6,450 matches
-
o hermeneutică populară? Jeanne Favret-Saada consideră vrăjitoria un limbaj, însă nu unul oarecare: "Vrăjitoria este cuvânt, dar un cuvânt care este putere și nu cunoaștere sau informație."288 Spre deosebire de vrăjitorie, care revendică puterea cuvântului (de unde și aspectul său ofensiv), divinația revendică cunoașterea prin cuvânt (fapt ce-i creează și reputația de practică nonagresivă). "Eu nu fac nici un păcat și nici un rău atunci când ghicesc. Vreau numai să ajut oamenii să cunoască mai mult din ceea ce-i așteaptă ca să se ferească" ( D., 51
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fiindcă este un fenomen dinamic, profund creativ. Ea presupune spații de interferență între curente literare și spații de ruptură. De aceea, cred eu, este atât de dificil să încadrăm marii scriitori întro anumită paradigmă. Lucian Blaga, de pildă, a fost „revendicat“ atât de Gândirea tradiționalistă, cât și de moderniștii de la Contimporanul. Dar în poezia și dramaturgia lui apar pregnant și elemente expresioniste, așa încât nicio ideologie este tică nul circumscrie deplin. În concluzie, ideologiile literare sunt un prețios instrument teoretic cu ajutorul căruia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
gândite ca funcționând simultan, astfel încât acțiunea unuia "întreține" și sporește acțiunea celorlalte. Un non-loc poate fi descris prin absența unor caracteristici distinctive care să-l ancoreze într-un spațiu geografic anumit și într-un moment temporal specific. Fără să se revendice de la o epocă anume sau de la un spațiu geografic dat, non-locul este funcțional peste tot, deși este străin în orice peisaj. Școala ca non-loc nu se revendică nici de la tradițiile educaționale dintr-o țară anume: ceea ce contează și se urmărește
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
un spațiu geografic anumit și într-un moment temporal specific. Fără să se revendice de la o epocă anume sau de la un spațiu geografic dat, non-locul este funcțional peste tot, deși este străin în orice peisaj. Școala ca non-loc nu se revendică nici de la tradițiile educaționale dintr-o țară anume: ceea ce contează și se urmărește întotdeauna este funcționalitatea. Un non-loc este populat cu non-persoane, o noțiune mai degrabă contra-intuitivă, motiv pentru care George Ritzer a simțit nevoia unei explicitări: Ideea de persoană
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
reprezintă și liderii grupului) intervin de obicei pentru a-i împăca sau pentru a restitui obiectul furat, dacă s-a întâmplat așa ceva: "Copiii mai mari respectă proprietatea: dacă este furată o jucărie, ceea ce se întâmplă adesea, atunci păgubașul o poate revendica cu succes prin protest și repetată afirmare a posesiei reale. S-a observat că cel care dorește un obiect aflat în posesia unui alt copil mai întâi îl cere cu împrumut și apelează la furt doar dacă cererea sa a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care pot fi considerabile, făcând insuficientă însăși ideea unui "nucleu dur". Sentimentul de ură dezvoltat față de școală nu este o simplă rezultantă a situației socio-economice și a unui fel de "ură de clasă" care ar preexista școlii. Sentimentul de ură, revendicat de mulți adolescenți ("urăsc"), nu preexistă total intrării în lumea școlară, el se construiește și prin interacțiunile cotidiene, în care două elemente ni se par esențiale, după ce am studiat în profunzime fiecare dintre unitățile din eșantionul folosit: segregarea internă în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
deși chestiunea „sinelui” este asumată ca o predilecție a feminismului digital, aceasta se constituie în obsesia culturii masculine occidentale în legătură cu aceleași teme ale dominării și ale autorității. Astfel, cyberfeminismul, respingând dualismul cultural occidental, respinge însăși problematica identității de la care se revendică. Delimitări în cadrul feminismului electronic operează fie ca o ideologie împotriva subordonării la patriarhat sau rasiale (precum la Chela Sandovală, ca o ideologie politic-activistă (precum la Judith Squires sau Donna Harawayă, fie ca o practică apolitică a imaginarului feminin (spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și iluzoriu în speranța ieșirii din aceasta 54. Să existe oare și posibilitatea unei anume "obișnuințe a artiștilor", care grație acestui joc de afirmări și contestări sesizează prezența unui mecanism economico-financiar prin care cei decăzuți din poziția de avangardiști își revendică un loc în cadrul unui muzeu de artă contemporană și automat o cotă pe piața de artă? Pot fi considerate pentru muzee aceste situații ca momente de "fractură", de clivaj, o lipsă a funcției educative, o "deconstrucție instituțională" cum a fost
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
