6,004 matches
-
patului, confecționarea ghirlandelor de flori, confecționarea podoabelor, folosirea parfumurilor, aranjarea carelor florale, crearea versurilor, gimnastica, bunele maniere, tehnica vrăjitoriei și a descântecului etc. Multe dintre ele deveneau celebre prin inteligență și stăpânirea artelor. Erau respectate cele bogate. Aveau locuințe luxoase, slujitori. Întrețineau relații sociale variate și își exercitau influențele asupra celor cu poziții sociale înalte. Erau generoase cu brahmanii, contribuiau la întreținerea templelor și la construirea lor, aduceau ofrande, construiau și întrețineau băile ritualice. Cheltuielile erau îndreptate spre vestimentația de lux
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în a-l sluji, în a-l atrage în dormitor, în a-l copleși cu atenții și favoruri. Toate împreună cu slujnicele țeseau intrigi pentru a intra în sfera preferințelor capriciosului mare mandarin. Ximen dispunea discreționar de toate femeile, de toți slujitorii. Își făcea favorite din slujnicele tinere și frumoase, cum s-a întâmplat cu Abundența, doica copilului născut de Vaza, cu Prunișor de Primăvară / Chun Mei, slujnica lui Lotus de Aur. Cu ele, cu slujnicele și cu servitorii, marele mandarin se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
era în stare de orice exces numai să-l acapareze pe soțul celor șase. Se gătea în fiecare zi pentru el, îl ispitea cu mâncăruri și băuturi alese, îl seducea cu jocuri erotice. În același timp, se distra cu chipeșul slujitor Qin Tong, snopit în bătaie de stăpân. Geloasă pe copilul născut de Vaza, a șasea soție, i-a grăbit, indirect, moartea. Epuizat de petreceri și de desfrâu, Ximen Qing s-a îmbolnăvit și din cauza bolilor venerice a murit, la treizeci și trei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un loc aparte ocupă romanul Visul din Pavilionul Roșu / Hong Lou Meng al scriitorului Cao Xuedin, cu patruzeci de capitole completate de Gao E, publicat în anul 1770. Cao Xuedin descinde dintr-o familie nobilă de cărturari și de demnitari, slujitori ai dinastiei Qin manciuriană, tatăl scriitorului fiind autorul unei crestomații a poeziei din perioada dinastiei Tang. El a fost decapitat la ordinul împăratului Shi Zong (1723-1735), fapt ce l-a marcat profund pe fiul său, intelectual rafinat, poet, prozator și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ochi dulci. Un tânăr calemgiu de la visterie (funcționar) s-a simțit fermecat de frumoasa grecoaică și a început s-o cucerească, făcându-i serenade cu lăutari. Postelnicul devenise tot mai bănuitor și a hotărât s-o spioneze pe Duduca cu ajutorul slujitorul său de încredere, Dinu Păturică. L-a trimis în casa Duducăi ca băiat de casă. Experimentata Duduca îi deconspiră intențiile de spionaj ale lui Dinu Păturică și se mobilizează în a-l deruta pe amantul ei, Andronache. Nu-și putea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
l-a alungat de la curte iar rangul de vătaf l-a încredințat lui Dinu care a ajuns apoi și la cel de ispravnic. Nu s-a mulțumit cu atât, s-a căsătorit cu Duduca cu care a avut câțiva copii. Slujitorii Domnului Grigore Ghica au făcut dreptate, l-au ridicat pe Dinu și l-au dus la ocnă. Duduca a luat tot din casă și a fugit cu un turc peste Dunăre, lăsându-și copiii pe drumuri. La ordinul justițiarului Grigore
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
legate de piramidele cu trepte. În indicațiile textuale sumare care Însoțesc imaginile apare o lungă serie de titulaturi de funcționari și preoți care țin de acest rit regal: se poate observa că sacerdoțiul are nivele diferite, fundamentale fiind cele de „slujitor al zeului” și de „celebrant al cultului”. Dar se mai poate observa și că sacerdoțiul nu este altceva decât o specializare a unei funcții administrative a statului egiptean, fără o sacralitate autonomă. De altfel, despre activitatea acestor preoți s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după cum spun Textele Piramidelor opunându-i destinul ceresc al suveranului, nu este distrus, ci are drepturi și personalitate. Drepturile sale, adică ofrandele de care are nevoie, sunt garantate de un sistem contractual În care cealaltă parte este reprezentată de „un slujitor al lui ka” (un preot funerar) care obține o recompensă stabilită. Dacă liniștea și respectul datorate mormântului sunt tulburate de zgomote sau fapte nepotrivite și profanatoare, acestea vor face subiectul unui adevărat proces penal, desfășurat În fața zeului, Între defunct și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitatea și Îi exclude de la astfel de relații pe ceilalți indivizi. În Textele Piramidelor, regele se comportă de la egal la egal cu zeii și, de multe ori, atunci când se vorbește despre „zeu” se Înțelege că acesta este regele. Preoții sunt „slujitorii”, nu interpreții sau vicarii zeilor. Ei citesc ritualurile, dar suveranul este cel care Împlinește cu adevărat ritul (ca În scenele fundării templului de la Abuxe "Abu" Sir), el acționează pe același nivel cu zeii, Îi are alături de el la sărbătorile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
