6,525 matches
-
sa pe ghicite. Ceea ce o-ngrozea cel mai tare pe Marieta era că presiunile lui Rică o făceau să se desprindă de propriile-i convingeri așa cum seva unui copac se retrage înăuntrul trunchiului, dedesubtul scoarței terne și scorojite din exterior. Urla din răsputeri "nu vreau" pentru a-și acoperi un murmur interior aliat insurecțional cu el, o slăbiciune ce, treptat, se descoperea cu oroare ca slăbiciune pentru el împlântată subversiv înlăuntru-i. Deversa atunci asupra lui, dramatic, tot torențialul ei repertoriu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el era lucarna luminoasă pe unde Ondine trebuia scoasă. Dar cum să-i explice, când nici ea, nici limba lui legată nu-l mai ascultau? Deschise larg brațele și o cuprinse cam ca tocul unei ferestre, în vreme ce femeia se zbătea urlând. Se prăbuși deasupra ei pe pat, prea aproape de trupul dezlănțuit pentru a fi efectiv neutralizat de loviturile ce plouau asupră-i. Ea era vâltoarea; ba nu, el însuși! De unde venea de fapt puhoiul în rotire? Ce-ntrebare! Nu se putea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și mustind de draci și invidie”. În timpul emisiunii - se transmitea În direct - o femeie mai vârstnică, care avea doi copii În străinătate, un băiat În America, despre care spunea că-i trimisese bani, a luat microfonul și a Început să urle În transă: „thanks America! I love America! Ah, Money! Money!”. Femeia afișa un exhibiționism patologic, parcă cineva Îi apăsase pe un buton al minții, iar psihologul care trebuia să comenteze acest episod de fraternitate și solidaritate socială a avut apoi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și a refuzat. Stewardesa a arătat că le este interzis pasagerilor să stea cu bagaje pe genunchi. Totul s-a petrecut cu foarte mult tact și discreție, ceea ce nu l-a împiedicat pe "hippie" să sară în picioare și să urle: " Nu las parașuta!" Stewardesa l-a rugat pe Gård să apese de trei ori pe butonul de serviciu. A ieșit unul din piloți. A încercat să-l ia pe tânăr cu binișorul și să-l liniștească. Acesta a țipat de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
lasă-mi dracului parașuta. Am dreptul să trăiesc". Echipajul a făcut exact ce trebuia și în cinci minute ne-am pomenit la bord cu echipa de intervenție a poliției. L-au scos pe tânăr afară pe ușa din spate. Ăla urla în drum spre ieșire: "Știu io că aveți cu toții parașute acolo în față!" Trebuie cu adevărat adus un elogiu personalului companiei aeriene, care a făcut față acestui intermezzo cu calm și cordialitate. Ca o mică compensație pentru întârziere, după ce ne-
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
câte tone de lecitină ar avea nevoie spre a-și readuce memoria la o minimă stare de funcționare. „Timp de 14 ani, șmecherii din linia a doua a PCR au guvernat țara”, tună acest Robespierre călărind un tsunami de bere, urlând că trebuie scăpat de cei care au făcut parte din „guvernări anterioare”. Edificator pentru genul foarte selectiv de Dreptate și mai ales de Adevăr pe care le co-păstorește alături de dl Stolojan este că, în vreme ce ne propune să terminăm odată și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
căpitan de vas și că pentru asta va fi făcut nu știu ce compromisuri. O asemenea abordare stupidă trebuie abandonată în schimbul unui demers cu adevărat util, pentru care spijinul dnei ministru Monica Macovei este crucial. E musai să aflăm - din documente care urlă de mult că vor să vadă lumina zilei măcar cât a apucat s-o facă „Luceafărul Huilei” anul trecut - ce condiții trebuia să îndeplinească un brav român pentru a fi șeful unei agenții de tipul Navrom-ului de la Anvers, funcție ocupată
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
intervenția Legii. Ce-ar fi dacă și Legea și-ar face singură dreptate? Adică, uitând de proceduri și cutume, l-ar expedia pe dl Gigi Becali de unde a venit. Iar înainte s-o facă, i-ar pune shakespeariana întrebare: „De ce urli, mă, animalule?”. Poate că astfel am afla pe ce se bazează asemenea gigei, când amenință cu moartea. Cine a nenorocit țara, știm și fără ajutorul „politologului” Becali; doar ascultăm de peste câteva decenii la „profesorul” Brucan, nu? (Cotidianul, 28 februarie 2002
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
