6,283 matches
-
ca puterile imperiale să intre în conflict în privința împărțirii acestuia. Prin octombrie 1921, în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva Marii Britanii, Franța și Italia recunoscuseră guvernul de la Ankara, retrăgîndu-și astfel trupele din Anatolia. Britania și Grecia erau singurele rămase să apere guvernul sultanului și nepracticul și nepopularul tratat de pace. În acest timp, Kemal era șeful guvernului, dar nu deținea puteri dictatoriale. Deși existau dezacorduri între lideri referitoare la politica ce trebuia urmată, prezența militară a grecilor a contribuit la realizarea unității naționale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acest timp dincolo de fluviul Marița. Cuceririle turcilor asigurau menținerea regimului de la Ankara ca guvern legal al Turciei și revizuirea Tratatului de la Sèvres. În ciuda faptului că majoritatea marilor puteri acceptaseră autoritatea lui Kemal, la Constantinopol funcționa încă un guvern condus de sultan. În noiembrie 1922, Adunarea Națională de la Ankara a votat mai întîi separarea funcției de sultan de cea de calif, adică de conducător religios, și apoi desființarea sultanatului. Între timp, la Constantinopol, marele vizir Tevfik a demisionat, nefiind înlocuit: Mehmed al
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
al Turciei și revizuirea Tratatului de la Sèvres. În ciuda faptului că majoritatea marilor puteri acceptaseră autoritatea lui Kemal, la Constantinopol funcționa încă un guvern condus de sultan. În noiembrie 1922, Adunarea Națională de la Ankara a votat mai întîi separarea funcției de sultan de cea de calif, adică de conducător religios, și apoi desființarea sultanatului. Între timp, la Constantinopol, marele vizir Tevfik a demisionat, nefiind înlocuit: Mehmed al VI-lea a fugit la bordul unei nave de război britanice. Drept urmare, adunarea l-a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1949-1991, Traducerea de Mihaela Barbă, Iași, Editura Polirom, 1999, passim. 22. Apud, I. Ciupercă, Totalitarismul, fenomen al secolului XX, partea I, Iași, Editura Universității "AL.I. Cuza", 1997, passim. 23. Apud Victor Papacostea, op. cit., p. 16. Indice A Abdul Aziz, sultan, 125 Acordul de la Rapallo (1922), 134; 179 Adrianopol, 97 Aehrenthal, Alois von, 93; 109 Agnew, Spiro, 386 Ahmed Izzet Pașa, 122 Aimone, prinț de Savoya, duce de Spoleto, 240 Alba Iulia, 153 Albania, 6; 7; 11; 17; 21; 79; 83
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
al căror cuvânt cântărește greu la Constantinopol. Dată fiind această poziție a domnitorului, istoricul ce-și propune s-o fixeze riscă să nu descopere cu exactitate linia ce desparte abilitatea de poltronie. Domnitorul fanariot era, deși nesincer, umil servitor al sultanului, dar în interior făcea figură de despot investit cu toate atributele pendinte, al căror uzaj era îngrădit numai de teama unor grave tulburări ale supușilor, de natură să lezeze interesele suzeranului cu reacții imprevizibile. Oameni ai secolului, cei mai mulți dintre domnitori
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pseudo-problemă a Orientului” și că “reorganizarea Principatelor dunărene” era o “chestiune specială a Imperiului Otoman” cu “funeste consecințe pentru lumea întreagă”. De altfel; legitimiștii inveterați și obtuzi, otomanii fanatici, din pricini ușor de bănuit, se străduiau să atribuie destinului posesiunilor sultanului atributele funcțiilor strict interne ale Porții, chiar după instituirea protectoratului țarist asupra unor teritorii cu individualitate națională și statut juridico-politic particular în Europa și Asia. Pătrunzând în esența chestiunii orientale, unul din specialiștii cei mai autorizați, J. A. Mariott, spunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orientale, această problemă nu poate fi corect înțeleasă dacă nu se iau în considerare cele două aspecte fundamentale ale ei, adică lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și implicarea masivă a marilor Puteri în zonele aflate sub dominația sau stăpânirea sultanului. În cunoscuta sa operă, Considerații asupra cauzelor grandorii și decăderii romanilor (1734), Montesquieu spunea, referindu-se la epoca sa, că „Imperiul turcilor este în prezent aproape în același grad de slăbiciune în care era altă dată cel al grecilor, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în aplicare, cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie cu acordurile secrete. Părțile, adică țarul și domnitorul, se aflau însă pe trepte ierarhice diferite: cel dintâi este un suveran, un autocrat, cel de al doilea un principe vasal sultanului. Așadar, din capul locului relația dintre ei este una de tip feudal, adică părțile nu se află pe o poziție de egalitate. Iată de ce țarul, după propria-i expresie, acordă domnitorului gramota noastră („nașu gramotu”), luându-1 pe domnitor sub protecția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Întreține relații și cu otomanii. Când