6,856 matches
-
ce scria în acel bilet. M-a încercat regretul pentru lipsa de indiscreție de care dădusem dovadă atunci când îi înmânasem plicul cetățeanului din comună fără să-l fi citit, așa cum ar fi făcut orice activist care se respecta. Aveam o vagă bănuială în legătură cu cele scrise în scrisoare. După mult timp am aflat că acea scrisoare aducea în comună vestea căderii comunismului. Ce ironie a sorții ca tocmai eu să aduc vestea și toată lumea să știe ce va urma, afară de mine! Pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care nu pot explica nici astăzi nimic era o nostalgie sfâșietoare, amestecată cu milă pentru tinerii care cântau, pentru mine, pentru caii care se auzeau nechezând, pentru ei... Adormeam plângând un plâns secret, de durere mută, amestecată cu un dor vag, de nu știu ce. Aveam și experiența războiului, o mică experiență, când, noaptea, se auzeau frecvent mitralierele, încrucișându-și tirul peste apele Nistrului; aveam și experiența morții, când l-am văzut, mort, pe unul dintre grăniceri, cu o gaură mică în frunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu adevărat aristocratice din câte vor mai fi rămas în lumea actuală. Cu siguranță, dacă aș fi trăit într-o ipotetică grădiniță de copii geniali, visând zi și noapte la premiul Nobel, nu aș fi supraviețuit, mi-ar fi trezit vagi simptome de repulsie. Așa însă, este cu totul altceva. Cum să nu fie astfel, când Costică, un schizofren cu care sunt prieten, mă roagă să-l tratez, să-i "fac" ceva, că are o criză de alergie... "Sunt o mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
XVI-lea-al XIX-lea. Înainte ca vreo abordare științifică serioasă să se fi făcut, pirateria a fost, dintru începuturile consemnării ei ca fenomen distinct, în secolul al XVII-lea, o sursă de povești amestecate. Adevărurile documentelor au stat alături de vagi amintiri, de verosimile mistificări și de fascinante puneri în fabulă. Ceea ce putem face e să aruncăm o privire asupra tuturor acestora, focalizată doar pe zona occidentală (anglo-americană, în special - pirateria arabă și cea asiatică nu fac obiectul acestui eseu), să
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
astfel, beneficii reciproce. În colonii, zone îndepărtate de statele-mamă și de controlul lor strict, corsarii își puteau cumpăra acreditările 7, vinovații, dacă erau dovediți, trebuiau trimiși tocmai la Londra, iar jafurile erau mai ușor de acoperit sau de justificat prin vagi interese comerciale (e cazul lui Blackbeard, despre care se bănuiește că ar fi avut com plicitatea guvernatorului pentru golirea forțată a magaziilor corăbiilor capturate). În alte cazuri, cum e cea a piraților maltezi care jefuiau vasele musulmane sau protestante ce
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
bricului Mircea, și al romanului Europolis (1933), o bovarică povestioară cu iz zolist (G. Călinescu), petrecută în cosmopolitul port Sulina. Europolis și Schițe marine (1901, într-o primă ediție, în volum, completată, mai târziu, în 1928, cu alte texte) conțin vagi trimiteri la acțiuni de piraterie în apele Dunării și ale Mării Negre, dar nu pot constitui referințe solide. Mențiunile rarisime constituie dovada fermă a precarității fenomenului în spațiul imaginar românesc : nici măcar ofițerii de marină de la final de 1800 nu au reținut
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mul insulelor, capacitățile vaselor și viața umilitoare sub autoritatea celor mai mulți dintre căpitanii legali. Dacă, pentru marinarii perioadei secolelor al XVI-lea-al XIX-lea, supranumită de un Brian Lavery the golden age of sail, nu exista vreo salvare dincolo de linia vagă a zării (it was not possible for a sailor in trouble to call for help beyond the horizon 6), am putea intui de ce pariul piraților era unul câștigător, pe termen scurt : a fi fericit și îndestulat, navigând - măcar atât cât
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Minister”. L-am întrebat atunci destul de brusc: „- Ați constatat vreun fapt nelegal sau reprobabil săvârșit de mine la Culte?” În fața acestui atac direct a devenit șovăitor și a retractat: „- Nu dta, dar alții”. Afirmația era pe de o parte cam vagă, iar pe de altă parte nu mă privea personal. Amintesc cu acest prilej și schimbarea de „concepție” a generalului Antonescu în privința „economiilor”. Pe vremea noastră, la întregul Minister al Culturii Naționale erau un ministru și doi secretari generali; acum fuseseră
