6,080 matches
-
devenit un ordin sufi bine ancorat în Imperiul Otoman prin realizarea unei relații desânge cu sultanii otomani atunci când Devlet Hatun, o descendentă a Sultanului Walad (fiul lui Rūmī) s-a căsătorit cu sultanul Bayazid I. Fiul lor a devenit următorul sultan și a avut o grijă manifestată financiar față de ordin, la fel ca și succesorii săi. Mulți dintre membrii ordinului au servit în diferite posturi oficiale Califatul. Centrul Ordinului Mevlevi a fost în Konya, acolo unde este înmormântat și inițiatorul său
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
de către calif. Akșemsettin sau Șeyh Mehmet Șemsettin Bin Hamza este unul dintre cei mai mari sufiți ai secolului al XV-lea. În anul 1389 s-a născut în capitala Siriei, Damasc. A fost elevul lui Haci Bayram Veli și profesorul sultanului Mehmed al II-lea. Akșemsettin a fost atras de știință și artă de la o vârstă fragedă. Cu inteligența, înțelegerea și pofta de studiu, acesta s-a dedicat cărților. A studiat medicina, a creat medicamente, a realizat operații și tratamente prin
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
sufi. Junaid, la fel ca și înaintea lui, a fost extrem de respectat de către studenții și discipolii săi, precum și de alți mistici care l-au luat de exemplu, citându-l. Datorită importanței sale în teologia sufi, Junaid a fost adeseori supranumit „Sultanul”. Sufismul, tradiție majoră în Islam, a apărut din modalitățile de pietate prin renunțare ("") într-o perioadă care s-a întins de la ultimele decade ale secolului 8 până în secolul 10. Deși au mai existat abordări disparate, sufiții din Baghdad au apărut
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
Imperiul Otoman (1299 - 1922) a fost un stat islamic sunnit, înființat de către oguzi, cu un prim sultan în persoana lui Osman I. Dispariția marelui imperiu a fost o consecință a victoriei Antantei, în Primul Război Mondial, când forțele Aliaților, în rândurile cărora se aflau și arabii, i-au înfrânt în cele din urmă pe turci în Orientul Mijlociu
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
legătură cu shari’a. În domeniul penal, o mare importanță se acordă pedepselor corporale (de exemplu, hoțului i se tăia mâna sau, în unele cazuri era spânzurat, incendiatorii erau spânzurați, seducătorii castrați etc.). Moralitatea publică era de competența "qadi"-ului. Sultanul putea emite propriile edicte și reglementări pentru a-și menține autoritatea sau pentru a asigura aplicarea justiției. Aceste legiferări erau cuprinse în coduri ("Kanunnâme"), legate, în general, de numele lui Mehmed al II-lea sau al lui Soliman Magnificul, cunoscut
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
cod juridic otoman unic; altele priveau sistemul de promovare în Guvern, ceremonialul de la curte și problemele familiei domnitoare. "Qadi"-i aplicau aceste coduri, însă, cauzele penale mai grave, în particular cele care aduceau atingere securității statului erau de competența diwan-ului sultanului sau guvernatorului său din provincie. În sistemul otoman s-au aplicat trei sisteme judiciare: Întregul sistem legislativ otoman a fost reglementat de "Shari’a" (legislația islamică) și "Kanun" (bazat pe Tora și Yassa - cod secret de legi, elaborat de Genghis
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
organizarea guvernamentală și militară, iar al doilea avea în vedere sistemul taxelor și viața civilă. În acest cod era legiferată, sub numele de „legea fratricid”, uciderea pretendenților la tron, în special frați, adoptată de teama izbucnirii unor conflicte între noul sultan și frații săi, pentru a preveni luptele pentru tron. Astfel, sultanul Mehmed al III-lea (1595 - 1603) a poruncit, la urcarea sa pe tron, omorârea prin sugrumare a 19 frați, mulți dintre aceștia erau sugari și a câtorva concubine ale
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
taxelor și viața civilă. În acest cod era legiferată, sub numele de „legea fratricid”, uciderea pretendenților la tron, în special frați, adoptată de teama izbucnirii unor conflicte între noul sultan și frații săi, pentru a preveni luptele pentru tron. Astfel, sultanul Mehmed al III-lea (1595 - 1603) a poruncit, la urcarea sa pe tron, omorârea prin sugrumare a 19 frați, mulți dintre aceștia erau sugari și a câtorva concubine ale tatălui său, însărcinate. Cele 19 coșciuge au fost depuse la picioarele
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
societatea otomană în două tabere: Termenul „"Tanzimât"” înseamnă „reorganizare” și reprezintă o perioadă istorică din Imperiul Otoman, care a început în 1839, în scopul salvării imperiului de la dispariție și s-a terminat odată cu începerea primei perioade constituționale, în anul 1876. Sultanul Mahmoud al II-lea (1808-1839) a fost cel care s-a concentrat pe reorganizarea internă a statului otoman, după încheierea temporară a problemelor cu Rusia, în urma Tratatului de la București din 1812. Mahmoud al II-lea a vizat reorganizarea armatei otomane
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
lui Mahmoud în 1839, tronul revine fiului său, Abdul-Medjid I, care, în același an, proclamă Hatișeriful de la Gülhane ( ”Edictul Nobil al Camerei Rozelor”), cunoscut și drept Edictul de Reorganizare al Imperiului. Acest document reprezintă o serie de direcții trasate de către sultan pentru implementarea procesului de reformare, printre acestea numărându-se: 1.Oferirea de garanții privind asigurarea securitații vieților, onoarei și proprietăților supușilor; Documentul conține reglementări potrivit cărora non-musulmanilor li se asigura egalitatea în drepturi cu musulmanii, în special din punct de
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
modernizarea transporturilor și a comunicațiilor, în perioada 1847-1856 au fost realizate primele sistem de telegraf și cale ferată. Constituția otomană din 1876, a pus capăt reformelor "Tanzimât" și reprezintă prima constituție a Imperiului Otoman. Aceasta a fost redactată în timpul domniei sultanului Abdul Hamid al II-lea (1876-1909) și a fost în vigoare timp de doi ani (între 1876-1878), într-o perioadă cunoscută sub numele de „prima era constituțională”.