aceștia îi atrag atenția că se află prea departe cu tabăra sa, la granița transilvană și-i cer să revină la București, el le răspunde că e gata să asculte și să îndeplinească ordinele sultanului de acolo unde se află. La 6 iunie 1711, într-o scrisoare către Golovkin, domnitorul se arată neliniștit că nu are „instrucțiuni” din partea sa, îi este teamă să nu sufere un rău din partea turcilor, el și „notre pauvre patrie”, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu atât mai mare, cu cât tendințele se conjugau, așa după cum s-a văzut, cu afirmarea tot mai vădită a dorinței de eliberare a românilor din cele două principate. Defecțiunea lui Dimitrie Cantemir a constituit o lecție prea usturătoare, pentru ca sultanul și înalții săi demnitari să-i ignore învățămintele. În scopul de a evita urmările nefaste pentru otomani ale sustragerii, indiferent sub ce formă, a Moldovei și a Munteniei de sub dominația lor, se impunea inaugurarea unei noi politici, în primul rând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înaintarea bornelor” în profitul Vienei. Von Zegelin raporta însă din Constantinopol că Poarta nu putea accepta sub nici un motiv independența Principatelor și a tătarilor, iar la 17 septembrie 1771, el avertiza că, decât să aprobe independența Moldovei, Munteniei și tătarilor, sultanul a declarat că prefera să continue războiul încă zece ani, Divanul fiind gata ca, în schimbul renunțării la aceste condiții de pace, să plătească 15-20 de mii de pungi. Von Zegelin presupunea, la 3 octombrie 1771, că, dacă sultanul pierdea Crimeea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și tătarilor, sultanul a declarat că prefera să continue războiul încă zece ani, Divanul fiind gata ca, în schimbul renunțării la aceste condiții de pace, să plătească 15-20 de mii de pungi. Von Zegelin presupunea, la 3 octombrie 1771, că, dacă sultanul pierdea Crimeea și Principatele, își atrăgea ura tuturor notabilităților și a poporului, primejduindu-și tronul și poate viața, încât continuarea războiului era preferabilă unei revoluții. Turcii sperau însă că, în primăvara lui 1772, la expirarea alianței ruso-prusiene, Friedrich al II
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
desprinderea de ea a Principatelor, nu se putea retranșa decât în negocierea condițiilor retrocedării, oricât de aspre ar fi fost ele, inclusiv bănești. În acele împrejurări, Obreskov a elaborat 11 condiții ale retrocedării: amnistierea locuitorilor, revenirea Principatelor la statutul de sub sultanul Mehmed al IV-lea, ele să plătească tributul ca și Raguza, odată la trei ani prin reprezentanți proprii, să aibă la Constantinopol consuli naționali ca și Raguza, domnitor al Moldovei să fie investit Grigore al III-lea Ghica, biserica să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu și ratificării din partea otomană), dar revendicările pe care le conținea au avut o largă și persistentă difuziune anterioară, vizând acum hatișeriful care urma să fie elaborat pentru Moldova și Muntenia. Nu are decât o importanță pur cronologică la care sultan Mehmet (Mahomet) se referea mențiunea despre vechile privilegii ale Principatelor, important este că ea prelua sensul pe care i l-au atribuit românii, adică de drepturi și privilegii originare. Dealtminteri, nu puține cereri ale românilor au fost incluse explicit sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un drept de intercesiune și, apoi, în protectorat. În sprijinul acestei metamorfoze a venit însăși Poarta prin încălcările repetate ale tratatului. Protecția Rusiei asupra religiei ortodoxe - considerau Afacerile Străine ale Franței - ducea „la abandonul dreptului celui mai esențial al suveranității sultanului asupra supușilor săi”. Invocând chiar concepția Parisului, se pune întrebarea dacă un vasal, cazul Principatelor, nu putea avea doi suzerani, căci sultanul nu le era suveran, ci suzeran, în „buni” termeni juridici feudali, răspunsul este pozitiv, deși privită sub prisma
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusiei asupra religiei ortodoxe - considerau Afacerile Străine ale Franței - ducea „la abandonul dreptului celui mai esențial al suveranității sultanului asupra supușilor săi”. Invocând chiar concepția Parisului, se pune întrebarea dacă un vasal, cazul Principatelor, nu putea avea doi suzerani, căci sultanul nu le era suveran, ci suzeran, în „buni” termeni juridici feudali, răspunsul este pozitiv, deși privită sub prisma consecințelor politice concrete, observația Parisului nu era lipsită de temei. Ecaterina a II-a a calificat pacea drept glorioasă pentru Rusia. Or
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru Rusia. Or, tocmai pentru că era glorioasă a întârziat să facă publice prevederile ei. La întrebarea (septembrie 1774) lui Kaunitz, de ce Rusia nu difuza tratatul de pace, trimisul Franței la Viena, Georgel, i-a răspuns: fie că ea aștepta ratificarea sultanului, fie din cauza prerogativelor și privilegiilor stipulate pentru Moldova și Muntenia, limitrofe Austriei, la care Kaunitz a răspuns prin tăcere. Hammer constata și el că pacea de la Kuciuk Kainardji marca începutul disoluției Imperiului Otoman, cel puțin în Europa, și conținea în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
