8,296 matches
-
mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească” (p. 212), „limba valahilor ieste limba vechilor romani, amestecată sau mai mult stricată cu sârbească, rusască, dățască, horvățască, slovenească proci” (p. 271); „Și aceasta ieste pricina de s-au străcat lăcuitorii acestor țări graiul acum la a doo descălecătură, cu graiul strămutat și schimbat cu ungurescŭ, cu sârbăscǔ, cu dățăscǔ, cu slovenescŭ i
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu indignare următoarea relatare a istoricului polon Sarnicki: „Și cu toate că Aurelian a luat înapoi acele legiuni italice, pe care Traian le adusese cândva în Dacia, totuși colonii și alții, care își începuseră deja lucrările gospodărești, au rămas aici. Ei au stricat limba slavă (= limba proprie, a autohtonilor - M.L.) prin luarea în folosință a limbii latine, pe care o întrebuințează și acum valahii, dar stricat” (HVR, p. 211). În această relatare, două erau aspectele de neacceptat pentru Dimitrie: 1) faptul că după
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în Dacia, totuși colonii și alții, care își începuseră deja lucrările gospodărești, au rămas aici. Ei au stricat limba slavă (= limba proprie, a autohtonilor - M.L.) prin luarea în folosință a limbii latine, pe care o întrebuințează și acum valahii, dar stricat” (HVR, p. 211). În această relatare, două erau aspectele de neacceptat pentru Dimitrie: 1) faptul că după retragerea legiunilor italice au rămas în Dacia colonii (= țăranii) și alți latini din păturile lucrătoare, cărora li se atribuie romanizarea Daciei, și 2
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poloni considerau că slava, respectiv polona, are același substrat sarmatic (= scitic, tracic, dacic) cu româna, Cantemir îl acuză pe Sarnicki că „a dorit ca românii să fie de neamul său, adică de-o limbă cu dacii cei vechi, prea cutezant stricând tradițiunile vechilor autori, pe care le întoarce după gustul său” (HVR, p. 211). „Din vorbele (despre limba română) ale lui Sarnicki se dezvăluie limpede că el a avut în gând că românii sunt din rămășițele romanilor care au rămas în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
formulează următoarea întrebare: „Dacă unii daci, cum i se năzare leahului Zamoysky, au învățat de la romani limba romană, adică latină, cum de și-au pierdut cu totul limba lor dacică? Cred și accept, continuă Cantemir, că dacii și-au putut strica limba și amesteca unele cuvinte latine, dar nu că și le au putut uita până într-atât pe ale lor, încât nici măcar între femeile și moașele de la țară să nu fi rămas fie și cea mai slabă urmă” (DMN, p.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care au deteriorat latina: „Romanii (Romanos), spune el, au primit nu puține cuvinte de-ale dacilor, precum și mai târziu de-ale slavilor, polonilor, ungurilor și grecilor (așa cum se amestecă și astăzi în graiul nostru) și astfel, în lungul timpului, au stricat și au umplut de greșeli limba latină curată pe care o aduseseră cu ei, rămânând totuși latină ea însăși în cheagul și în obârșia ei adevărată” (DMN, p. 65). Note etimologice Erudit de ținută enciclopedică, Dimitrie Cantemir era pătruns de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
conform căreia până la întemeierea Babilonului „a existat numai o singură limbă uzuală peste întreg pământul”, până când „o parte din generațiunile lui Noe” se hotărî să construiască o cetate și un tron cu vârful până la cer. Atunci Jupiter (= Iehova, Iova) le strică planul acelor oameni „amestecându-le limba lor” ca să nu se mai poată înțelege unul cu altul: „că Iova amestecă acolo limba a tot pământul” și îi împrăștie pe oameni pe toată suprafața acestuia (p. 672). 2. În etapa următoare, niște
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și staționară. Ea e pe deplin formată în toate părțile ei, ea nu mai dă muguri și ramuri nouă și a o silnici să producă cea ce nu mai e în stare înseamnă a abuza de dânsa și a o strica. Pe de altă parte, veche fiind, ea e și bogată pentru cel ce o cunoaște, nu [doar] în cuvinte, dar [și] în locuțiuni... , destul numai că de fiecare cuvânt vechi se ține un șir întreg de zicale” (1 aug. 1877