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
primului șef de stat din viața mea a rămas teribila durere de picioare, fiindcă a trebuit să fac de gardă la portretul îndoliat al Tovarășului. Venirea lui Ceaușescu drept succesor nu m-a dumirit mai mult. Ceea ce-mi reține vaga memorie a acelor timpuri este că în primii doi-trei ani lumea se bucura că n-o ia spre ruși și că e tânăr. Doar mama și prietenele ei îl înjurau pentru un lucru pe care nu-l înțelegeam de loc
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Pe când societățile occidentale își rafinau modul contractualist de existență, noi săream pe altă curbă a istoriei. România nu a fost niciodată o societate modernă în deplinul sens al termenului. Până în 1948 eram o societate țărănească în proporție de 80%, cu vagi urme de contractualism și profesionalism. În comunism „contractele” nu mai erau făcute preponderent între cetățeni, potrivit libertății de alegere și consimțământului informat. Cineva, partidul-stat, predetermina, pe criterii criptice, conținutul oricărui contract. Mi-am amintit din plin această scenă atunci când prelucram
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
aprobate în 1932. - Normele Sfinte din 1 ianuarie 1909: această a doua redactare a Normelor nu e altceva decât o schemă, o formă a conferințelor comunitare lunare. Deși întâlnim multe ștersături sau regândiri, totuși, începe să se delimiteze o idee vagă, ce trece dincolo de operele de îngrijire. Se specifică scopul dublu al asocierii: «Sfințirea noastră și sfințirea tinereilor cu scopul de a-i face să ajungă oameni, în deplinul sens al cuvântului». Aceste Norme au fost scrise pe un caiet de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
conștiința vocației și a misiunii lor, de a înainta fără frică spre sfințenie, spre dăruirea deplină pentru Împărăția lui Dumnezeu, fiecare după starea sa. Toate scrierile lui don Calabria care tratează despre apostolatul laicilor par să străbată, cu termeni încă vagi și neorganici, magisteriul marelui pontif Ioan Paul II, din cele două enciclice Christifideles laici și Redemptoris Missio. Laicul nu e un creștin de seria «B» față de preot și religios, ci un creștin complet, ridicat la demnitatea sacerdotală în ceea ce privește operele specifice
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe mărturiile persoanelor care i-au trăit alături și i-au fost privitori neputincioși în fața unei dureri pe care nu reușeau să o înțeleagă complet. Prima fază: de la apariția la culmea maladiei (decembrie 1949) În viața tânărului Calabria întâlnim aluzii vagi la unele maladii și la anumite manifestări patologice. La 11 ani s-a îmbolnăvit grav. Era în pericol de moarte. Mama, care a pierdut deja patru copiii destul de mici, se temea că îl va pierde și pe acesta din urmă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
triumfală. "Poincaré a fost marele președinte al războiului, îmi spunea el la audiența de prezentare, eu voi încerca să fiu președintele folositor păcii". Nimeni nu ar fi diagnosticat atunci că sănătatea îi era profund atinsă: abia dacă am avut o vagă impresie de indispoziție la un dineu de gală diplomatic, văzîndu-l neliniștit că nu-și putea aminti numele celui care sculptase figurinele de Sèvres care se aflau în mijlocul mesei. Am uitat, dar am să-mi amintesc și vă voi spune", repeta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
privește înțelegerea tuturor motivelor, era și mai greu. Mai tîrziu, o publicație a Generalului Rosetti, cumnatul său și nepotul meu, îmi aducea la cunoștință că domnul Brătianu, în anturajul partizanilor săi, mă acuza de "politică personală", imputație a cărei formulare vagă nu-mi permite să o discut și pe care o înregistrez, în fond, ca pe o constatare că, într-un cor de voci mereu aprobatoare și supuse, a mea păstra dorința de independență, indiferent de urmări. Viața partidelor politice din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care suprindea ochiul, atrăgînd atenția asupra prim-planului luminat de proiectoare bine dirijate, care lăsau în umbră ceea ce regimul nu avea interes să lase să se vadă. Opoziția era minimă, căci marile voci tăcuseră în Italia, ridicîndu-se doar din exil, vagi, fără ecou în țară, din lipsa unei tribune libere: ziarele își păstraseră vechile titluri, dar erau îmblînzite și în solda regimului. Mussolini se instalase în palatul Chigi. Palatul Veneția încă nu avea balconul pentru cuvîntări, iar Ducele, pentru aparițiile sale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Dar rușii de ce vor și ei să intre? În NATO, în Europa, unde-o fi, numai să intre undeva! Americanii i-au făcut tot felul de promisiuni președintelui Putin, așa cum europenii le-au promis turcilor intrarea în Comunitatea Europeană. Promisiuni vagi? Nu știu. Oricum, NATO nu mai e ce-a fost. Iar continentul european se dovedește a nu avea contururi prea precise: dacă e acceptată și Turcia, atunci de ce nu și nordul Africii, Israelul...? Americanii au tot interesul să deconstruiască vechile
