8,805 matches
-
revelația morții ființei apropiate, aici bunica maternă, se va produce. Smuls cu putere din ordinea lucrurilor, personajul resimte izbucnind în el un "eu" de mult dispărut, cu impresiile, percepțiile, replicile momentului reînviat. Superpoziția de senzații seamănă, am spune azi, cu straniile trăiri ale dedublării, ale ieșirii din corp..." Le moi que j'étais alors et qui avait disparu si longtemps, était de nouveau si près de moi qu'il me semblait encore entendre les paroles qui avaient immédiatement précédé et qui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Arghezi, sfera literară este o îmbinare între talent, inspirație, efort: "Slova de foc și slova făurită/ Împerecheate-n carte se mărită". Poetul se consideră robul cititorului, care este " Domnul". Flori de mucigai În ciclul Flori de mucigai este evocată lumea stranie, dezolată, a universului carceral, unde viața este reprimată, mortificată, un fel de bolgie a infernului dantesc. Având ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă, frig, cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca smântâna". E o făptură stranie, o parodie după mitul erotic al zburătorului: "Buzei tale apă dă/ Fântâna și leapădă/ Fata de cum te-o vedea/ Ca din vânt rămâne grea". Numai că erotismul fătălăului este demonic și poetul caută o explicație a originii sale: "O fi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Saturn cu plumbul ca metal; poemele saturniste au la bază sentimentul de melancolie. Alcătuită din două catrene simetrice, poezia valorifică motivul morții, sugerat de cavou (casa, orașul, trupul), "sicrie de plumb", "funerar vestmânt". În cele două strofe simetrice răbufnesc melodii stranii, interiorizate, obsedante, într-un ton elegiac dat de iamb, rima masculină, cuvântul "cheie" plumb, repetat de trei ori în fiecare strofă, imperfectele/ "dormeau", "stau", "era", atârnau", sonoritățile din cuvintele "vestmânt"/ "vânt", efectele onomatopeice: "scârțâiau", "strig", "frig". Moartea este sugerată și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu melodia trecutului: "Stam singur lângă mort... și era frig.../ Și-i atârnau aripile de plumb". Mai întâi epitet la limita concretului "sicrie de plumb", "flori de plumb", cuvântul "plumb" va intra în construcția unor abstracțiuni, caracterizate printr-un vag straniu : Amorul de plumb doarme întors: "Dormea întors amorul meu de plumb", unde sentimentul iubirii semnifică "întorcere spre apus" (L. Blaga), adică moarte. Întors în spațiu și timp, amorul este mort și poetul îl strigă zadarnic în liniștea sinistră a cavoului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Blaga e mut ca o lebădă/ În patria sa/ zăpada făpturii ține loc de cuvânt/ Sufletul lui e în căutare (...)/ El caută apa,/ din care curcubeul/ își bea frumusețea și neființa"; 37. Proiecția orfică în spațiul vrăjit al unei lumi stranii, ieșită din trup (Muntele vrăjit). Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Prin poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga elogiază lumina și potențează misterul, nu strivește "taina" universului, nu sugrumă "vraja nepătrunsului ascuns în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
halucinații și închipuiri, acumulează tensiuni și în final cedează, epuizat nervos. La Hanul lui Mânjoală La Hanul lui Mânjoală este o nuvelă fantastică, în care acțiunea se petrece la limita dintre natural și supranatural. În acest spațiu se petrec întâmplări stranii. Senzaționale, granițele dintre real și ireal sunt desființate, timpul a fost anulat, elementele mistice se împletesc, uneori, cu elementele filosofice. E un fantastic orientat mai degrabă spre miraculos. Având ca temă relația dintre om și supranatural, La Hanul lui Mânjoală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mânjoală îmbină realul cu magia și evidențiază faptele ciudate, inexplicabile rațional. Fănică se îndrepta spre casa viitorului socru, pocovnicul Iordache și se opri din drumul său, la Hanul lui Mânjoală. Aici a fost ospătat de hangiță, a trecut prin întâmplări stranii, a plecat prin ceață și ploaie, s-a rătăcit și a ajuns din nou la hangița care începuse să-i fie dragă. A fost luat pe sus de oamenii pocovnicului, închis într-un schit, deoarece hanul era bântuit de forțe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iar hanul părea invulnerabil, ocrotit de forța cucoanei Marghioala. Plecând la drum