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pentru a se domina unul pe celălalt. Echilibrul lor și coeziunea lor devine mai puternică cu cât se completează mai bine unul pe celălalt. Dacă, la un moment dat, unuia dintre sexe i se dezvoltă ambiția sau orgoliul, atunci se strică echilibrul și întotdeauna cineva va avea de suferit în cuplul respectiv. Astfel, încep să se acumuleze frustrări, conturându-se o personalitate reprimată sau, cum se întâmplă mai des, partenerul de cuplu e perceput ca un adversar ce trebuie "dresat" sau
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
la viață și iubire cu orice pată sau lipsire (absență) ce se aduce culorilor divine. Considerând astfel, din diferite rațiuni, că e bine să mai adăugăm și noi, oamenii, câte ceva la această forță divină perfectă. De fapt nefăcând altceva decât stricând perfecțiunea și grăbind distrugerea vieții, respectiv, a iubirii, a luminii din noi, care e atât de frumoasă și fascinantă, diafană, variată și puternică, echilibrată și magică. Nu este a noastră, ci este un dat. E un dar ce trebuie folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cu și mai mult curaj. Când are loc o expansiune a conștiințelor, o dezvoltare, o întărire a lor, atunci societățile vor începe să readucă mulțumirea și fericirea, pacea în rândul populației. Adică? întreabă o voce timidă, parcă pentru a nu strica din forța momentului. Conștiința, continuă el, are un "metabolism" subtil, extrem de intim. Înainte de a judeca un popor, că-i african, arab musulman, indian, român etc., trebuie văzut ce model educațional are. Ce nivel al conștiinței au reușit să le dezvolte
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
discuta în contradictoriu. Gruber era cel care avea o acută tendință de a domina discuțiile. Gruber are producții și proiecte literare, dar fără mari izbânzi în această privință. Gorovei ne spune în amintirile sale că scrisese versuri din pricina cărora își stricase unele prietenii. Își propune să publice un volum de 100 de poezii împreună cu Virginia Micle, cu care se va căsători în anul 1891, dar acesta nu va apare. Caracterizarea lui Anghel și Iosif Caracterizarea lui Athur Gorovei "Gruber era un
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Kogălniceanu, în Fiziologia provincialului în Iași, descrie o masă luată la un restaurant ieșean al anului 1844: „... bucatele sunt tot beftecuri, angemachturi, budinci și blamanje, bucate [...] care de unii se mănâncă cu sardele, ca să nu fie prea dulci și să strice dinții.“ Același autor ne oferă, în Tainele inimei, o mostră din conservatorismul care se împotrivea cu cerbicie noutăților venite din Apus; un basarabean, „român verde și vârtos“, povestește șocanta experiență a unei mese la vărul său, basarabean „civilizat“: „La masă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
respectiv laturii materiale a organismului, întrucât sufletul, pe care-l identifică cu natura vindecătoare, (Natura medicatrix) este responsabil prin vitalismul său, de sănătatea și bolile oamenilor. Pulsul accelerat, febra, epistaxis-ul etc. sunt semnale de atenționare ale sufletului că ceva strică, amenință echilibrul funcționalității integrale a organismului uman care, trebuie readus la starea anterioară prin autovitalism. Terapeuții secolului XIX vor evalua această teorie a semnalelor premonitoare. Desigur că Stahl are critici, între care mai activi sunt senzualiștii englezi, ca neuropatologul William
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aceleași mișcări ale mușchilor și ale nervilor care formează râsul pe față servesc să ne facă să plângem și să fim într-o postură tristă, manifestând o extremă durere. Și pe urmă, în fond, cei ce vor să nu se strice și să nu se schimbe nimic din invențiile Anticilor, nu se contrazic aici decât pentru cuvânt, nu și pentru faptă: căci ce altceva este Ciclopul lui Euripide dacă nu o tragi-comedie plină de batjocură și de vin, de satiri și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imposibil de judecat asupra caracterului scenic al acestei frumoase schițări. Dacă simboliștii reduc decorul la minimum, ar vrea și să se lipsească, în cadrul unui vis nebunesc, de prezența fizică a actorului. În manieră categorică, Maeterlinck declară că ea îl jenează, stricându-i orice plăcere, căci comediantul dă formă unui personaj mitic care, pentru a nu-și pierde "aura", ar trebui să rămână strict imaginar. "Majoritatea marilor poeme ale umanității nu sunt scenice. Lear, Hamlet, Othello, Macbeth, Antoniu și Cleopatra nu pot