personal eșalonat Într-o ierarhie a funcțiilor, care pornesc de la cea de portar și de sacristan până la cea de mare preot, și care se Împarte esențialmente În două clase: „cei puri” (wab) - toți cei care pot intra În templu - și „slujitorii zeului” (hemu neèçer) - mai exact, practicanți ai cultului care oferă, În cadrul operațiunilor zilnice, imaginea unei slujiri asemănătoare celei care i s-ar aduce unei persoane vii. Personalul, destul de numeros, este Împărțit În patru sau cinci „gărzi” (phylai, În greacă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sa. Totul pare a fi foarte ancorat În experiența terestră a curților princiare. Un text de la Kahun 1 redă lista personalului, specificând partea din ofrandă care revine fiecărui membru și se indică Într-un mod explicit importanța respectivului membru: supraveghetorului slujitorilor zeilor, zece părți; primului preot al ritualului, șase părți; supraveghetorului „gărzii”, o parte și jumătate; celui care se ocupă de ritual, patru părți; scribului templului, o parte și jumătate; preotului wt, două părți; oficiantului (?), două părți; celui care se ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și superior acestuia (sumerianul l ú, akkadianul awșlum, am¶lu). Întregul trăsăturilor umane oferă conceptul abstract de „umanitate”; acestuia i se opune conceptul abstract de „divinitate” (il¿tum). Il¿tum exprimă transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă și În planul perfecțiunii, În ceea ce privește frumusețea, forța, eroismul, măreția, cunoașterea, sfințenia și toate celelalte atribute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai organică se dovedește a fi cea de pe lista divină babiloniană antică, revizuită În timpurile care au urmat, numită la Început A n: Anumxe "Anum". Aceasta grupează cele 1 970 de nume divine În familii sau curți (regi, regine, sfetnici, slujitori etc.) sub opt mari nume divine: Anum, Enlilxe "Enlil", B¶lxe "Be>l"et-ilșxe "Be>let-ilș", Ea, Sinxe "Sin", Iștarxe "Iștar", Ninurtaxe "Ninurta" și Nergalxe "Nergal". Între diferitele orânduiri trebuie amintite cele două triade fundamentale: cea cosmică (Anxe "An", Enlilxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prețioase): din moment ce se credea că morții vor duce, chiar și după moarte, o viață potrivită cu rangul lor, toate aceste ofrande erau puse În mormintele lor ca mobilier. În aceste morminte au fost găsite chiar și trupurile reginelor și ale slujitorilor, Îngropați de vii și morți de foame. Într-un mormânt s-au găsit chiar 80 de Însoțitori. „Spiritul morților” se putea Întoarce pentru a-i tulbura pe cei vii dacă aceștia nu-l Îngrijau cum se cuvenea, privându-l de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
A IV 12 sqq.). În orice caz, fiecare divinitate locuiește În templul propriu (de altfel, templul se numește „casa zeului”, É.DINGIR; În hitită, șiunaș parnaș), unde aceasta este Îngrijită, spălată, Îmbrăcată și Întreținută de responsabilii templului care Îi sunt slujitori 1. Având un trup, chiar dacă veșnic, zeii au nevoie de hrană și băutură, pe care omul trebuie să le pună la dispoziție În timpul ceremoniilor rituale și al sărbătorilor. Legătura fundamentală Între oameni și zei constă tocmai În această dependență reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor de nepoată și respectiv fiu ai zeului furtunii din ¾atti și ai zeiței-Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna". Atitudinea celui care se roagă este impregnată, pe de o parte, de sentimentul umilinței și al slăbiciunii În fața zeului, asemănător celui al slujitorului În fața stăpânului: Pentru că eu, femeie În chinurile nașterii, spre zeul, stăpânul meu, m-am Îndreptat, o zeule, stăpânul meu, fă-mă vrednică de Îndurare la zeul șfurtuniiț, tatăl tău, și la zeița-Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna", mama ta! (KUB XXI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de zei”, desemnați (În afară de Baalxe "Baal") ca „Fii ai lui Athirat”. Autoritatea ei este subliniată de faptul că Împreună cu El Îl investesc pe zeul care va domni peste panteon. Numită mai ales „Athirat-a-Mării”, zeița are legături clare cu elementul acvatic, slujitorul ei, Qadshu-wa-Amrur, fiind numit „Pescar al lui Athirat”. Asemenea lui El și Baal, și Athirat a lăsat urme evidente În Vechiul Testament, unde teonimul pare să denumească, printre altele, un fel de stâlp sau de arbore sacru. Inscripțiile ebraice și feniciene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod