moară într-o cușcă deoarece a omorât supraveghetorul unei plantații este la fel de captivantă ca orice alt exemplu de jurnalism literar narativ: Am văzut la treizeci de metri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și includerea celor mai importante informații (Fedler, 139, 214). Astfel, suntem martori la apariția unei formule jurnalistice care depinde de un echilibru stilistic dintre concizie și precizie. Șapoul răspunde cerințelor modelului informațional al lui Schudson deoarece scopul său nu este relatarea unui story ci să ofere informații incontestabile. După cum recunoaște Fred Fedler, "șapoul dezvăluie imediat toate detaliile importante" (214). Aspirația șapoului este deci să răspundă la toate întrebările esențiale. Dar, făcând aceasta, tendința sa este să descurajeze întrebările cititorului și astfel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Ellis de pe strada 53 Ludlow. Bridget a spus că era mama a trei micuți orfani - Dumnezeu să-i binecuvânteze - și dacă ar intra la închisoare aceștia ar muri de foame. A fost achitată ("Police Office"). Pe lângă natura lor senzațională, aceste relatări sunt de tip story deoarece nu încep cu un rezumat al rezultatului proceselor. Relatările încep cu începutul poveștii, în acest caz beția, iar cititorul trebuie să ghicească finalul. În felul lor modest, aceste schițe implică subiectivitatea cititorului cu ceea ce acesta
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
orfani - Dumnezeu să-i binecuvânteze - și dacă ar intra la închisoare aceștia ar muri de foame. A fost achitată ("Police Office"). Pe lângă natura lor senzațională, aceste relatări sunt de tip story deoarece nu încep cu un rezumat al rezultatului proceselor. Relatările încep cu începutul poveștii, în acest caz beția, iar cititorul trebuie să ghicească finalul. În felul lor modest, aceste schițe implică subiectivitatea cititorului cu ceea ce acesta nu știe. În cazul presei ieftine, aceste reportaje pot fi catalogate a fi lipsite
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
caz beția, iar cititorul trebuie să ghicească finalul. În felul lor modest, aceste schițe implică subiectivitatea cititorului cu ceea ce acesta nu știe. În cazul presei ieftine, aceste reportaje pot fi catalogate a fi lipsite de pretenții intelectuale dar indică longevitatea relatărilor "colorate" (subiective). Concluzia vizavi de aceste exemple din Sun poate deveni previzibilă deoarece toți acuzații sunt "achitați", dar există o diferență între anticiparea unei concluzii de către cititorul care nu o știe și informarea cititorului de la început, prin rezumarea unei relatări
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
relatărilor "colorate" (subiective). Concluzia vizavi de aceste exemple din Sun poate deveni previzibilă deoarece toți acuzații sunt "achitați", dar există o diferență între anticiparea unei concluzii de către cititorul care nu o știe și informarea cititorului de la început, prin rezumarea unei relatări obiective. De exemplu, pasajul McMunn ar suna astfel dacă ar fi scris în stil obiectiv: Manhattan - Un judecător a condamnat-o pe Bridget McMunn la închisoare ieri după ce a fost găsită vinovată de beție și acte de violență. Aceasta a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Este evident că scriitori precum Longstreet au trecut ușor și indiferenți printre modurile de ficțiune și nonficțiune a căror separare poate fi privită ca o invenție modernă. Un alt exemplu al confuziei dintre ficțiune și nonficțiune se reflectă în Typee, relatarea despre Marea Sudului a lui Herman Melville. Neclaritatea se reflectă astăzi în arbitrii canonului literaturii americane, The Oxford Companion to American Literature și Norton Anthology of American Literature. Oxford Companion caracterizează Typee ca fiind o "narațiune ficțională" (Hart 681), pe când
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
American Literature și Norton Anthology of American Literature. Oxford Companion caracterizează Typee ca fiind o "narațiune ficțională" (Hart 681), pe când Norton Anthology o clasifică drept "povestea [lui Melvillea] captivității sale într-un trib din Polinezia" (Baym și alții 1:2146). Relatarea lui Melville indică spre volumul imens de literatură de călătorie care reflectă mai pe larg un jurnalism narativ sănătos pentru acea eră. Printre acestea se află și acum uitatul Travels Through the South of France... de către americanul "lt. col. Pinkney", publicat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]