6,008 matches
-
Consiliului național de conducere al UNPIR și face propuneri de sancționare a acestora, pe care le supune hotărârii Congresului UNPIR; ... c) soluționează, în complet de 3 membri, plângerile împotriva membrilor consiliilor filialelor UNPIR și ai instanțelor disciplinare locale; ... d) dispune strămutarea plângerilor disciplinare, în condițiile stabilite de Regulamentul privind procedura disciplinară și aplicarea sancțiunilor, sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiției disciplinare. (4) Împotriva deciziei Instanței superioare de disciplină persoana lezată poate formula acțiune în contencios administrativ, la Curtea de Apel
EUR-Lex () [Corola-website/Law/182716_a_184045]
-
asigura libertatea, securitatea și justiția în Europa fiind, de asemenea, influențate de evenimentele și evoluțiile din afara UE. Schimbările politice și instabilitatea, agravarea disparităților în ceea ce privește prosperitatea și schimbările climatice sunt factori care favorizează mobilitatea voluntară la o scară mai mare și strămutările forțate, care generează presiune asupra frontierelor externe. UE trebuie să stabilească un dialog mai eficace cu țările învecinate, atât din est, cât și din sud, precum și cu cele mai îndepărtate, în vederea abordării cauzelor profunde ale migrației ilegale și forțate. UE
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266462_a_267791]
-
folosință a terenurilor necesare efectuării activităților miniere din perimetrul de explorare/exploatare se dobândește, în condițiile legii, prin: a) vânzarea-cumpărarea terenurilor și, după caz, a construcțiilor situate pe acestea, la prețul convenit între părți; ... b) schimbul de terenuri, însoțit de strămutarea proprietarului afectat și de reconstrucția clădirilor pe terenul nou-acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenției încheiate între părți; ... c) închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părți; ... d) exproprierea pentru cauză de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/241664_a_242993]
-
de barbari, în izvoare, dar aceasta nu înseamnă inexistența lor. Astfel, se poate spune că abandonarea administrativă și militară a Daciei n-a putut despărți pe provinciali de împăratul "stăpânul pământului și al mării, și al oricărui neam de oameni". Strămutarea de pe un mal al Dunării pe altul se făcea nestingherit, de la nord la sud și înapoi. În privința atitudinii populației locale (autohtone), din nordul Dunării față de Imperiu, nu există nici un dubiu că cei rămași singuri, între coborârea dacilor liberi (carpii) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populație germanică). În războaiele ulterioare dintre daci și romani, pentru cucerirea Daciei, iazigii au fost aliații romanilor. După cucerirea Daciei și transformarea ei în provincie romană, s-au produs schimbări importante în istoria iazigilor, numărul lor a crescut rapid prin strămutarea în Câmpia Tisei și a celorlalți iazigi din regiunile de la est de Carpați. O dată cu aceștia au pătruns și primele grupuri de roxolani. În acest fel, a început infiltrarea sarmatică sistematică în zona Tisei și a ținuturilor de câmpie adiacente de-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dacică sau daco-romană. Invazia (migrația) hunilor nu a avut un caracter atât de catastrofic și imediat. Istoricii Ammianus și Ambrosius ne-au lăsat o imagine demonică asupra lumii hunice. Primul șoc asupra locuitorilor Europei a fost foarte puternic, în condițiile strămutării masive a goților la sud de Dunăre, cu toate consecințele pentru partea răsăriteană a Imperiului. Apariția unor grupuri umane aparținând unor neamuri distincte sub aspect rasial și lingvistic a provocat o mare emoție. În contextul înfruntării dintre huni și goți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
redobândirea malului stâng (nordic) al Dunării și cu puternica organizare a Dalmației romane-avem o dominație bizantină permanentă peste râu, pe ambele maluri. Se pare că Imperiul, mai ales după cedarea provinciei către bulgari (vezi mai jos), a operat o adevărată strămutare pe malul stâng a așezărilor sale, pentru a fi și mai departe stăpân peste Dunăre. Situată pe malul drept este asemenea cu aceea care, fără "putere împărătească" (Iorga), n-a putut decât să continue pe malul stâng aici, unde într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Aurelian, în 275: "Evacuarea Daciei a fost judecată foarte diferit, bunul simț izbutind a străbate foarte adeseori prin exagerările și răstălmăcirile interesate". El spune apoi că mult timp a trebuit să se admită ca un "mare eveniment", această "zgomotoasă strămutare la Dunăre". Astfel, după Mommsen, Aurelian n-ar fi evacuat decât ceva "locuri întărite și mai sigure, cu deosebire între Timiș și Dunăre". El recunoaște că, afară de o scurtă perioadă, monedele romane reapar, și anume, cele de aramă..moneda măruntă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