zonă de interes secundar, dacă nu chiar periferic. Acesta este însă un mod de a judeca nemulțumitor probat pentru că, deși Anglia și Franța prețuiesc mai mult, de pildă, Indochina (din motive cunoscute), decât teritoriile europene aflate sub stăpânirea sau dominația sultanului, după ce Rusiei i se aplicase un regim de carantină generos în urma războiului Crimeii, soarta coloniilor se decide în bună măsură prin tatonările și încercările de forță pe Continent. Or, bătrânul continent este în plină fierbere: Alexandru Caragheorghevici va fi alungat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moșiile lor erau situate în nord-vestul Rusiei; ei erau luterani, legați de nemți și de comerțul baltic. Țarul Alexandru I, unul din stâlpii Sfintei Alianțe, aflat încă sub umbrela de idei legitimiste metternichiene, nu putea trece de partea răzvrătiților împotriva sultanului „legitim”, dar ca împărat al Rusiei nu putea ignora interesele Imperiului său în libera navigație prin strâmtori. La Alexandru I au prevalat primele considerente, dar ecuația s-a modificat sub urmașul său, Nicolae I. Potrivit opiniei unor istorici, A. V.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iscălită la 4 aprilie 1826. Articolul 2 prevedea acordul Rusiei la medierea Londrei în negocierile greco-turce, ceea ce convenea de minune englezilor, dar, observă îndreptățit A. V. Fadeev, ei n-au dat atenție articolului 3, care stipula că, în cazul refuzului sultanului de a accepta medierea engleză, în contra Turciei vor acționa împreună sau separat Rusia și Anglia, ceea ce a lăsat țarului cale liberă pentru acțiuni antiotomane pe cont propriu. La 5 aprilie 1826, țarul a comunicat sultanului o notă, prin care-i
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stipula că, în cazul refuzului sultanului de a accepta medierea engleză, în contra Turciei vor acționa împreună sau separat Rusia și Anglia, ceea ce a lăsat țarului cale liberă pentru acțiuni antiotomane pe cont propriu. La 5 aprilie 1826, țarul a comunicat sultanului o notă, prin care-i cerea să trimită la granița cu Rusia împuterniciți pentru reglementarea tuturor litigiilor legate de precedentele tratate ruso-turce. În notă nu se spunea nici un cuvânt despre Grecia. Țarul separa chestiunea greacă de celelalte neînțelegeri orientale, izbutind
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
i s-a alăturat și Franța. Capitularea Atenei a încurajat rezistența turcilor, sprijiniți de austrieci, care, încă în martie 1827, propuseseră prin Metternich o conferință internațională în problema greacă. Toate acestea întrețineau false iluzii la Constantinopol și-l făcuseră pe sultan să afirme, în iunie 1827, că niciodată nu va permite amestecul statelor străine în relațiile sale cu proprii supuși, adică grecii. Fapt este că temându-se de o intervenție singulară a Rusiei, Parisul și Londra semnează o nouă convenție în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
temându-se de o intervenție singulară a Rusiei, Parisul și Londra semnează o nouă convenție în chestiunea greacă, cu un articol secret, prevăzând „măsuri coercitive” în cazul în care Turcia ar fi respins cererile comune ale celor trei puteri. Cum sultanul le-a respins, s-a ajuns la înfrângerea de la Navarino (octombrie 1827) a flotei turco-egipteană de către escadra anglo-franco-rusă. După cum am mai spus, țarul nu putea să angajeze un război masiv înainte de a fi pus capăt conflictului cu Iranul. În descifrarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei își aveau deja ochii țintiți asupra gurilor Dunării. Manevra a constat în minimalizarea voită a importanței lor pentru a adormi vigilența Porții. Orlov declarase chiar delegației otomane că insulele de la gurile Dunării sunt atât de puțin însemnate încât dacă sultanul i le-ar oferi lui personal, ar refuza cadoul. Mersul tratativelor indica o înclinare spre compromis. Cea mai complicată chestiune era cea teritorială. Lui Orlov i s-a dat libertatea să propună, în schimbul unor dobândiri teritoriale, o scădere de 2
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dictau interesele. Agravarea crizei orientale în vara lui 1832 a prilejuit politicii externe ruse, după cum vom vedea, atingerea unui succes de apogeu. Atunci când, în iunie-august 1832, oștile egiptene ale lui Ali Pașa au ocupat Siria și au irumpt în Anatolia, sultanul a făcut apel la ajutorul Europei. Anglia și Austria l-au promis, Franța l-a încurajat pe Ali, Rusia însă, care nu putea suporta eventualitatea trecerii strâmtorilor sub controlul Franței prin cucerirea Constantinopolului de egipteni, a acționat decisiv inițial și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]