flămâd, personajul-narator, Fănică, se opri la han. Este atras de mirosul de mere și gutui, cafea, de senzația de căldură, de ochii "strașnici" ai cucoanei Marghioala, de întâmplările stranii: lipsesc icoanele, dar protagonistul își face cruce și cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Caracterizarea Ioanei Boiu-Dorcani Ioana este un personaj dinamic, multidimensional, inflexibil, având senzația atingerii absolutului prin iubire. Este și ea o cultivatoare de himere care trăiește într-o lume închisă. Portretul fizic: "E înaltă, cu părul și ochii negri, albă și stranie". O eleganță fără maiestate și o nervozitate integrală de animal de rasă". La început îl disprețuiește pe Andrei, considerându-l un ratat; îl respinge și pe prințul Bazil Șerban, considerat "un metec la Paris. Tatăl ei o iubește considerând-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cărunteță, dar se ținea drept și sprinten pe cal (...). Obrazu-i smad cu mustăcioară tunsă și barbă rotunjită, cu nas vulturesc și sprâncene întunecoase, arăta încă frumuseță și bărbăție, dar ochiul drept stâns și bine închis îi dădea ceva trist și straniu". Comisul Ioniță care i-a fost prieten în tinerețe, și-l amintea voinic, frumos, bătând drumurile și căutându-și dragostele. E un personaj linear, care se mișcă într-un cadru romantic, are conflicte cu țiganii (pe unul îl ucide, pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
corp fără să simtă prea multă repulsie și fără ca Marius să știe ceva. A deprins manevrele Kegel, a pus mâna pe cea mai umedă parte a sexului ei, și-a sărutat cu drag genunchii și chiar a descoperit niște senzații stranii într-o seară, zgâriindu-se singură cu unghiile pe fese. Când au început să vină la terapie împreună, Marius a învățat să exploreze corpul soției sale mergând pe aceleași poteci. Și a fost mai bine... Autocunoașterea erotică Prietenul tău a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nu ține cont de logică, morală sau estetică; poți visa că faci dragoste cu tatăl tău, cu un animal fantastic sau cu tine însuți. Un astfel de scenariu, odată amintit la trezire, produce un disconfort, o vinovăție, o senzație de straniu care pot continua pe parcursul zilei și pot chiar afecta imaginea de sine sau imaginea persoanei visate. Actul interpretării visului este foarte important, căci el face uz mai mult de starea momentului respectiv decât de conținutul visului. Cu alte cuvinte, interpretezi
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
după aceea (dar s-a terminat revoluția, oare?) că de asemenea virtuți n-au dus lipsă nici cei mai tineri. Momentul actual invită la dialog deschis cu privire la ceea ce avem de făcut. Opinia, II, 37 (3 februarie 1990), p. 1, 2 STRANIA SIMETRIE Se repetă istoria? Învățații lumii n-au ajuns încă la un consens în această privință. Ei sunt de acord însă că stările de criză comportă analogii, reveniri periodice, dacă nu chiar similitudini, cum ne avertizează din celălalt secol Clément
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dincolo de ceea ce se recomandă aparent ca noutate. Impresia că ne mișcăm într-un orizont familiar, că respirăm aceeași atmosferă, că lucrurile se repetă, poate deveni o temă de meditație și pentru istoric. Am fost șocat, în ce mă privește, de strania simetrie a evenimentelor în curs cu cele din 1944-1947, când s-a instaurat, prin violență și fraudă, dictatura comunistă. Se vorbea și atunci de haos, iar un grup de comuniști (sub o mie) se erijau în postura de unici salvatori
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
comunist. Nu e o simplă figură de stil. Fantoma din manifestul Ligii comuniștilor a proliferat copios, aruncând în lume, cu mare forță, legiuni fără număr. Ele au pierdut, în ultimii ani, multe poziții, fiind supuse la metamorfoze dintre cele mai stranii, asupra cărora se apleacă, intrigați, analiștii fenomenului. În spațiul românesc, aceste legiuni îndrăcite rezistă încă, iar formula exorcizantă nu pare să fie, până acum, la îndemână. Tinerii care manifestă, zi și noapte, în diverse locuri, denunță comunismul sub toate deghizările
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