invitându-i pe vechii adversari să i se alătureț”. La-la-la. Evident, după ce i-a apărat pe rupte, dnii Manolescu și Liiceanu chiar s-ar dovedi niște lichele, dacă nu i s-ar alătura cu grăbire dlui Breban și n-ar urla din toți rărunchii: „Trăiască Nicolae Breban în frunte cu Nicolae Breban!”. (VII) „țOricum, dacă aș scrie vreodată un roman al ingratitudinii, nu l-aș alege pe Tudoran drept erouț”, scrie dl Breban în Cotidianul. Răspund: iată unul dintre puținele lucruri
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Paraschiv, Ionel Cană, Doina Cornea și Gheorghe Brașoveanu, Gabriel Andreescu, Paul Goma și Dan Deșliu? Dl Ion Iliescu ține morțiș să intre în istorie la braț cu un pretorian agramat, care, luat la bani mărunți, fie înjură de mamă, fie urlă: „Actele vorbește!”. Și atunci, ce rost mai are să ne întrebăm de ce în decembrie 1989 revolta a fost deturnată în lovitură de palat, după care a primit sinecură pentru exact ceea ce a fost împiedicată să devină - o revoluție? (Jurnalul Național, 13
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
uciși în casele lor și pe stradă; alte mii au fost arestați de patrule de soldați români și germani și duși la sediile poliției. Lazăr Rozin, care avea doar paisprezece ani în iunie 1941, relata: „Au intrat în casa noastră, urlând și jefuindu-ne toate bunurile. Ne-au poruncit să ieșim cu toții din casă, inclusiv mama și surorile mele. Am ajuns la secția de poliție și pe drum am văzut cum oamenii erau bătuți și cadavre de evrei erau înșirate pe
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
în care apa îți ajungea până la genunchi. La a doua permisie, din 1917, Maurice se dovedește din cale-afară de limbut. Vorbește încontinuu. Dar asta pentru că e furios la culme, tremură de mânie și de indignare. Când se află pe stradă, urlă că civilii îi fac silă. Trebuie spus că ardoarea patriotică și elanul caritabil din primele luni ale războiului păliseră considerabil. Începând din 1916, viața de plăceri își reia cursul la Paris. Sălile de cinema sunt redeschise. În toiul bătăliei de la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a Șeherezadei, "cea care nu știe nimic despre iubire, cea care ascultă poveștile, cea care vestește apropierea zorilor". Încet-încet, cei doi tineri se îndepărtează unul de altul. Ajung să se enerveze reciproc în așa măsură, încât într-o zi ea urlă la el să plece, aruncând în el cu un mic gheridon aflat în preajmă... După plecarea lui Jean, Clara izbucnește în plâns. Are din nou sentimentul că și-a ratat un viitor. Totuși, de data aceasta eșecul nu o face
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
următor"137. Unul poreclit "Tarzan", un tânăr robust cu ochi albaștri și cu părul cârlionțat și încâlcit, rivaliza cu poetul barbar. Era "cel mai gălăgios dintre gălăgioșii de la Tabou: când îl apuca nebuneala, se așeza în fața orchestrei și începea să urle niște "tra la la-uri" care nu aveau absolut niciun fel de suport ritmic; din orchestră, era până la urmă oarecum fascinant". Unul dintre amicii lui Boris Vian, poreclit "Maiorul", era un inovator în materie de cuceriri. Avea un ochi de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o fată cu un chip ca de păpușă, răspândind în juru-i o mireasmă de mentă și șampon, nu stă pe gânduri, atunci când naratorul devine prea întreprinzător, și îl mușcă de limbă atât de tare, încât acesta se îndepărtează de ea urlând de durere. Alta, Elisabeth, își amintește cu amărăciune de sfatul pe care i-l dăduse mama ei într-una din zile. Dacă îți propui să faci din bărbați ce vrei tu, îi explicase, adică "victime, conturi în bancă, viitori soți
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ăsta mi-e cel mai drag! strigă deodată pictorul cu ochii măriți de așteptare și întoarce spre mine o pînză cît jumătate din perete. O ofensivă de culori orbitoare, predominînd din nou roșul, un roșu potopitor, fără păsări, fără făpturi, urlă spre mine și îmi amintește de ceva și nu știu ce și din cauza asta sunt mută și în loc să-i spun un cuvînt, încrețesc fruntea și încerc să-mi amintesc despre ce este vorba, căci am impresia deodată că mă aflu în țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
