6,008 matches
-
un anunț conform căruia: "Tânărul Athanasie Pakatos, mare angrosist din Brăila sau Galați, a fost găsit spânzurat în chilia maicii Varvara. Toate încercările de a-l readuce la viață s-au dovedit tardive și deci zadarnice. Mobilul crimei sau al sinuciderii pare a fi o dragoste nefericită"145. Hazul întâmplării este stârnit nu doar de confuzia ilară între motanul Tănase Păcătosul și tânărul angrosist, dar și de mobilul presupus al crimei, insinuarea neaplicându-se defel în cazul maicii Varvara, o bătrână
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe fondul unor acute refulări. Izbucnirile injurioase necontrolate, violența neașteptată a limbajului, faptul că pare "scos din țâțâni" se pot explica prin declanșarea stării de furie și revoltă, de tulburare profundă, specifică manifestării angoasei. Pe de altă parte, tocmai actul sinuciderii, absurd la Anghelache din lipsa unei motivații concrete, dar echivalat, în viziunea lui Camus, cu eșecul confruntării cu destinul și considerat, în consecință, inferior conduitei sisifice de continuare a farsei, mărește considerabil distanța dintre personajul caragialian și antipersonajul ionescian, văzut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
transferată de fapt asupra "mamei" originare, responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este asumată de protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona se avântă de aceea în moarte, se redă neantului, crezând că "drumul spre lumină" i-l asigură sinuciderea și nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi care mărginesc la nesfârșit condiția umană. Însă nu se poate ignora sugestia deșertăciunii și a derizoriului speranței, prezentă în text în mod repetat, sugestie care ar transfera și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umană. Însă nu se poate ignora sugestia deșertăciunii și a derizoriului speranței, prezentă în text în mod repetat, sugestie care ar transfera și acest gest final nu într-unul salvator, ci într-un nou eșec. În plus, deși vede în sinucidere dezlegarea, Iona întruchipează chiar eroul absurd camusian prin meditația asupra eternei reîntoarceri în existență și prin implorarea adresată mamei: "naște-mă mereu"95 veritabilă culme a obstinației și a perseverenței absurde. Astfel că, deși nu putem susține că se produce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iresponsabilă, specifică personajului caragialian, cât și substratul grav, misterios sau absurd al acestuia. În acest sens, destinul și comportamentul său amintesc nu doar de arhicunoscutul Mitică, ci și de varianta sa tragică, Anghelache, a cărui tulburătoare și enigmatică tăcere și sinucidere le reiterează în mod parcă predestinat în planul ficțiunii, prin autoextincția personajelor sale, dar, în mod tragic, și în planul propriei existențe. 6.1.2. De la verosimil la neverosimil caricatural S-ar putea crede că deosebirea majoră între creația caragialiană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, chiar și în cele mai absurde schițe, precum Căldură mare, comportamentul bizar, ilogic, poate fi pus pe seama unei cauze concrete, firești, ceea ce, de fapt, pune absurdul între paranteze. O excepție poate fi cazul lui Anghelache din Inspecțiune, a cărui sinucidere rămâne absurdă chiar prin lipsa motivației, sau prin disproporția între aceasta, frica, de pildă, cum credea G. Călinescu, și soluția aleasă. Cu toate acestea, dacă acordăm importanța cuvenită faptului că Eugen Ionescu însuși, îndeobște acreditat drept reprezentant al literaturii absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alogicitate, ci și o concepție ontică vizionară, certificată tragic de propria conduită. Funcționarul justiției săvârșește gestul impus de deliberările conștiinței, după ce nenumărate probe au condus la verdictul "absurd" în privința sensului existenței. Mihai Cruceanu descoperea, în acest sens, drept cauză a sinuciderii prietenului său, chiar această conștientizare a golului, a vidului de semnificație al vieții: "Motivul "sinuciderii" a fost lipsa de motiv. Mintea lui se obiectiva atât de mult, încât nemaiavând nici un interes, nemaifiind nici om, nici pasăre, moleculă, totul i se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gestul impus de deliberările conștiinței, după ce nenumărate probe au condus la verdictul "absurd" în privința sensului existenței. Mihai Cruceanu descoperea, în acest sens, drept cauză a sinuciderii prietenului său, chiar această conștientizare a golului, a vidului de semnificație al vieții: "Motivul "sinuciderii" a fost lipsa de motiv. Mintea lui se obiectiva atât de mult, încât nemaiavând nici un interes, nemaifiind nici om, nici pasăre, moleculă, totul i se părea dureros de absurd, ridicol de inutil"151. Corelația profundă între opera și biografia acestui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mult decât prin dimensiunile prozei sale, Caragiale se apropie profetic de formele "textualismului" exersat în paginile târgoviștenilor, prin tehnica relativizării temei prin variațiuni. Cu vizibilă funcționalitate parodică în celebra piesă al cărei tiltlu denumește ineditul procedeu, dar și în Groaznica sinucidere din strada Fidelității sau chiar în savuroasa stenogramă Congresul cooperativ român (Ședința de inaugurare), respectiva tehnică e remarcată și la nivel macrotextual, volumele alcătuite de Caragiale însuși având o clară dispunere muzicală 17 a celor câtorva teme majore presa, educația
