7,322 matches
-
fost primul succes al formației în afara Irlandei și a Regatului Unit. În turneul care a urmat, turneu intitulat War Tour, formația a cântat în concerte cu casa închisă în Europa continentală și în SUA. Imaginea lui Bono fluturând un mic steag alb în timp ce cânta „Sunday Bloody Sunday” a devenit imaginea simbolică a turneului. U2 a înregistrat albumul live "Under a Blood Red Sky" în acest turneu și a lansat și o înregistrare video live, ambele fiind preluate extensiv de posturi de
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
EBU nu le putea controla prin delegațiile oficiale, lucru ce a dus la anularea mai multor rezervări deja făcute. Logoul generic utilizat în prezent a fost introdus cu ocazia Concursului Muzical Eurovision 2004, pentru a crea o identitate vizuală constantă. Steagul țării-gazdă apare în forma de inimă din logoul generic. În fiecare an, gazda creează o subtemă care este, de regulă, însoțită de un sublogo și de un slogan. Termenul „Săptămâna Eurovision” denotă săptămâna în care concursul are loc. Luând în
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
Caricas, Soare și Oaida, la care se adăuga travaliul lui Mișu Smărăndescu și dorința de afirmare a tinerilor jucători, Progresul București a cucerit Cupa României, reușind o performanță deosebită: 15 goluri marcate și unul primit, eliminând pe CS Craiova (4-0), Steagul Rosu Brașov (4-0), CCA (3-1), Dinamo Bacău (2-0), și în finală pe Dinamo Obor (2-0), echipă care eliminase din competiție, printre alții, pe Rapid București. Finala jucată pe Stadionul Republicii, în fața unui stadion plin (30.000 de spectatori), între Progresul
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
și campania s-a încheiat. Sezonul următor a fost mai slab. În campionat Progresul a terminat pe locul 13, loc ce i-a asigurat participarea la barajul pentru rămânerea în primul eșalon. Alături de Progresul, evită atunci retrogradarea Crișul Oradea, în vreme ce Steagul Roșu Brașov și Politehnica Galați luau drumul Diviziei B. În același an, în Cupa României, Progresul o elimină pe Steaua în sferturi, dar pierde cu 3-4, în prelungiri, semifinala cu Dinamo, datorită unui 11m acordat pentru o posibilă obstrucție a
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
al doilea, la un punct de Chindia Târgoviște. Chiar dacă în partea a doua a campionatului Progresul n-a mai avut un parcurs atât de bun, a câștigat totuși seria cu 50 de puncte, înaintea lui Dinamo Slatina (6 puncte) și Steagul Roșu Brașov. Sezonul 1976-1977 a început bine pentru echipa din Parcul cu Platani. În aceeași Cupă a Bucureștiului, tot în finală, a câștigat din nou cu Rapid (2-0). Echipa pornește slab în campionat și antrenorul Viorel Mateianu este îndepărtat de la
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
Steagul Rusiei este un tricolor cu trei câmpuri orizontale egale ca lățime, cu albul pe primul rând, albastru la mijloc și roșu jos. Steagul Rusiei este sursa de inspirație pentru culorile panslave. Acest steag a fost folosit ca drapel al marinei
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
Steagul Rusiei este un tricolor cu trei câmpuri orizontale egale ca lățime, cu albul pe primul rând, albastru la mijloc și roșu jos. Steagul Rusiei este sursa de inspirație pentru culorile panslave. Acest steag a fost folosit ca drapel al marinei și armatei terestre din 1693 și a fost adoptat ca drapel civil în 1705 pentru a fi arborat la catargul vaselor comerciale. Pe
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
Steagul Rusiei este un tricolor cu trei câmpuri orizontale egale ca lățime, cu albul pe primul rând, albastru la mijloc și roșu jos. Steagul Rusiei este sursa de inspirație pentru culorile panslave. Acest steag a fost folosit ca drapel al marinei și armatei terestre din 1693 și a fost adoptat ca drapel civil în 1705 pentru a fi arborat la catargul vaselor comerciale. Pe 7 mai 1883 s-a autorizat folosirea acestui drapel șC
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
din 1693 și a fost adoptat ca drapel civil în 1705 pentru a fi arborat la catargul vaselor comerciale. Pe 7 mai 1883 s-a autorizat folosirea acestui drapel șC'est ta mere quii pe uscat. Totuși, nu a devenit steag național până la încoronarea țarului Nicolae al II-lea din 1896. Legendele populare afirmă că originea steagului național poate fi găsită în vizita țarului Petru cel Mare în Olanda în anul 1699. Țarul, care a sosit în vizită în această țară