special lui Baalxe "Baal" Shaminxe "Baal Shamin" pentru ajutorul primit de la acesta și menționează alte câteva divinități astrale. Din Neirab (În apropiere de Alep) provin două inscripții funerare ale unor preoți cu nume akkadiene (secolele VII-VI Î.Hr.), slujitori ai zeului lunar Saharxe "Sahar", cu menționarea altor divinități astrale mesopotamiene, indiciu important al răspândirii spre vest a cultului lunar de la Harran, din Mesopotamia de Sus. Și la Damasc Îl găsim pe Hadad ca divinitatea poliadă principală, cu un templu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conform căruia Filadelfia s-ar fi numit anterior Astarte (Ethnikà, sub voce „Philadelpheia”); În același timp aceeași zeiță, denumită Asteriaxe "Asteria", se regăsește ca efigie pe monedele din Amman. Un alt sigiliu Îi aparține unui personaj care se definește ca „slujitor al lui Baalxe "Baal"” , denumire ce face clar aluzie la o funcție cultuală precisă și nu la un simplu act devoțional. Nu avem informații despre identitatea acestui Baal, dar este posibil să fie vorba despre un epitet care să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calendaristică. La rândul ei, expresia mujomeno epi wanakate (PY Un 2) poate indica „inițierea” sau „ungerea” regelui. Rămâne Însă nesigur ce se ascunde, În schimb, În spatele termenului Theophorìa (teoporija) de la Cnossos (KN Ga 1058), Înțeles ca „mutarea/purtarea zeului”. Existau „slujitori” și „slujitoare” ale zeului (teojo doero și doera), tratați ca oameni liberi și ale căror nume și proprietăți sunt menționate, dar nu și Îndatoririle religioase. În ultimă analiză, aceste texte, În ciuda multelor obscurități, lasă să se Întrevadă o organizare religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iuliusxe "Iulius" Paulus, Sententiae, 5, 22, 3; cf. 5, 21, 2). 2. Religie și civilizație romanătc "2. Religie și civilizație romană" a) Și la Roma religia celor liberi, a celor bogați, a bărbaților, este diferită de cea a femeilor, a slujitorilor, a celor pe jumătate liberi și a celor săraci, care nu pot face procesiuni propițiatorii În câmp, nici nu pot să practice cultul mormintelor, deoarece ei nu posedă nici un teren și nici un mormânt unde să se poată sta, să Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu privire la o divinitate; de exemplu: sacrificiu adus lui Jupiter la jumătatea fiecărei luni (regulat, scurt, frecvent). III. Persoanele/funcționarii/executorii 1. La Roma: pontifex, flamen-flaminica, augur, virgines Vestae, rex/regina sacrorum, XV-viri sacris faciundis; 2. Preoți: sacerdotes; administrator: magister/magistra; slujitor: minister/ministra; ajutor: camillus; cel care Înjunghia animalul: popa, victimarius; gardianul templului: aedituus; cântăreț: tibicen, psaltria. IV. Instrumentele (instrumentum, utensilia, sacra supellex) Iluminare: lumânări, făclii, lămpi cu ulei, focuri cu lemne; unelte pentru gătit, tacâmuri; instrumente de mâncat; obiecte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împărțirea cvadripartită a societății indiene este văzută ca fiind rezultatul jertfei și Împărțirii ulterioare a Omului Primordial: din gura sa se naște preotul (brahman-), din brațele sale, războinicul (r³janya-, kÌatrya-), din coapsele sale producătorul de bunuri (vaifqya-), din picioarele sale slujitorul (fq¿dra-). Un imn mai vechi (Rig-Veda VIII, 35, 16) demonstrează Însă că această Împărțire cvadripartită se bazează pe o Împărțire inițial tripartită: Întăriți esența sacrului și Întăriți rugăciunile ș...ț. Întăriți esența războiului și Întăriți-i pe războinici ș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
forța și violența; acestea au totuși o natură exclusiv intelectuală: Înșelătoria, provocarea, păgubirea, amăgirea. Acestui personaj tulburător Îi este dedicat un Întreg poem eddic, Locasenna. Aesir-ii dădeau un mare banchet. Printre zei domnea pacea deplină, iar ei, satisfăcuți, Își lăudau slujitorii. Lokixe "Loki", dușman a tot ceea ce este bine, nu suportă aceste laude și ucide un slujitor. Este alungat, dar se Întoarce, iar zeii Îl primesc din nou În sală cu bunăvoință; Însă aici el Începe să insulte pe toată lumea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tulburător Îi este dedicat un Întreg poem eddic, Locasenna. Aesir-ii dădeau un mare banchet. Printre zei domnea pacea deplină, iar ei, satisfăcuți, Își lăudau slujitorii. Lokixe "Loki", dușman a tot ceea ce este bine, nu suportă aceste laude și ucide un slujitor. Este alungat, dar se Întoarce, iar zeii Îl primesc din nou În sală cu bunăvoință; Însă aici el Începe să insulte pe toată lumea și să amintească episoade dezonorante: Bragixe "Bragi" este „cel mai ticălos și mai Înfricoșător”; fecioarei Gefionxe "Gefion
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]