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Dumnezeu, moartea omului/subiectului anunțată de Foucault, sfârșitul ideologiilor, sfârșitul istoriei, nu se putea să nu fie cuprinsă de această stare și spațiul literaturii. De la sfârșitul secolului al XIX-lea de când literatura își tot pune în scenă propria moarte, „sinucidere anunțată” (William Marx), „sfârșit regizat” (Antoine Compagnon), se tot vorbește de moartea iminentă a literaturii (vestită de mulți autori în special din spațiul francez) sau cel puțin de „criza” literaturii, de marele „pericol” (Tzvetan Todorov) în care se află. Evident
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Krister Stendahl, care califică scenariul deconcertant al Apocalipsului ca un „scenariu pentru un film de groază”. Senzația de a trăi în ultimele zile ale istoriei lumii a condus la monstruozități extreme: acapararea de hrană de consum în timpul acestor ani catastrofici, sinuciderea voluntară cu convingerea de a fi primii care se vor bucura de salvarea așteptată sau alte alegeri mai puțin drastice, precum reuniunile pentru o rugăciune mai intensă pentru studiul Bibliei și pentru pregătirea mentală în vederea noii ere. Raportul dintre situațiile
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mentală în vederea noii ere. Raportul dintre situațiile prezente și afirmațiile biblice referitoare la mântuirea așteptată a creat o atmosferă intensă de vigilență, alimentată de tensiunile globale, ideologice, politice și militare. Este faimos cazul grupului Heaven's gate (Poarta cerului) pentru sinuciderea celor 39 de membri în Vinerea Sfântă a anului 1997 (toți membrii au înregistrat o casetă video în timp ce lăsau vehiculele lor pe pământul corupt, pentru a ajunge naveta spațială ascunsă în coada cometei Hale-Bopp). Un alt caz este cel al
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
frâng într-un ton moralizator. Interesantă este Micul lustragiu, unde în viața banală a unui băiețel se deschide o breșă onirică: o halucinație al cărei personaj este tatăl său mort. În Vadul negru se asistă la o încercare ratată de sinucidere, trăită în transă de protagonist, tematica fiind complicată cu motivul pseudofolcloric al locului rău. Captivantă ar fi putut să fie, prin sugestiile livrești, Omul care și-a împușcat umbra, unde cazului de alienare i se atribuie o motivație puerilă (un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
analiza psiho-textuală, iar modalitatea expozitivă este constant dublată de voința (și plăcerea) radiografierii zonelor umbroase, psihanalizabile. Cea mai reprezentativă pentru temperamentul critic al lui M. va fi însă prima carte scrisă și publicată după 1989, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995). Vecine cu „temele” lui Nicoale Manolescu, reveriile critice de aici au nevoie de spații neîngrădite, spiritul ludic-mușcător al cronicarului din deceniul anterior își leapădă bucuros armura donquijotismului lucid în favoarea unui nedisimulat epicureism al lecturii. Ce îl interesează nu este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Rebreanu, Radu Petrescu, Mihail Sebastian, Miron Radu Paraschivescu ș.a. Exemplele furnizează doar suportul unor definiri succesive ale temei: M. ține mult la „spuma” ideilor, la acest tip special de învăluire treptată a demersului critic în straturi de istorie și teorie: sinucideri „soft” și sinucideri „hard”, „paradigma Freud” și „paradigma Werther”, adică sinuciderea ca salvare, ca ieșire din capcană - în cazul romanticilor versus sinuciderea ca execuție a unei sentințe - în cazul modernilor; literatura jurnalului intim ca ramificație a „temelor macabre” ale literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Mihail Sebastian, Miron Radu Paraschivescu ș.a. Exemplele furnizează doar suportul unor definiri succesive ale temei: M. ține mult la „spuma” ideilor, la acest tip special de învăluire treptată a demersului critic în straturi de istorie și teorie: sinucideri „soft” și sinucideri „hard”, „paradigma Freud” și „paradigma Werther”, adică sinuciderea ca salvare, ca ieșire din capcană - în cazul romanticilor versus sinuciderea ca execuție a unei sentințe - în cazul modernilor; literatura jurnalului intim ca ramificație a „temelor macabre” ale literaturii, relația scriitorului sinucigaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