chipuri din arenă; capul se-ndreaptă semeț spre spate ca pentru a primi vîntul, umerii fetei nu mai au ocrotire, sunt uitați. Hei! Strigătul a eliberat încordarea din piepturile noastre și a lăsat drum liber entuziasmului. Hei! Strigăm cu toții, chiuim, urlăm, batem din palme, ne pierdem suflarea noi, cei din sală în timp ce, în arenă, cai și călăreți par să fi uitat definitiv că în lume mai există timp și stare de repaos. Habar n-am dacă totul a durat douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de un lemn al colibei. Cu toate mângâierile mele, cu tot dărăpul de mămăligă ce i-l dau și nu-l mănâncă, cățelul nu-și contenește zbuciumul. Într-un târziu, văzând că nu-l pot liniști și că începuse să urle a pustiu, îl dezleg și pleacă glonț după căruța moșului. Venea înserarea, mâncare aveam pregătită, îmi aduc un ulcior cu apă, pregătesc fumarele pentru noapte, singur între semănături înalte în imensa vale a Prutului, pe locurile unde a fost dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
deloc simplu...Nu-și acordase suficient timp pentru a descoperi cine este ea de fapt. Nu mi-a plăcut nimic, nimic... Oamenii îmi erau antipatici, clădirile mă ”enervau”, gropile acelea imense mă scoteau din minți , iar mizeria mă făcea să urlu...Un cetățean ceva mai amabil mi-a indicat direcția în care se află hotelul, iar eu mergeam, mergeam și nu vedeam nimic, niciun hotel. Știu că sentimentul realității este uneori dureros, dar trebuie să recunosc că aceea a fost cea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
știu să fi fost folosite și în luptele cu românii în Ardeal, pe Jiu, la Mărășești sau Oituz. În orice caz, fotografii și filme din epocă au păstrat imaginea acelor ființe cu figuri horror din cauza măștilor de gaze care atacau urlând tranșeele adversarului și care erau, la rândul lor, atacate de ființe cu același aspect de extratereștri. Ulterior, prin diferite convenții internaționale de care nu am spațiu să mă ocup acum gazele de luptă au fost prohibite tocmai din cauza efectelor lor
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și hâm hâm hâm/ Vin dulăii la ciolan/ Vin taraș că o șopârla/ Grangurii și marea tarla/ Unu-i prieten altul rudă-/ Somnoaroasă caracuda,/ Evanghelioși sadea/ Vine câinele - cățea/ Toată turma-n patru labe/ Mutre de scapeți și babe/ Unul urlă ceilalți sluj/ Cu-n picior la spate-n sus/ Și când Bâlba spune gata/ Ușurel se lasă gloata/ Burtărie și ciacâri pe/ Șoaptă feselor pe cârpe/ Clanț clanț clanț și clanță clanță/ Supurează redundanta”... Poezia care Împrumuta volumului titlul „Omul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu sară pe mine); Într-o fracțiune de secundă, am văzut că Popescu Își pătase haină de sânge, care-mi curgea din nas și din gură, dar asta nu-1 prea preocupă. În sfârșit, obosit și gâfâind din cauza efortului, Îl aud urlând: „Marș la baraca, banditule, și te spală!” Mi-am luat haină de jos, pe care, În timp ce colectăm loviturile lui Popescu, o călcasem În picioare, am luat felinarul răsturnat și am dat să intru În baraca; făcusem vreo câțiva pași și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un buchet de sapte poezii din volumul „Călătorul profund”, iar alături, În același Simposion, o fotografie a lui Alexandru Tăcu Zeletin și un fragment din ,,Braconierii” - al acestuia, din volumul „Omul interzis”: BRACONIERII Hainele cerului viscolesc În geamuri apocrife Și urlă că veacul lupilor cu gura deschisă de la pământ La nouri În care lumea se sparge În țândări și zboară Capul strigoiului vesperal din grota enigmelor Descifrează acel incunabul LOHDAGOA KING Predicții inefabile sugerează că totuși ceva se apropie Academia Kryptia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a intrat în săli un singur film, Legendă vie/I Am Legend. Merită văzut, chiar dacă din a doua jumătate o ia pe autostradă, devenind un amestec de SF cu thriller și horror, al cărui ingredient principal sunt niște monștri care urlă sinistru și fug repede, umplând povestea de derizoriu (nu înainte ca finalul apoteotic să salveze omenirea). Ecranizare a cărții lui Richard Matheson din 1954, carte care a mai fost transpusă de două ori, în 1964 și 1971 (avându-i ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea becisnică pe care o blestemă : Urlați ! rămâi în urma mea, Pământ !/ Pe fruntea ta, lovită de-un cuvânt,/ Pe veci de veci de-acuma se așterne/ Pedeapsa așteptărilor eterne. El se retrage în elementul său, focul ceresc, asumându-și statutul de etern revoltat : M-ați izgonit ! Mă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]