obișnuințe ale comunicării prin cuvîntul scris. Muzeul este un spațiu al posibilelor modele comunicaționale ce îi pot fi oferite omului. Muzeului contemporan îi revine un rol social în adevăratul sens al cuvîntului, rol pe care puține alte instituții îl pot revendica: cercetare, educație, timp liber, conservarea patrimoniului. Pentru cei care ajung în spațiul unui muzeu simpla prezentare prin acroșaj a operei de artă nu mai este suficientă: publicul vrea să cunoască mai mult, să învețe, dar și să se relaxeze. Astfel
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
este folositoare, nu ne gândim că mulți oameni ar trebui să studieze fiziologia, ci doar că dezvoltarea fiziologiei de către o mână de experți va crește confortul majorității. Chestiunile importante pentru noi acum sunt cât de departe poate matematica să-și revendice acest fel de utilitate, ce feluri de matematică pot susține aceste revendicări și cât de mult poate fi justificat, în acest context, studiul intensiv al matematicii. Bănuiesc că vă este deja clar la ce concluzii am ajuns; de aceea, le
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Romanii i-au împrăștiat cu șpăngile și săbiile iar pe profet l-au trimis în lumea pe care o propovă- duia. Josephus Flavius în cartea amintită ne spune că pe la anii 52 un prooroc prea vesel la minte ce-și revendica numele de Mîntuitor a reușit să păcălească mult norod cu predicile lui pe Muntele Măslinilor. Dacă el chema curățenia sufletului în nisipurile deșertului, unde steagul Frăției de la Qumran se ridica tot mai semeț, tre-buie să acceptăm ideea că era un
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
soldați și prin viclenie își adunase o avere uriașă. Și Ciprian al Cartaginei pe la 250 spunea despre episcopi că au devenit intendenți de mari averi. Pe la anul 340 bisericile din Orient contestă rolul conducător al episcopului Romei pe care îl revendica în dauna celorlalți. Împăratul Valens(364-379) a reprimat toate mofturile oligarhiei imperiale și a ținut la colț iudeo-creștinismul care vroia să se suie cel mai sus. Imperiul era într-o fază de declin major și venirea pe tron a împăratului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
merit. Însă tocmai această simplitate și marea ușurință de efecture a tuturor calculelor, datorată ei, au așezat aritmetica noastră pe primul loc al invențiilor utile. PIERRE-SIMON LAPLACE Creștinismul l-a respins pe zero la început, însă comerțul avea să-l revendice în curând. Omul care l-a reintrodus în Europa a fost Leonardo din Pisa. Fiu al unui negustor italian, el a călătorit prin nordul Africii. Acolo, tânărul - cunoscut mai bine sub numele de Fibonacci - a învățat matematică de la musulmani, și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Madeleine Forestier și Duroy este tipic pentru situația în care soții au averi inițial diferite 334. Vom remarcă la acest capitol că separarea bunurilor, obținută târziu de femeile franceze, era rar semnalizata în acte. Puține femei aveau curajul să-și revendice acest drept, cum o face Madeleine Forestier. Scenă rupturii Ipostază de femeie abandonată nu este tipică pentru Pariziana. Atunci când este totuși în această situație, Pariziana Clotilde de Marelle, tulburata și înlăcrimata, își păstrează demnitatea. "Alors, elle fit un effort, un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
postulat ca "natură", pentru ca celelalte determinări ale omului să fie aruncate într-un plan secund. Dimpotrivă, orice atribut are un sens de universalitate: el exprimă, cel puțin în semantica sa criptică, umanul ca universal. Nici unul dintre aceste atribute nu-și revendică o anumită parte din om, pentru a o reprezenta total și pentru a o substitui umanului însuși; nici unul nu este specific în sensul de a concentra umanul în sine pentru a-l separa, în ordinea lumii, de tot ce există
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deopotrivă. Tipul de cultură reprezintă configurația sufletească a personalităților ce alcătuiesc o comunitate; determinarea lui vine de la personalitățile individuale. De exemplu, tipul de cultură europeană este diferit de cel african datorită diferențelor dintre persoanele ce le alcătuiesc. Dar, deși se revendică de la personalitățile individuale, tipul de cultură este diferit fundamental de acestea în privința rostului aptitudinilor din structura lor. În timp ce primele au forma unor aptitudini stabile, cultura, ca personalitate tip, este alcătuită din aptitudini aflate permanent "în curs de formație". Acest ultim
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