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
britanic, și cel de-al patruzeci și nouălea (și actualul) Imam al Ismailiților Nizariți. Aga Khan IV deține poziția de Imam de la data de 11 iulie 1957, când, la vârsta de douăzeci de ani, i-a succedat bunicului său, Sir Sultan Muhammad Shah Aga Khan III. Aga Khan susține că este descendent direct al profetului Mohammed, prin intermediul lui Ali ibn Abi Talib. În 1986, Aga Khan a stipulat versiunea curentă a Constituției Ismailite, un decret ecleziastic ce atestă Ismailiților Nizariți faptul
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
anul 2012 era prințul moștenitor. Salman este al 32-lea copil al fondatorului Arabiei Saudite, regele Abd al-Aziz Ibn Saud, și al șaselea fiu al soției acestuia, Hassa Bint Ahmed al Sudeiri din familia Sudeiri (alături de regele Fahd și emirii Sultan și Nayef). În copilărie a crescut în palatul Murabba din Riyad. A studiat la scoala princiara din Riyad,înființată de tatăl său pentru fiii casei regale. Programa de învătământ a inclus studii religioase și de stiinte moderne, mai ales matematică
Salman bin Abdulaziz al Saud () [Corola-website/Science/333657_a_334986]
-
scoala princiara din Riyad,înființată de tatăl său pentru fiii casei regale. Programa de învătământ a inclus studii religioase și de stiinte moderne, mai ales matematică și geografie. Din trei casnicii are o fiică și 12 fii. Unul din fii, Sultan bin Salman ,a fost în 1985 primul cosmonaut saudit. În anul 2011 a murit soția sa, Sultană. În urma unui accident vascular cerebral la începutul anuului 2014, suferă de o pareza a brațului stâng. La 17 martie 1954 emirul Salman a
Salman bin Abdulaziz al Saud () [Corola-website/Science/333657_a_334986]
-
un oraș de mărime mijlocie, într-o metropola centrală, un punct de atracție turistic și un centru financiar de mare însemnătate. La 5 noiembrie 2011 a fost numit ministru al apărării, înlocuindu-l în această funcție pe defunctul sau frate, Sultan.În aceeași zi emirul Șutam bin Abd al-Aziz a a fost numit guvernator al capitalei. La 18 iunie 2002 Salman a fost numit prinț moștenitor în locul lui Nayef, în paralel fiind numit și viceprim-ministru. Numirea să a fost interpretată că
Salman bin Abdulaziz al Saud () [Corola-website/Science/333657_a_334986]
-
Khayyam denumind o persoană cu un astfel de meșteșug. Anul exact al nașterii a fost stabilit abia în 1941, după un horoscop verificat ulterior de specialiști. Perioada în care atrăit Omar Khayyam a fost cea a dominației selgiucide, unul dintre sultanii selgiucizi însărcinându-l chiar cu reformarea calendarului, pentru a-l pune în conformitate cu cele mai precise date astronomice. Faptul denotă celebritatea la care ajunsese încă de tânăr, datorită contribuțiilor sale în domeniul matematicii și astronomiei. S e pare că acest fapt
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
zece capitole. Deși mai puțin cunoscut, "Bustan" are o mare valoare poetică, fiind scris numai în versuri. Capitolul I "Despre dreptate, guvernare și prevedere" S-a spus de-un om destoinic și sărman" "c-ar fi jignit cândva pe un sultan." Ce adevăr i-o fi ieșit din gură", "de a stârnit în rege-atâta ură", "că omul fu zvârlit în închisoare"? "Așa-ți vădește forța cel mai tare"." " "Capitolul X" "Rugăciuni și încheierea cărții" "Din inimă să ridicăm azi mâna
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
anii 1830 de către Muhammad Ali pașa, viceregele Egiptului, și fiul său Ibrahim pașa, pentru a servi ca reședință de vară. Amplasarea aleasă, în preajma Turnului lui David, înăuntrul zidurilor Ierusalimului, nu era întâmplătoare, deoarece în acea vreme ei se revoltaseră împotriva sultanului și a autorității centrale din Istanbul și voiau să-și asigure securitatea în caz de nevoie. După terminarea dominației lui Mohammad Ali și a fiului său Ibrahim în Palestina, clădirea a deservit drept cazarmă pentru soldații otomani care păzeau orașul
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
