15,122 matches
-
curgă, de infinitul unei șoapte fără Înțeles care nu ascundea nimic, decât simpla iluzie a vocii. De zâmbet, care era o ușă deschisă spre o fericire difuză, răspândită În aer, pietre, arbori sau munți, sau doar un semn că umanitatea rezistă prin blândețe, iar blândețea nu se putea numi altfel decât Midori. Apoi timpul fugi spre viitorul imediat, iar liniștea reveni În spiritul lui Oan-san. Mitzuro-no-kokoro. Liniștea apei ce reflectă realitatea fără a se lăsa pătrunsă de ea. Haragei. Vidul dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de oameni Învinși, Oan-san văzu malul mării și freamătul valurilor. O nesfârșire de spumă care Îl despărțea de ținuturile Dobrogei și de curgerea majestuoasă a Dunării. Și de Moldova, unde se afla trecutul și viața lui parcă uitată. Trebuia să reziste și să facă exact ceea ce tradițiile acestui colț de lume Îi cereau să facă. Era marea Încercare la care Îl supunea dorința de Întoarcere, după ce trecuse marile Încercări ale plecării și ale supraviețuirii. Privi Încă o dată În jurul lui și victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
La fel misiunea lor: aceea de a apăra oamenii sau locurile care reprezintă nuclee ale valorilor europene. Apărătorii erau ultimul zid În calea distrugerii. Nu interveneau decât atunci când toate celelalte șanse erau spulberate. De aceea, fuseseră selecționați și antrenați ca să reziste unor confruntări grele și Îndelungate, ca să execute misiuni de salvare, de cercetare, de culegere de informații sau, la nevoie de sacrificiu. Apărătorii care aveau misiunea de a-l apăra pe Ștefan Mușatin, fiul lui Bogdan și nepotul lui Alexandru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că voievodul are o acuitate a replicii pe care nu era bine să o provoci prea insistent. Se simți o clipă apăsat de inteligența iute și de privirea scormonitoare a domnitorului. Dar acea apăsare avea partea ei de admirație. Ștefan rezista pe tron de nouăsprezece ani tocmai datorită acelei inteligențe neobișnuite și a darului său de a obține și de a folosi informațiile. Și, poate, datorită unei frumoase nebunii care Îl făcea să se opună unor forțe care Îl covârșeau fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aripile ei cuprinseseră ținutul Focșanilor și cetatea Crăciuna, pe stânga, și ținutul Galaților, cu cetatea Chilia, pe dreapta. Încă de la Începutul debarcării, voievodul poruncise ca cetatea Chilia să fie părăsită și dărâmată. Era limpede că zidurile ei nu vor putea rezista artileriei care tocmai era trecută pe malul celălalt al fluviului și nici numărului copleșitor de trupe. Garnizoana fusese trimisă la Cetatea Albă, care fusese Întărită și pregătită pentru o lungă perioadă de asediu. - Nu putem da bătălia aici, măria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și nici numărului copleșitor de trupe. Garnizoana fusese trimisă la Cetatea Albă, care fusese Întărită și pregătită pentru o lungă perioadă de asediu. - Nu putem da bătălia aici, măria ta... spuse Oană. Căpitanul se antrenase zi după zi ca să poată rezista În șa mai multe ceasuri la rând. Chiar dacă partea dreaptă a corpului se mișca mai greu, reușea deja să lupte cu brațul stâng. Doar vederea nu părea să se Îndrepte spre vindecare. De aceea Îi lăsase În continuare lui Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
metru de teren! spuse Oană. Atacăm aici și câștigăm! Unul din fronturile acestea trebuie spart! Voievodul are În fața lui două sute de mii de turci, care nu reușesc nici să-l Încercuiască și nici să-l prindă! Dar nu va putea rezista dacă noi, aici, continuăm să ne retragem! Spătarul privi câmpul de luptă, nehotărât. Putea sacrifica, oare, Întreaga cavalerie a Moldovei Într-o confruntare deschisă cu tătarii, Într-un număr de trei ori mai mare decât al lor? - Care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mii de călăreți tătari Întorceau caii, renunțând la luptă. Pierduseră peste zece mii de oameni, dar mai aveau destui ca să continue bătălia. Moldovenii trecuseră la șarjă pe ambele flancuri, spulberând din goana cailor sute de războinici dintre care unii Încercau să reziste, iar alții Întorceau privirile, nedumeriți, spre comandandantul lor care dispărea pe malul rîului, galopând spre sud. Când tătarii auziră semnalul de retragere era deja mult prea târziu. Câmpul de luptă de la Ștefănești devenise deja un loc al victoriei Moldovei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bine și a băut două cupe cu vin la sosirea mesajului despre victoria ta la Ștefănești. O victorie strălucită, incredibilă, ca toate victoriile tale. Dar, pentru Moldova de azi, e prea puțin. Nici tu și nici noi nu vom putea rezista prea mult. Continuăm să ne retragem spre nord. Pietro 10 iulie 1476, lunca Răutului Măria ta, Am trecut Prutul de două zile și continuăm luptele de hărțuială cu trupele lui Eminek. Tătarii gonesc din răsputeri spre Nistru. Am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mai rămâne o șansă. Voievodul tău va Încerca să oprească invazia la Valea Albă. Nu are Încotro. Mai sus de Valea Albă e Cetatea Neamțului, apoi Baia, apoi drumul Sucevei. Mahomed e aproape. Dar la Valea Albă nimeni nu poate rezista, cu doar opt