depăși spectrul individului monadic prin apelul la o comunicare față către față ce premerge ideea „acțiunii comunicative” a lui Habermas, gânditorul care așeza la temelia societății bune comunitatea discursivă a cetățenilor, „sfera publică”. Etzioni se numără printre puținii care se revendică de la tradiția americană a „grupului progresist”, chemând în mai multe rânduri la amorsarea unei mișcări asemănătoare. Când Walzer și Sandel ne previn astăzi în legătură cu transformarea societății americane, potrivit liberalismului dogmatic, într-o „adunătură de străini”, când Walzer ne spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la ideea originală a lui Gianbattista Vico, teoretizată în romantism, privind întâietatea poeziei ca expresie spontană de „simțire”, ca primă formă de creație a spiritului uman. Concepția subsumează eticismul luminilor, cultivând „virtutea” ca ideal și finalitate, crezului clasicist ce se revendică nu doar de la latinitatea horațiană, ci, în mod declarat, de la „modelul” poetic italian, suprem reper estetic, „imitat” tematic și prozodic. Marcând o diferențiere față de gustul vremii ce frecventa spiritul francez, A. introduce modele culturale italiene, atât din marea literatură: Dante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
în definitiv, acest remake arhitectural al apuse(ne)i severități imperiale putea la fel de bine - par a fi conchis arhitecții vremii și Marcu în prima lor linie - să ilustreze "renașterea" fascistă ca și pe cea românească, de vreme ce și poporul român se revendica dintr-un același scenariu mitic originar, chiar dacă localizarea lui nu era centrul ultim al fostului imperiu, ci acele ultime limes dacice. Prin urmare, de la Piața Victoriei, de la noul Palat al Ministerului Afacerilor Externe - care va fi înlocuit confuz-pitorescul Palat Știrbey
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își revendica drept tradiție pașoptismul (privit în epocă și chiar mai târziu ca o țintă a criticii junimiste) și opunea pozitivismului junimist atașamentul față de religie. Acuzând Junimea de „germanism” și de „pesimism schopenhauerian”, poetul susținea apartenența noastră la spiritualitatea tonică a lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
a dus la o răscoală de proporții care amenința Germania să devină o ruină. Înăbușirea ei s-a făcut cu prețul a 50.000 de victime. Încântat la început de rezultatul acestei răscoale, ulterior Luther ajunge până acolo încât își revendică chiar onoarea de a fi contribuit la masacrarea acestora. Nu mai puțin sângeroase au fost războaiele între protestanți și catolici care antrenau națiune după națiune. După moartea lui Luther (1546) a izbucnit primul război între împăratul Carol Quintul (căruia i
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cu decența sa caracteristică o consideră “o modestă contribuție ia > finisarea unui splendid edificiu”, Paulescu solicită și obține din partea guvernului roman brevetul de invenție privind metodologia preparării pancreinei la data de 10 aprilie 122. Grupul canadian care avea să-și revendice descoperirea, publică primele observații abia la sfârșitul lunii februarie 122, după numai câteva luni de preocupare în domeniu (vezi a patra crucificare a lui Paulescu). Partea a treia “Cum și-au însușit Banting și Best meritul descoperirii insulinei” începe cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
unei petiții, participarea la o reuniune de protest sau de sprijin, blocarea circulației, greva și boicotul politic, greva taxelor și impozitelor, utilizarea forței fizice, atentarea la bunuri, ocuparea unor localuri, scrierea murală 92. Amintim că a protesta, a contesta, a revendica, a înainta o petiție sînt și verbe performative. În același timp, ele se înscriu în ordinea lui a spune și a face. Un grup îndeplinește o acțiune de protest atunci cînd o exprimă în mod colectiv. Se naște întrebarea dacă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
vieții]1 - creația continuă - , chiar cu esență frumosului, aserțiune, ce, pentru poetul român, nu putea decât să continue un gând poesc. Autorul Jocului secund cunoaște opera bergsoniana și, într-o luare de poziție, din primii ani de activitate literară, se revendică, direct, de la speculațiile filozofului francez asupra artei: În psihologia bergsoniana realitatea noastră lăuntrica e închipuita asemenea unui vrej șerpuitor ce crește împreună cu durata, un vrej care păstrează totuși - atrofiați, dar existenți - mugurii determinării sale, virtualități ale unei șovăitoare deveniri. Opera
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
spirit exaltata, care nu este decât o condiție pregătitoare a cunoașterii ultime, prin care artistul recuperează sensul armoniei universale și redescoperă apartenența lui organică la cosmos 63. Mai aproape de Ion Barbu, continuând, parțial, linia de gandire kantiana, de la care se revendică și Edgar Poe, Henri Bergson crede că semnul distinctiv al genialității în arta constă în faptul că autorul percepe stări, experiențe, pentru care omul obișnuit și limbajul comun nu au o expresie adecvată. Filozoful francez stabilește, totodată, "Adevărul" operei, drept
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]