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
catargul vaselor comerciale. Pe 7 mai 1883 s-a autorizat folosirea acestui drapel șC'est ta mere quii pe uscat. Totuși, nu a devenit steag național până la încoronarea țarului Nicolae al II-lea din 1896. Legendele populare afirmă că originea steagului național poate fi găsită în vizita țarului Petru cel Mare în Olanda în anul 1699. Țarul, care a sosit în vizită în această țară dorind să studieze problema construcțiilor navale, și-ar fi dat seama că și Rusiei i-ar
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
studieze problema construcțiilor navale, și-ar fi dat seama că și Rusiei i-ar fi trebuit drapel care să fie arborat la catargul corăbiilor care urmau să fie construite. După cum se spune, el a conceput un drapel bazându-se pe steagul Olandei, drapel care se folosea însă culorile naționale rusești (alb, albastru, roșu), înlocuind portocaliul olandez cu roșul rusesc. Această poveste, foarte populară, se pare că nu are nici un sâmbure de adevăr, deoarece o carte germană în care erau prezentate steagurile
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
steagul Olandei, drapel care se folosea însă culorile naționale rusești (alb, albastru, roșu), înlocuind portocaliul olandez cu roșul rusesc. Această poveste, foarte populară, se pare că nu are nici un sâmbure de adevăr, deoarece o carte germană în care erau prezentate steagurile naționale, descria în 1695, cu patru ani mai înaintea vizitei țarului Petru I în Olanda, steagul tricolor alb-albastru-roșu al Principatului Moscovei. Mai mult, există dovezi că drapelul tricolor fusese deja arborat de "Oriol" ("Vulturul") prima corabie de război rusească, încă
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
cu roșul rusesc. Această poveste, foarte populară, se pare că nu are nici un sâmbure de adevăr, deoarece o carte germană în care erau prezentate steagurile naționale, descria în 1695, cu patru ani mai înaintea vizitei țarului Petru I în Olanda, steagul tricolor alb-albastru-roșu al Principatului Moscovei. Mai mult, există dovezi că drapelul tricolor fusese deja arborat de "Oriol" ("Vulturul") prima corabie de război rusească, încă din 1667. Cel mai probabil, cele trei culori sunt cele ale Stemei Marelui Cnezat al Moscovei
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
roșul pe țărani. O altă interpretare foarte răspândită este aceea a legăturii dintre cele trei culori și principalele părți componente ale Imperiului Rus: albul - Rusia Albă (Belarus), albastru - Rusia Mică ("Malorossia", Ucraina), iar roșu - Rusia Mare (Rusia). O variantă a steagului a fost aprobată pentru uzul privat al țarului Nicolae al II-lea în timpul primului război mondial. Acest steag avea vulturul Romanovilor pe câmp auriu așezat în colțul din stânga-sus. Acest steag nu a avut niciodată un statut oficial. Când bolșevicii
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
părți componente ale Imperiului Rus: albul - Rusia Albă (Belarus), albastru - Rusia Mică ("Malorossia", Ucraina), iar roșu - Rusia Mare (Rusia). O variantă a steagului a fost aprobată pentru uzul privat al țarului Nicolae al II-lea în timpul primului război mondial. Acest steag avea vulturul Romanovilor pe câmp auriu așezat în colțul din stânga-sus. Acest steag nu a avut niciodată un statut oficial. Când bolșevicii au preluat putere în 1917, ei au renunțat la folosirea steagului tricolor, în schimb adoptând steagul roșu cu
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
Ucraina), iar roșu - Rusia Mare (Rusia). O variantă a steagului a fost aprobată pentru uzul privat al țarului Nicolae al II-lea în timpul primului război mondial. Acest steag avea vulturul Romanovilor pe câmp auriu așezat în colțul din stânga-sus. Acest steag nu a avut niciodată un statut oficial. Când bolșevicii au preluat putere în 1917, ei au renunțat la folosirea steagului tricolor, în schimb adoptând steagul roșu cu diferite variante ale abrevierii RSFS Ruse în colțul stânga-sus. Ultima versiune a steagului
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
II-lea în timpul primului război mondial. Acest steag avea vulturul Romanovilor pe câmp auriu așezat în colțul din stânga-sus. Acest steag nu a avut niciodată un statut oficial. Când bolșevicii au preluat putere în 1917, ei au renunțat la folosirea steagului tricolor, în schimb adoptând steagul roșu cu diferite variante ale abrevierii RSFS Ruse în colțul stânga-sus. Ultima versiune a steagului roșu a fost adoptată în 1954 și a fost steagul național al RSFS Ruse până la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