salvat viața viteazului boier, zdrobind cu buzduganul pe un inamic ce amenința să-l răpună. Nemulțumit de pretențiile de independență ridicate de domnitorul Ioan Vodă cel Viteaz, de refuzul de a plăti tribut și de victoriile obținute de oastea moldovenească, sultanul trimite o armată turco-munteană pentru a intra în Moldova și a-l prinde pe rebel. În același timp, o ceată de tătari urma să treacă Nistrul și să atace dinspre est. Confruntat cu un pericol ce venea din mai multe
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
Vodă cel Cumplit se retrage cu o parte din oștirea sa la Roșcani, unde oastea moldovenească este atacată de turci și de tătari. După o lungă și eroică rezistență, domnitorul se predă turcilor, primind asigurări că va fi dus în fața sultanului, iar oștenii săi vor fi cruțați. Turcii îl ucid însă pe domnitor, măcelărind oștirea moldovenească în ciuda jurământului făcut. O parte dintre tovarășii de arme ai fostului domnitor în frunte cu frații acestuia, Nicoară și Alexandru, se refugiază în tabăra cazacilor
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
și pecenegilor. În Bugeac periodic vedeau tătarii din Crimeea, care cumpărau de la aceștia prizonieri, capturați se presupune mai ales de pe teritoriul principatului Moldovei. În 1569 stepa între gurile Nistrului și Dunării a fost simbolic recunoscută ca proprietate a nogailor, de către sultanul Suleiman al II-lea. Numele său tătarii bugeaceni l-au primite în Ucraina și Podolia, asupra cărora aceștia la fel descindeau în scopul de jaf și captură de prizonieri în sclavie.
Tătari bugeaceni () [Corola-website/Science/333865_a_335194]
-
petrece în Principatul Moldovei în anii 1679-1680, în timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca. Romanul prezintă o călătorie prin țară a abatelui francez Paul de Marenne, sol tainic al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței către sultanul Imperiului Otoman, înfățișând „Moldova prăbușită din vechea ei mărire, sleită de biruri, de războaie și de prădăciuni”. Sursa principală de inspirație a romancierului a fost "Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743)" al
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
literară a vremii, fiindu-i lăudat caracterul obiectiv. El a fost considerat cel mai bun roman istoric românesc, precum și o capodoperă literară plină de savoare. În toamna anului 1679, aflat în drum spre Istanbul pentru a transmite un mesaj tainic sultanului din partea regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, abatele francez Paul de Marenne tranzitează Principatul Moldovei, călăuzit de la Liov de căpitanul mercenar Ilie Turculeț. În ținutul Romanului, ei se întâlnesc cu beizade Alecu Ruset, fiu de domnitor, căruia i se
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Sfătuit de domnița Catrina, tânărul fiu de domn pleacă la Stambul pentru a cere protecția abatelui de Marenne. Gheorghe Duca merge și el acolo, împreună cu domnița Catrina, pentru a cere hătmănia Ucrainei turcești. Salvat prin intervenția diplomatică a abatelui la sultanul Mehmed al IV-lea, în urma unui joc de șah pierdut intenționat, Alecu Ruset încearcă fără succes să o răpească pe domnița Catrina de la o mănăstire de maici din Fanar unde fusese închisă pentru că refuzase să se căsătorească cu beizade Ștefan
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
VIII-lea, în timpul Crizei Iconoclaste din Imperiul Bizantin, icoanele și frescele bisericii au fost distruse, rămânând cu nimic altceva decât cu o cruce pictată în ulei pe peretele estic. În anul 1453, după cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani conduși de sultanul Mahomed al II-lea, Hagia Irene a fost închisă între zidurile viitorului Palat Topkapî și a fost transformată într-un depozit de arme pentru ieniceri. În anul 1846, Ahmed Fethi Pașa a transformat depozitul într-un muzeu de arme. În
Hagia Irene () [Corola-website/Science/333075_a_334404]