germanice,...numai limbii românești îi lipsesc într-un chip uimitor acele amintiri din perioada rătăcirii (migrației) popoarelor". De-aici deducem că, la venirea goților, coloniștii romani nu mai erau aici (în Dacia). În aceiași termeni se exprima și Miklosich despre strămutarea (evacuarea) coloniștilor din Dacia, din nord în sud, bazându-se pe susținerile lui Vopiscus. Istoricul Tomaschek admitea o continuitate, după 275, dar pentru dânsul aceasta era una traco-balcanică. Cu privire la elementul rămas în Dacia, el susținea că "nu toți au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe Dunăre, dacii de pe malul nordic au fost atrași în sfera economică, culturală și politică a Romei. În acest fel, romanizarea Daciei a fost pregătită de pătrunderea economică și culturală la nord de Dunăre. Au contribuit, în sensul acesta, și strămutările de populații geto-dace din nord (câmpia munteană) în provinciile sud-dunărene. Astfel, în timpul lui Augustus, au fost strămutați în sud 50.000 de geți, iar în vremea lui Nero, 100.000 de "transdanubieni" au fost strămutați în Moesia, pe pământ deja
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Între 1838 și 1845, au intrat în rândul meșterilor și al calfelor din Botoșani „două zeci capi de familie meșteri de prin sate”, în Bârlad, în aceiași ani, 34 locuitori de prin sate, în Galați 37, în Bacău 15 etc. Strămutarea și fuga locuitorilor în târguri și orașe este un proces firesc, propriu perioadei de destrămare a feudalismului și ascensiune a capitalismului, de la care Moldova n-a făcut excepție, când dezvoltarea orașelor se produce și pe calea imigrării țărănimii, care caută
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe proprietar de clacă. În felul acesta, săteanul nu poate ieși decât cu foarte mare greutate din starea de țăran pentru a intra în cea de meseriaș sau de orășean. Este adevărat că meșteșugarii au dreptul să se strămute, dar strămutarea se putea obține numai după depășirea a numeroase dificultăți și piedici mai mult sau mai puțin artificiale. Din această cauză, deși mulți dintre ei își deschid în orașe și târguri dugheni și ateliere, continuă să rămână săteni. În articolul 127
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și ateliere, continuă să rămână săteni. În articolul 127, capitolul al III-lea, secția a VII-a a Regulamentului Organic, se prevede că săteanul nu se poate strămuta decât în ultimul an dinaintea catagrafiei, cu știrea proprietarului și a stăpânirii. Strămutarea trebuia anunțată proprietarului, judecătorilor sătești și isprăvniciei cu un an înainte. În ceilalți ani care despart o catagrafie de alta, țăranii se pot strămuta numai după ce au plătit birul pe toți anii care mai rămân până la viitoarea catagrafie, iar stăpânului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rămân până la viitoarea catagrafie, iar stăpânului prețul lucrului pe un an întreg. Fiecare din aceste dispoziții constituie un mijloc de a împiedica schimbarea domiciliului țăranului, mijloc de care proprietarul se folosește ori de câte ori dorește. Așezământul din 1851, deși acordă unele înlesniri strămutării, ea totuși nu putea fi obținută cu ușurință. Țăranul se putea muta după ce în prealabil a cerut în scris isprăvniciei strămutarea cu șase luni înaintea zilei de 23 aprilie a fiecărui an. Isprăvnicia era obligată să încunoștiințeze imediat pe proprietar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
împiedica schimbarea domiciliului țăranului, mijloc de care proprietarul se folosește ori de câte ori dorește. Așezământul din 1851, deși acordă unele înlesniri strămutării, ea totuși nu putea fi obținută cu ușurință. Țăranul se putea muta după ce în prealabil a cerut în scris isprăvniciei strămutarea cu șase luni înaintea zilei de 23 aprilie a fiecărui an. Isprăvnicia era obligată să încunoștiințeze imediat pe proprietar. Până la 23 aprilie, săteanul era obligat să-și achite toate obligațiile și datoriile față de proprietar, partea sa de capitație și rămășițele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Organic și așezământul din 1851 au constituit obstacole peste care țăranii nu puteau trece decât jertfind bunurile lor mobile și chiar imobile (plata datoriilor, a birului și a clăcii, constrângerea la vânzare pe prețuri derizorii a „averii”). Numărul cererilor de strămutare în orașe sporea însă într-o astfel de măsură, încât boierimea a încercat, mai întâi, să-și impună punctul de vedere potrivit căruia strămutarea nu putea avea loc în cazul când țăranii nu „ar fi lipsiți de pământ la o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a birului și a clăcii, constrângerea la vânzare pe prețuri derizorii a „averii”). Numărul cererilor de strămutare în orașe sporea însă într-o astfel de măsură, încât boierimea a încercat, mai întâi, să-și impună punctul de vedere potrivit căruia strămutarea nu putea avea loc în cazul când țăranii nu „ar fi lipsiți de pământ la o moșie”, iar mai târziu a invocat o dispoziție inexistentă care ar fi limitat dreptul de