mondial. Acest steag avea vulturul Romanovilor pe câmp auriu așezat în colțul din stânga-sus. Acest steag nu a avut niciodată un statut oficial. Când bolșevicii au preluat putere în 1917, ei au renunțat la folosirea steagului tricolor, în schimb adoptând steagul roșu cu diferite variante ale abrevierii RSFS Ruse în colțul stânga-sus. Ultima versiune a steagului roșu a fost adoptată în 1954 și a fost steagul național al RSFS Ruse până la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991. Steagului Uniunii Sovietice îi lipsea
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
steag nu a avut niciodată un statut oficial. Când bolșevicii au preluat putere în 1917, ei au renunțat la folosirea steagului tricolor, în schimb adoptând steagul roșu cu diferite variante ale abrevierii RSFS Ruse în colțul stânga-sus. Ultima versiune a steagului roșu a fost adoptată în 1954 și a fost steagul național al RSFS Ruse până la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991. Steagului Uniunii Sovietice îi lipsea banda verticală albastră din partea stângă. Steagul imperial alb-albastru-roșu a fost readoptat de Rusia pe 22
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
au preluat putere în 1917, ei au renunțat la folosirea steagului tricolor, în schimb adoptând steagul roșu cu diferite variante ale abrevierii RSFS Ruse în colțul stânga-sus. Ultima versiune a steagului roșu a fost adoptată în 1954 și a fost steagul național al RSFS Ruse până la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991. Steagului Uniunii Sovietice îi lipsea banda verticală albastră din partea stângă. Steagul imperial alb-albastru-roșu a fost readoptat de Rusia pe 22 august 1991.
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
tricolor, în schimb adoptând steagul roșu cu diferite variante ale abrevierii RSFS Ruse în colțul stânga-sus. Ultima versiune a steagului roșu a fost adoptată în 1954 și a fost steagul național al RSFS Ruse până la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991. Steagului Uniunii Sovietice îi lipsea banda verticală albastră din partea stângă. Steagul imperial alb-albastru-roșu a fost readoptat de Rusia pe 22 august 1991.
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
abrevierii RSFS Ruse în colțul stânga-sus. Ultima versiune a steagului roșu a fost adoptată în 1954 și a fost steagul național al RSFS Ruse până la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991. Steagului Uniunii Sovietice îi lipsea banda verticală albastră din partea stângă. Steagul imperial alb-albastru-roșu a fost readoptat de Rusia pe 22 august 1991.
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
Slatina. În 1821 Iancu Jianu la anii maturi îl întâmpină într-un cadru emoționant pe Tudor Vladimirescu. Cetele de haiduci strânse de Jian făcând joncțiunea la Slatina cu armata lui Tudor, haiducii lui Iancu Jianu intră în rândurile pandurilor. Primul steag al României, steagul purtat de Tudor și realizat de Petrache Poenaru, la intrarea în București, steag care este expus la muzeul Cercului Militar Central București a fost donat guvernului României de un urmaș al jienilor. După moartea lui Tudor Vladimirescu
Iancu Jianu () [Corola-website/Science/299952_a_301281]
-
Iancu Jianu la anii maturi îl întâmpină într-un cadru emoționant pe Tudor Vladimirescu. Cetele de haiduci strânse de Jian făcând joncțiunea la Slatina cu armata lui Tudor, haiducii lui Iancu Jianu intră în rândurile pandurilor. Primul steag al României, steagul purtat de Tudor și realizat de Petrache Poenaru, la intrarea în București, steag care este expus la muzeul Cercului Militar Central București a fost donat guvernului României de un urmaș al jienilor. După moartea lui Tudor Vladimirescu, steagul a fost
Iancu Jianu () [Corola-website/Science/299952_a_301281]
-
Vladimirescu. Cetele de haiduci strânse de Jian făcând joncțiunea la Slatina cu armata lui Tudor, haiducii lui Iancu Jianu intră în rândurile pandurilor. Primul steag al României, steagul purtat de Tudor și realizat de Petrache Poenaru, la intrarea în București, steag care este expus la muzeul Cercului Militar Central București a fost donat guvernului României de un urmaș al jienilor. După moartea lui Tudor Vladimirescu, steagul a fost dus de un pandur lui Iancu Jianu, care l-a zidit ca pe
Iancu Jianu () [Corola-website/Science/299952_a_301281]