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu-și credea ochilor că îi venise și ei rându la rău pe lumea asta... De carne cui să-i mai pese? Se dusese ea să puie carnea la prăjit în tigaie, doar nu erea s-o lase să se strice, bunătate de carne... Întorcea bucățile cu furculița, poate să fi vârât una-n gură să vază dacă se făcuse sau nu, și-și ștergea fața cu mâna. Era cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rămânând o figură puternică și după demitizarea hrușcioviană. Acest mit dă seama de diferitele niveluri de conștiință ale publicului rus, între "noi" și "Stat", între "Stalin cel rău" și fondul sufletesc rus, ori socialismul, pe care "doar el l-a stricat" (Stalin joacă rol de joker a cărui imagine se schimbă în funcție de interpretarea posibilă pentru a-l salva pe "noi"). Contradicția nu este însă plasată la nivelul obiectului, ca în știință, ci la cel al subiectului, personajele devenind mitice pentru că reprezintă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îl cuprinse o amețeală ca o dambla. Înțeleptul Domn și îngrijitor părinte al țării, simți că de această prea crudă boală va trebui să părăsească cele supuse stricăciunii și să se îndrepte cu gândul către cele care nu se pot strica niciodată. Când a fost veleatul 1693, în luna lu‟ Martie în 17 zile, au murit și Cantemir-Vodă, după ce au domnit opt ani și au fost îngropat în gropnița Bisericii Sf. Nicolae-Domnesc din Iași... apoi, i-au luat oasele la Sf.
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își iubea mult nepoata. Cel mai mult îi plăcea, când Anuca îl lua de mână și-l îndemna râzând, așa cum numai ea putea... - Hai bunicule... hai tătăiță, să ne fugărim prin pădure! Și, cât ar fi vrut să nu-i strice inima!.. Cu două seri înainte, după ce venise din sat, de la Domnica, - unde fusese, că-l prinsese dorul de nepoți-, deodată, i se tăiaseră genunchii și simți o mare slăbiciune în tot trupul. Se sprijini de ușorul ușii, o clipă, răsuflând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu toții de mână, în horă, într-un cerc larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii cântă și din gură, cu strigături tărăgănate, și deodată, o dau iar într-o sârbă îndrăcită... hora se strică și rămân numai cei care pot. Cu obrajii în flăcări, cu o poftă sălbatică flăcăii se prind pe după umeri într-o sârba așa de vijelioasă, cu dupăială și chiote sălbatice, de crezi că a venit sfârșitul lumii. Stai și te
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trăind și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo trăindu-și viața cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și senini. Așa, nu poartă povara nici unei bogății, nu sunt robii nici unei munci care să strice omenia din ei. Ei nu datorează vieții nimic altceva decât existența. N-au fatalitate... Au numai ursită. Stau drepți și ușori, gata să primească pe umerii lor slobozi viitorul. Bătuți de toate vânturile, de toate ploile și toate viscolele.. Asta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trebui să vii. Nu prea participi la activități cu colegii. Asta pentru că nu am nevoie să socializez prin companie ca tine, zâmbi Darcey. Toți clienții mei sunt peste hotare. Acolo îmi fac eu de cap. Anna râse. Poate. Dar nu strică să ai puțină viață socială și aici. Nu totul se reduce la muncă. Mai trebuie și să te apropii de oameni și să te simți bine. Nu simt nevoia să mă apropii de cei de la Global Finance, mersi, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să am grijă să aibă și stofă de tată. E foarte deprimant. Cei mai arătoși sunt de obicei ultimii care să aibă stofă de soți, remarcă Darcey acid. —Hmm, făcu Anna suspinând din nou. Presupun că ai dreptate. Dar nu strică să speri. Oricum, spune-mi cum a fost la Milano. N-a fost rău. Darcey încercă să își ia gândul de la Neil Lomond și starea lui civilă. Ciudat, își spuse, că nu și-l închipuise niciodată însurat. Nici nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu niște balsam de buze. Și-ar fi dorit să fie genul de tipă care ținea o întreagă gamă de cosmetice în sertarul de la birou: nu putea să nu observe că niște pudră și niște fard nu i-ar fi stricat în acest moment. Dar colecția ei se reducea la un balsam de buze (pe care îl ținea în geantă) și un fond de ten pentru petele care îi apăreau din când în când pe nas. Nici o pată astăzi, slavă cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]