7,470 matches
-
Și aici, în propunerile pentru modificările la statut, nu-i uitată funcția social-educativă a literaturii: "ea contribuie la uriașa operă de educare a milioane de oameni, la transformarea lor, la făurirea moral-sufletească a omului nou, în spiritul ideilor mărețe ale socialismului, al dragostei de patrie și popor, al internaționalismului proletar, al prieteniei între popoare și al păcii în lume". Pentru Aurel Mihale scriitorii sînt niște făclieri, care prin operele lor răspîndesc lumina vie, fără de apus, a celor mai nobile idei, ideile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al dragostei de patrie și popor, al internaționalismului proletar, al prieteniei între popoare și al păcii în lume". Pentru Aurel Mihale scriitorii sînt niște făclieri, care prin operele lor răspîndesc lumina vie, fără de apus, a celor mai nobile idei, ideile socialismului și comunismului, lumină vie ce încălzește și aprinde luminile a milioane și milioane de oameni. Bănuim cît de strălucitoare era lumina răspîndită de acești făclieri pentru sutele de mii de deținuți politici, deportați sau cu domiciliu obligatoriu. Cu firesc dogmatism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
U.S.R. dar și prevederi ce consemnează drepturile și obligațiile acestora. Făclierul dă amănunte despre acțiunea de primire a noilor membri: Principala condiție de a fi membru al Uniunii noastre s-ar rezuma în următoarele cuvinte: participare activă, creatoare, la construirea socialismului, prin realizarea unor opere literare originale de valoare artistică sau lucrări originale de critică literară de valoare științifică, publicate în volume sau în presă, reprezentate pe scenele teatrelor sau în filme. Conform noului statut pot fi membri ai Uniunii noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și bunul-simț nu i-au vizitat niciodată pe acești autori de partid și de stat. Autoarea volumului La scara 1/1, în final, va enumera care-i sînt sarcinile: Pentru aceasta, deci, trebuie să participăm activ la lupta pentru construirea socialismului, împotriva dușmanilor poporului muncitor, să ne slujim cu credință patria, să ne ridicăm necontenit calificarea profesională, să întărim zi de zi legătura cu oamenii muncii, să ne ridicăm necontenit nivelul de conștiință, să dezvăluim lipsurile și greșelile și să luptăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
discursului este apoteotic: "Fie ca peste zeci și sute de ani cititorii să regăsească în operele noastre suflul cuceritor al erei pe care o trăim, romantismul, idealurile, nădejdile și biruințele noastre, ale oamenilor care, sub conducerea încercatului nostru partid, clădim socialismul în vechea și bogata noastră țară". Radu Boureanu se plînge că asupra unui fragment din poemul Satul fără dragoste, publicat în "Viața românească", cei competenți, criticii și redactorii revistei nu i-au arătat scăpările ideologice. "A trebuit să vină partidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
arăta, cum se manifestă această entitate n-am aflat nici de la autorul Satului fără nume și nici de la alți scriitori partinici. Maria Banuș, cuprinzîndu-i pe toți participanții, declară: "Sîntem poeți revoluționari, poeți care ne-am dăruit cu sufletul cauzei poporului, socialismului. Avem o concepție clară, științifică despre lume și despre artă". Nici Titus Popovici nu duce lipsă de lozinci revoluționare prezentate într-o autentică limbă de lemn, iar A. E. Baconsky este foarte critic la adresa locurilor comune din poezia unor Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1964, p. 349). Emil Iordache decelează cîteva postulate ale literaturii proletcultiste între care în prim-plan se află cel al insurecției maselor în cultură, unde cititorul "cere oglindirea vieții largi, pline, a vieții adevărate, în lupta pentru mai bine, pentru socialism" ( Ne scriu cititorii, "Flacăra", 1948, nr. 37, p. 12). Atașamentul față de cauza poporului e preferabil evazionismului scriitorului nealiniat politic. Chiar dacă realizările sînt în limita rizibilului, dacă sînt în slujba și conform îndrumărilor Partidului, "cu oricît de puțin talent, un scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Drăghici, dacă a murit, nu i se poate face un proces post-mortem? Îi aud pe politicienii ăștia. Vorbesc mult de comunism. De stînga. Că este mai bun un comunist cu față umană. Că decît fascism, național-socialism, țărănism, mai bine un socialism cu față umană. Comunismul nu are și nu poate să aibă, doamnă, o față umană. Cum-necum, el trebuie înlocuit și să se predea ștafeta, și să nu mai fie. Fiindcă nu este bun, nu e sănătos. Comunismu e sadic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a tulburărilor provocate de imixtiuni în viața privată a cetățeanului, securitatea, a fost ales să numească o instituție