doar suportul unor definiri succesive ale temei: M. ține mult la „spuma” ideilor, la acest tip special de învăluire treptată a demersului critic în straturi de istorie și teorie: sinucideri „soft” și sinucideri „hard”, „paradigma Freud” și „paradigma Werther”, adică sinuciderea ca salvare, ca ieșire din capcană - în cazul romanticilor versus sinuciderea ca execuție a unei sentințe - în cazul modernilor; literatura jurnalului intim ca ramificație a „temelor macabre” ale literaturii, relația scriitorului sinucigaș cu moartea (jurnalele spaimei de moarte - Virginia Woolf
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
spuma” ideilor, la acest tip special de învăluire treptată a demersului critic în straturi de istorie și teorie: sinucideri „soft” și sinucideri „hard”, „paradigma Freud” și „paradigma Werther”, adică sinuciderea ca salvare, ca ieșire din capcană - în cazul romanticilor versus sinuciderea ca execuție a unei sentințe - în cazul modernilor; literatura jurnalului intim ca ramificație a „temelor macabre” ale literaturii, relația scriitorului sinucigaș cu moartea (jurnalele spaimei de moarte - Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Kafka - și jurnale ale fascinației morții - Amiel, Stendhal, Pavese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
sau mai puțin justificate, scrise cu nerv, exasperare și forță persuasivă. SCRIERI: De veghe în oglindă, București, 1988; Cartea eșecurilor, București, 1990; Femeia în roșu (în colaborare cu Mircea Nedelciu și Adriana Babeți), București, 1990; Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea, Timișoara, 1995; Structuri ficționale în jurnalul intim, București, 1995; Scrisori din închisoare și alte eseuri (în colaborare), Iași, 1997; The Neighbours of Franz Kafka (în colaborare cu Vladimir Tismăneanu), Iași, 1998; Victorian Fiction, Iași, 1998; Nicolae Manolescu, Arhivele Paradisului. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
LCF, 1990, 22; Bucur Demetrian, Descrierea operei, R, 1990, 6; Ioan Holban, Să nu mai scrii? Ce e de făcut?, CRC, 1990, 38; Mircea Țicudean, Ieșind din garsoniera de fildeș, APF, 1991, 6; Cornel Ungureanu, „Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea”, O, 1995, 11; Alex. Ștefănescu, Mircea Mihăieș, eseist român, RL, 1995, 43; Ioana Pârvulescu, Cei care scriu jurnale, RL, 1995, 44; Daniel Ilea, Imaturitatea matură și maturitatea imatură, LCF, 1996, 14; Ruxandra Cesereanu, Între thanatolog și poetician, ST, 1996, 3
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
succesul lui Cioran, un autor depresiv, mai potrivit sfârșitului de lume. Eu, de pildă, l-am iubit cel mai mult în anii '80, de parcă mi-ar fi anunțat finalul. Iar când eram foarte depresiv, reciteam câteva pagini din Întâlniri cu sinuciderea și-mi reveneam, avea rol de antidot. Din fericire, la începutul anilor '90, se bucura de succes la tineri și Eliade care, dincolo de erorile și limitele sale, măcar e un spirit constructiv, întemeietor. Îmi amintesc că am scris câteva articole
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la Iași, atras de cercul socialist al lui Ioan Nădejde, în care e primit ca un adevărat martir, dar și de Universitate, unde se înscrie la Facultatea de Drept. Va debuta la „Munca”, în 28 martie 1893, cu articolul O sinucidere, semnat C. Minuseanu. Ideile politico-sociale și le afirmă inițial prin înființarea societății studențești Datoria, al cărei scop era „contribuirea la ridicarea nivelului cultural al poporului”, apoi în primele articole publicate, sub pseudonimul C. Sorțescu, în august-septembrie 1893, în ziarul ieșean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
e vorba de Chatterton însuși. Pe măsură ce istoria lui se clarifică, el alunecă lent către persoana a treia și, voit ori involuntar, autorul iese în față. Avem de-a face cu o carte oarecum deprimantă, despre tot soiul de morți: de la sinuciderea involuntară a lui Chatterton (un tratament menit inițial să-l vindece de o boală rușinoasă), la moartea lui Charles Wychwood în urma unui atac cerebral. E un roman morbid și deznădăjduit, lipsit de orice fel de bucurie. Hawksmoor era înțesat cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aspect de document. El îl născocește pe "Rowley", călugărul medieval, și scrie sub această deghizare. La șaptesprezece ani pleacă la Londra, unde, "în dimineața zilei de 24 august 1770, probabil istovit de lupta cu sărăcia și nereușita,... a înghițit arsenic". Sinuciderea lui a fost ulterior pictată de Henry Wallis (1856), care l-a folosit ca model pe tânărul George Meredith. Relatarea lui Ackroyd îi demitizează pe amândoi, sinucigaș și model: aflăm o altă față a sinuciderii din cauza așa zisei sărăcii și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nereușita,... a înghițit arsenic". Sinuciderea lui a fost ulterior pictată de Henry Wallis (1856), care l-a folosit ca model pe tânărul George Meredith. Relatarea lui Ackroyd îi demitizează pe amândoi, sinucigaș și model: aflăm o altă față a sinuciderii din cauza așa zisei sărăcii și nereușite literare, și suntem introduși în povestea reală a tabloului pictat mai târziu. Iese la iveală că Chatterton nici nu se gândea să se sinucidă: el s-a folosit de laudanum și arsenic pentru a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]