mii de oameni, mai mult de un ceas. Turcii sunt două sute de mii. Vor trece peste voievodul tău așa cum un val al Mării Caspice trece peste o plajă de nisip. - Și atunci? - Și atunci, când totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la creneluri, după sute de valuri de asalt și mii de ghiulele care măcinaseră o parte din zidurile exterioare, Cetatea Sucevei nu căzuse. Oană nu putea ști dacă celelalte cetăți erau sub asediu, se predaseră sau fuseseră cucerite. Dar Suceava rezista. Contraforții ei susțineau Încă puterea zidurilor. Poarta, făcută de meșteri din Bucovina, din lemn de stejar amestecat cu oțel topit, apoi iar cu lemn și apoi cu plasă de fier, nu putuse fi străpunsă. Dar altceva era infinit mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că Întreaga țară era sub stăpânirea lui Mahomed, că Ștefan fusese Înfrânt la Valea Albă și că pribegea, poate, prin păduri, dacă nu cumva o fi trecut granița spre Polonia, că nici un ajutor nu avea să vină de nicăieri. Dar rezistau. Respingeau scările de asalt care ajungeau pe metereze, lansau cu precizie săgeți care făcuseră ca apropierea de ziduri să fie, pentru mulți ieniceri, un act de sinucidere, erau Întotdeauna acolo unde turcii păreau a fi reușit să facă o breșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o clipă, neștiind cum să adune toate informațiile În puține cuvinte. Apoi se hotărâ. - Cum să cadă cetățile, măria ta?! Păi, n-ai dat ordin să fie apărate până la ultimul oștean? - Nu ne Înțelegem, Simioane... Spune-mi de Suceava! - Suceava rezistă! E sub asediul sultanului Mahomed, numele fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se lumină la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apoi se hotărâ. - Cum să cadă cetățile, măria ta?! Păi, n-ai dat ordin să fie apărate până la ultimul oștean? - Nu ne Înțelegem, Simioane... Spune-mi de Suceava! - Suceava rezistă! E sub asediul sultanului Mahomed, numele fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se lumină la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ai dat ordin să fie apărate până la ultimul oștean? - Nu ne Înțelegem, Simioane... Spune-mi de Suceava! - Suceava rezistă! E sub asediul sultanului Mahomed, numele fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se lumină la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se lumină la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l pe Alexandru. Daniel Sihastrul avea dreptate! Poporul țării ăsteia n-a fost Învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adevăratul miracol! Simioane! Uită-te În ochii mei și spune-mi Încă o dată: ești sigur că nici una din cetățile Moldovei n-a căzut În fața lui -Mahomed? - Nici una, măria ta! - Așadar, eu am fost Învins la Valea Albă, dar Moldova a rezistat pretutindeni? - E un punct de vedere... comentă Alexandru. - Alexandru! Simoane! Fraților! E adevărat că eu pribegeam prin adâncurile codrilor, iar Moldova se bătea mai departe, așteptând semnul mântuirii? - Adevărat, măria ta... spuseră plăieșii. Doară nu credeai că ne-om da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era altfel. Mulți dintre ei erau la câteva sute de pași de casele lor. Iar asta făcea ca linia pedestrimii să fie imposibil de clintit. „Nu cedați nici un pas!” le poruncise voievodul. Iar răzeșii, Înarmați cu săbii, ghioage sau buzdugane, rezistau. În spatele lor, călărimile domnești urcau spre noile locuri indicate de măria sa. Răzeșii erau zidul de apărare. Cavaleria se pregătea să fie vârful de lance al atacului. * - În sfârșit... murmură Oană. Aud zgomot de luptă În pădure... Armata voievodului se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
liniei de răzeși, voievodul și cavaleria ajunseseră la luminișul Ursului. Era o poiană largă, Într-o pantă abruptă, Înconjurată de păduri de stejar. Odată amplasată În partea de sus a poienii și În codri, o armată oricât de mică putea rezista unui atac de mare amploare. Voievodul porunci retragerea răzeșilor din prima linie și atragerea ienicerilor spre luminiș. Pedestrimile se desprinseră din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui ca un ocean alb. Știa că umerii Îi tresar, știa că nu-și poate stăvili lacrimile, știa că nu așa trebuia să se Întâmple și nu acolo, și nu cu atâta moarte În jur, dar parcă un stăvilar care rezistase vreme de optsprezece ani căzuse și acum se pomenea covârșit de o bucurie imensă, dincolo de tot ceea ce putea simți un om cu puținătatea lui față de frământarea de ocean a unei bucurii infinite... - Fratele meu... șopti, fără să se poată desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a celor două direcții de atac. Ștefan deschise mesajul venit de la Răsărit. Două sute de corăbii Încărcate cu trupe și armament au plecat din Istanbul spre gurile Dunării. Întăriri cerute de sultan pentru războiul din Moldova. Voievodul Îngălbeni. Nimeni nu putea rezista unei asemenea presiuni militare. Două sute de corăbii pline de oșteni... de artilerie... Deodată, Încercarea disperată a căpitanului Oană i se păru fără sens. O picătură În ocean. Nimeni nu putea rezista Întregii forțe concentrate a Semilunei. Nu În acel secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]