care a practicat tocmai restrîngerea pînă la anulare a drepturilor omului, pentru a impune rigorile partidului-stat, în numele dictaturii proletariatului și al făuririi socialismului" (Marius Oprea). Frica inoculată în populație de aparatul represiv, care a știut să se facă omniprezent și omnipotent, aproape mitic prin puterea, ubicuitatea și atotștiința afișate, a fost cheia consolidării și menținerii comunismului. Securitatea s-a născut și a lucrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ilegalist și susținător al comunismului, unul din martorii acuzării în farsa juridică instrumentată de Dej în contra lui Lucrețiu Pătrășcanu, după ieșirea din pușcăria comunistă, cu conștiința acută a trădării, nota în memoriile sale: "Nu știu pe cine l-a făcut socialismul fericit. Mie mi-a luat o treime din viață și mi-a încărcat puținul care-l mai am de trăit cu umbre care-mi apasă creierul. Există oare cineva care să fi fost comunist și să nu fi făcut nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în scopul difuzării ideilor lor ostile sau interpretabile din punct de vedere ideologic ori de a vicia atmosfera de mediu; creatorii care refuză sistematic să abordeze în creațiile lor teme privind trecutul de luptă al partidului și poporului nostru, construcția socialismului în România, de a omagia momente și personalități politice; intențiile unor persoane din domeniile artei și culturii de a refuza înapoierea în țară ori de a trece fraudulos frontiere pentru a se stabili definitiv în străinătate". Într-un Raport asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scăpa de proces grație prieteniei ei cu Stalin și Molotov, iar lui Nicolschi îi este asigurată imunitatea de NKVD. Generalul Nicolschi, tartorul, "a fost trecut în rezervă în anul 1961, Nicolae Ceaușescu l-a decorat pentru merite deosebite în construirea socialismului. Moare la 16 aprilie 1992, cu o zi înainte de a se prezenta la procuratura generală, pentru a fi audiat într-un dosar numit Procesul comunismului. Dosarul s-a închis înainte de a se investiga fie și numai o singură crimă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Interne și Securitatea aveau puteri discreționare, puteau dispune dislocarea din centrele aglomerate a oricărei persoane care vădea atitudini dușmănoase contra regimului. Era suficientă o simplă notă sau o reclamație neverificată pentru a fi strămutat sau închis ca dușman al socialismului. Unul dintre cei strămutați, Emil Birdean, își amintește: "În 18 iunie 1951, la ora 5 dimineața am fost dislocat, împreună cu familia, Birdean Ilie, Birdean Marița, mama și tata, Birdean Emil, Birdean Victoria, Birdean Viorica și Birdean Sidonia și Birdean Ghiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o țară în care frica de Securitate blochează orice inițiativă, doar două persoane nu au aceste temeri: domnia voastră și cu mine." Făcînd acest lucru, Ceaușescu se va putea arăta consecvent cu declarațiile din anul 1968, va dovedi că lupta pentru socialism, pentru democrație, pentru omenie nu este doar o ficțiune. În al doilea rînd, România se va putea prezenta la Conferința de la Belgrad cu fruntea sus. În martie 1977, adresează Conferinței de la Belgrad o scrisoare pe care a reușit să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de toate zilele administrată de aparatul represiv al comunismului biruitor, la orașe și sate, asupra întregului popor, de la instaurarea regimului comunist de către tancurile sovietice pînă la prăbușirea acestuia în sîngerosul decembrie 1989. (Convorbiri literare, nr. 8-9, august-septembrie, 2009) CUPRINS ÎN CONTRA SOCIALISMULUI / 5 ÎNTOARCERE PE UN DRUM PLIN DE PULBERE / 7 CARTEA ALBĂ A DIVERSIUNII / 10 LITERATURA ARESTATĂ / 12 CARTEA NEAGRĂ A LITERATURII / 15 TEROARE ÎN NUMELE POPORULUI / 20 NOUA MITOLOGIE ȘI POEZIA CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) / 24
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
proprietarilor de case care pretindeau mai mult de un singur imobil. Era, În esență, contra ideii și a principiului proprietății, iar argumentele sale erau cele ale unui socialist extrem, trădând nuclee vechi, ideatice, de comunism, deghizate acum În forme de socialism de tip suedez - limitarea proprietăților, impozite pe venit până la 80%, preluarea de către stat a celor În nevoie, de la copii până la bătrâni și handicapați etc. etc. (Ce ignoră, În acest caz, dl Iliescu este faptul că societatea suedeză nu e bântuită
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