SAU VOINȚĂ DE PUTERE? Spectacolul ce ni-l oferă de la un timp gestionarii ordinii sociale, acum legitimați, vai, de un electorat în plină confuzie, deprimă îndeosebi prin aceea că nu lasă nici un dubiu asupra voinței lor de a stăpâni. Voință stranie, căci se plasează în succesiunea unei dictaturi abominabile, care a avut darul să nască o enormă sete de libertate. Cine se îndoiește, să ia seama la aroganța afișată de putere a doua zi, chiar, după alegeri. Aproape că nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o interesează, în fond, adevărata luptă de opinii. Un val de pesimism trece acum peste țară. Oriunde mergi, aceleași întrebări neliniștite și neliniștitoare, despre ce va fi în noua etapă a tranziției. Căci tot de tranziție este vorba și despre straniul verdict al electoratului. Tranziție spre ce? Spre un sistem "original", ne spun ideologii Frontului, preocupați a-și asigura o libertate de mișcare cât mai amplă, vecină cu bunul plac de până mai ieri. Originalitatea în acest domeniu e un concept
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aparentă civilitate. O recunoaștem la tot pasul, sub înfățișări diverse și mulți o deplâng ca pe o maladie a corpului social, punând-o etiologic pe seama "istoriei". Mirarea în fața acestui fenomen stăruia și la cei mai lucizi analiști. E atât de straniu acest lucru? Decenii în șir, un neam oprimat, umilit, redus la condiția de sclav fără nădejde, a strâns în el obida. Și obida a răbufnit spectaculos la trecutul solstițiu hibernal, în forme ce au surprins oarecum lumea. Se părea însă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
față de orice schimbare pe eșicherul politic? S-a putut vedea, în răvășita noastră capitală, cum cele mai insolente afirmații în sfera puterii rămân nepedepsite, ba încă și aplaudate de unii, în pofida enormității lor. S-au dat, de sus, cele mai stranii lămuriri (dacă așa trebuie să le spunem) cu privire la tragicele evenimente din iunie. Unele mai stranii decât altele, fără nici o dovadă, fără nici un respect pentru cei siliți să le asculte ori să le citească. Maxima lor, de un cinism îndelung exersat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cele mai insolente afirmații în sfera puterii rămân nepedepsite, ba încă și aplaudate de unii, în pofida enormității lor. S-au dat, de sus, cele mai stranii lămuriri (dacă așa trebuie să le spunem) cu privire la tragicele evenimente din iunie. Unele mai stranii decât altele, fără nici o dovadă, fără nici un respect pentru cei siliți să le asculte ori să le citească. Maxima lor, de un cinism îndelung exersat, pare a fi una antică: Vulgus vult decipi, ergo decipientur. Mulțimea se vrea înșelată, să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din urne, dar în felul acesta n-a făcut decât să mute dialogul din parlament în stradă, cum a sesizat deja un subtil comentator al fenomenului. Există totuși motive de optimism? Dacă există, ele trebuie căutate, oricât ar părea de straniu, în falimentul de sistem pe care comunismul îl trăiește pretutindeni, în noul curs pe care lumea îl adoptă spre a obține un echilibru mai bun, mai stabil, mai statornic. Spiritele lucide recunosc aceasta și în inima imperiului sovietic, imperiu a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
faptul că a dorit să fie activ până la epuizarea energiei spiritului său. Tot ce e pe jumătate îi părea nedemn, implicarea deplină o chestiune de onoare. Arta vieții o rezuma la un singur cuvânt: abnegație. Inimii, oricât ar părea de straniu, îi atribuia întâietate, iar caracterului (sursă a libertății interioare) îi impunea mai mult decât inteligența. Un tip de om activ, care știa să îmbine dimensiunile ființei, se degajă din reflecțiile sale. "Eu am numai un singur lucru: semenii. Dacă îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ci doar că ritmul recuperării trebuia să fie precaut. Marile simboluri de vrednicie națională se cuveneau reamintite, de aceea la fiecare pas, pentru a se păstra vie flacăra idealului. La un secol de la întâia dezmembrare a Moldovei, Eminescu evoca o stranie întâmplare povestită de un călugăr putnean: "Într-una din zilele anului 1777, la miezul nopții, Buga, clopotul cel mare, a-nceput să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării, treziți se uitară în ograda
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mare, a-nceput să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării, treziți se uitară în ograda mănăstirii. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... În aceeași clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele de pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn destul. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]