strămutare numai de la sat la sat și nu de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să-și impună punctul de vedere potrivit căruia strămutarea nu putea avea loc în cazul când țăranii nu „ar fi lipsiți de pământ la o moșie”, iar mai târziu a invocat o dispoziție inexistentă care ar fi limitat dreptul de strămutare numai de la sat la sat și nu de la sat la oraș. Constrângerea economică, folosirea forței, sistemul feudal al răspunderii colective a sătenilor față de plata birului, coruperea autorităților de care depindeau aprobarea strămutării, procedura și sistemul complicat al întocmirii formalităților de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dispoziție inexistentă care ar fi limitat dreptul de strămutare numai de la sat la sat și nu de la sat la oraș. Constrângerea economică, folosirea forței, sistemul feudal al răspunderii colective a sătenilor față de plata birului, coruperea autorităților de care depindeau aprobarea strămutării, procedura și sistemul complicat al întocmirii formalităților de strămutare în care erau implicați ispravnicii, privighetorii de ocoale, vorniceii, proprietarii sau posesorii ș.a. îngreuiau mult mutarea sătenilor la oraș. În aceste împrejurări, țăranii părăseau satul adeseori în mod ilegal, fugind în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numai de la sat la sat și nu de la sat la oraș. Constrângerea economică, folosirea forței, sistemul feudal al răspunderii colective a sătenilor față de plata birului, coruperea autorităților de care depindeau aprobarea strămutării, procedura și sistemul complicat al întocmirii formalităților de strămutare în care erau implicați ispravnicii, privighetorii de ocoale, vorniceii, proprietarii sau posesorii ș.a. îngreuiau mult mutarea sătenilor la oraș. În aceste împrejurări, țăranii părăseau satul adeseori în mod ilegal, fugind în orașele mai mari, în special în capitală, unde își
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intrând în rândul numeroșilor „oameni fără căpătâi”, pe care poliția n-a reușit niciodată să-i înregistreze pe toți. Fuga le crea însă o existență precară; de aceea țăranii foloseau un procedeu prin care reușeau să escamoteze prevederile restrictive ale strămutării, forțând într-o oarecare măsură lucrurile. Și anume, ei cumpărau în prealabil locuri și construiau dugheni în orașe, rămânând să plătească birul la satele de unde plecaseră până ce erau înscriși în oraș la prima catagrafie. Pe această cale au reușit să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
într-o oarecare măsură lucrurile. Și anume, ei cumpărau în prealabil locuri și construiau dugheni în orașe, rămânând să plătească birul la satele de unde plecaseră până ce erau înscriși în oraș la prima catagrafie. Pe această cale au reușit să obțină strămutarea în 1852 și 1857 în orașe numeroși țărani din ținuturile Neamț, Tecuci, Putna, Covurlui. La 1856 s-a constatat că, în decurs de câțiva ani, s-au strămutat la Galați din satul Slobozia Cornii 126 de locuitori. Alcătuitorii catagrafiei din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
imigrărilor în toate orașele. Socotim însă că informațiile de mai sus sunt suficiente pentru a demonstra că imigrarea țăranilor clăcași în orașe era, în acea epocă, un fenomen social răspândit și caracteristic pentru dezvoltarea orașelor în condițiile destrămării feudalismului. Cauzele strămutării țăranilor în orașe sunt peste tot aceleași: tendința de desprindere din cadrul relațiilor și al obligațiilor feudale, împilările, abuzurile arendașilor și proprietarilor ș.a. Cercetările întreprinse de autorități în 1856 în legătură cu descoperirea cauzelor pentru care s-au strămutat în Galați țăranii din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
reușiseră ca săteni să înjghebe „un negoț” și se străduiau să părăsească definitiv satul socotind, pe bună dreptate, că orașul era mai prielnic desfășurării activității lor de negustori. Vistieria însă se servea de toate mijloacele pentru a le face imposibilă strămutarea, căci pe umerii lor apăsa toată greutatea cislei și numai ei asigurau într-o măsură mai mare decât restul consătenilor achitarea ei. De cele mai multe ori, încercările Vistieriei rămâneau infructuoase, căci țăranii „fruntași” dispuneau de mijloacele necesare pentru înlăturarea piedicilor din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe umerii lor apăsa toată greutatea cislei și numai ei asigurau într-o măsură mai mare decât restul consătenilor achitarea ei. De cele mai multe ori, încercările Vistieriei rămâneau infructuoase, căci țăranii „fruntași” dispuneau de mijloacele necesare pentru înlăturarea piedicilor din calea strămutării. Cealaltă categorie de țărani, „codașii”, vedeau în strămutarea în orașe principala cale de ieșire de sub jugul clăcii și al numeroaselor datorii și obligații, cale pe care în cazuri extreme nu ezitau să apuce. De cele mai multe ori, o dată strămutați în orașele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]