problemei naționale”, o „temă”, e drept, maculată de grotesca politică finală a lui Ceaușescu și ocolită de vârfurile intelectuale sau de guvernanții efectivi, de vreo 15 ani, În frunte cu dl Iliescu, care militează mai nou pentru un fel de „socialism de tip suedez”, uitând că avem foarte puțini „suedezi” prin părțile noastre! O nouă „unitate”, care, desigur, pare Încă o dată utopică, ca la ’48 sau Înainte de ’918, azi, când un anume scepticism se instalează cu rapiditate - rudă bună cu fatalismul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de sistem se sparge ca un palat de sticlă În clipa când vrei să-l „ameliorezi”. După această „lege”, democrațiile pot evolua la infinit, iar dictaturile trebuie să-și păstreze rigiditatea, o „rigiditate” care, În cazul de care ne ocupăm, socialismul aplicat, real, are expresia, dacă nu forma, unuia dintre marile și vechile idealuri ale omului - omul visător, utopic, se’nțelege, și nu cel care se „mulțumește” cu ce a găsit pe masa comunitară și ideatică atunci când s-a născut. Or
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
liber Într-o lume liberă. Dar, pentru a zdrobi lumea veche și a pune bazele lumii noi, era necesară o fază (preferabil cât mai scurtă) de violență revoluționară. Este ceea ce s-a numit dictatura proletariatului, corespunzătoare, În terminologia oficială, construirii socialismului, fază premergătoare comunismului desăvârșit. Dar, cum lumea lipsită de griji a comunismului s-a Încăpățânat să nu apară, proiectul a rămas În prima fază (faza „socialistă“, renunțându-se Însă după un timp la conceptul de dictatură, care nu suna prea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apară, proiectul a rămas În prima fază (faza „socialistă“, renunțându-se Însă după un timp la conceptul de dictatură, care nu suna prea bine), un drum lung, aparent interminabil. În comunism, statul avea să dispară (ca orice instituție constrângătoare). În socialism, dimpotrivă, statul (În fapt, hibridul „stat-partid“) trebuia consolidat fără Încetare, fiindcă prin el se construia comunismul. Dispariția statului trecea, așadar, prin Întărirea statului, drumul spre libertatea deplină trecea prin abolirea libertății. Totul era trecător! Într-adevăr, totul a fost trecător
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
salariată În agricultură. În comunism, fiecare trăiește din munca propriilor lui brațe! În sfârșit, În 1962, s-a anunțat, Într-o atmosferă de sărbătoare națională, Încheierea colectivizării (În timp ce În Polonia și Ungaria se procedase după 1956 la o parțială „decolectivizare“). „Socialismul“ triumfase În România pe deplin, la orașe și la sate! Cu alte cuvinte, proprietatea privată Își Încheiase existența. Au rămas parcele necolectivizate la deal și la munte, ca și unele mici ateliere sau magazine. Ponderea lor a fost Însă neînsemnată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
triumfase În România pe deplin, la orașe și la sate! Cu alte cuvinte, proprietatea privată Își Încheiase existența. Au rămas parcele necolectivizate la deal și la munte, ca și unele mici ateliere sau magazine. Ponderea lor a fost Însă neînsemnată. Socialismul triumfase Într-adevăr pe deplin la orașe și sate. Mai rămânea ca românii să achite și nota de plată; au tot achitat-o până În 1989 și, ținând seama de consecințe, continuă să o achite și astăzi, și o vor mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decât atât. Carol II și arhitecții lui aveau mai mare anvergură. Cât despre noua axă simbolică, să nu mai vorbim; Calea Victoriei este și azi plină de lume, pe când nimănui nu i-ar trece prin cap să se plimbe pe „Victoria Socialismului“. A rămas un corp străin În mijlocul orașului. În paralel, se dărâma și se construia și În alte părți. La vreo doi kilometri de noul palat se ridica Muzeul de Istorie Națională (destinat, În bună măsură, să-l glorifice tot pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al campaniei de demolare, la Dinu C. Giurescu, The Razing of Romania’s Past, Washington, D.C., 1989; ediție românească: Distrugerea trecutului României, București, 1994. 7. Despre profilul cultural al României În vremea lui Ceaușescu, vezi Katherine Verdery, National Ideology under Socialism. Identity and Cultural Politics in Ceaușescu’s Romania, Berkeley, 1991; ediție românească: Compromis și rezistență. Cultura română sub Ceaușescu, București, 1994. 8. Datele care urmează sunt extrase din Recensământul populației și locuințelor din 7 ianuarie 1992, vol. I: Populație — structura
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
derutantă și destul de abruptă. Că doar nu mă „răfuiesc” cu primul ziarist francez ieșit în cale numai că mi-am însușit prejudecata cum că majoritatea dintre ei împărtășesc vederi de stânga, socialiste, iar mie mi se acrește când aud de socialism și comunism. Mi-a rămas în memorie chipul epuizat de timp al lui Eugène Ionesco din filmul lui Gabriel Liiceanu, marele dramaturg spunând că Parisul anilor ’60-’70 era plin de goșiști - ființe vizionare care priveau cu admirație spre imperiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]