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pur și simplu o baftă de care Guvernul n-a avut parte, înainte de 11 septembrie 2001. În ziua aceea, e ca și cum Guvernul României ar fi câștigat la loterie. Guvernul, poate, dar România?... Acuzațiile mele, îmi reproșează Pastenague, erau aspre și vagi totodată. Probabil chiar nedrepte, pentru că a trata Guvernul român de neghiob... — Am spus eu asta? — Ca și întreg poporul... Cum adică „bucurie neghioabă”? Un popor atât de inteligent și de discret în același timp, căci nu face caz de calitățile
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
atribuie experienței sale un sens diferit de cel real. Starea delirantă se caracterizează printr-o trăire modificată a lumii, în sensul că anumite evenimente dobândesc calități noi și încărcătură emoțională sporită, și par să ascundă sensuri cu semnificație personală, destul de vagi altminteri, dar care generează anxietate, teamă. Conținutul delirului este variat și cuprinde adesea idei de persecuție, prejudiciere, gelozie, complot etc. Tulburarea delirantă prezintă un grad înalt de coeziune internă; în măsura în care se dezvoltase o manieră perfect coerentă și logică, chiar dacă pornind
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fiziologice ale organismului și printr-o reacție exagerată la cel mai mic semn de dezechilibru. Pacientul interpretează greșit unele modificări negative (care pot fi chiar reale) ale "schemei sale corporale" (body schema), aceasta din urmă referindu-se la percepția, oarecum vagă dar permanentă, pe care fiecare persoană o are despre propriul corp (forța, dimensiunile, gradul de masculinitate ori feminitate, limitele, nivelul general de securitate etc.). O persoană cu o schemă corporală relativ sigură are un grad de reziliență mai mare în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fel, prelungirea unui fenomen psihologic cunoscut sub numele de "pareidolia" (de la grec. para- "alături", "cu" ori "împreună cu"), semnificând, în acest context, ceva greșit, defectuos, și eidolon ("imagine"), care se referă la trăsătura caracteristică minții omenești de a identifica, în stimuli vagi sau întâmplători, o imagine percepută ca fiind purtătoare de semnificație. Pictorul spaniol și-a prezentat ideile într-o serie de articole și eseuri publicate între anii 1930-1940, în revistele Le Surréalisme au service de la Révolution și Minotaure, ori în volume
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și de reacția violentă a populației Constantinopolului (care, în spiritul vechiului drept romano-bizantin de veto, și-a întărit opțiunea pentru formele pure ale credinței creștine "orientale", manifestându-se partizan, precum în perioada crizei icoanelor). Aceste răspunsuri la politica imperială pro-unionistă - vagă în secolul XIV, presantă în XV -, care au și cauze extra-doctrinale, au solicitat din plin tradiția locală antică; din nou, "de-socializând" filosofia timpului, în urma apelului la o metafizică de tip platonician. În filosofia și teologia vremii însă, opțiunea pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
situație istorică interesantă: abandonată cândva de Roma și ignorată timp de un mileniu de Constantinopol, avea să-și decidă în secolul XIV calea politică și dogmatică aparent în favoarea unei capitale imperiale, dar care era practic aproape singură. Alegând Bizanțul ca vag reper politic, fără niciun sacrificiu, ea a renunțat de fapt la argumentul etnic care ar fi legat-o spiritual de Roma catolică, dar ar fi subordonat-o teritorial altei puteri. Preluarea și adaptarea planului ortodox de guvernare politico-religioasă a oikonomiei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Postfață), "un studiu de critică cu un mâl mai greu de istorie literară". Cum unele judecăți pot scandaliza, "într-atît critica eminesciană s-a mărginit într-o rutină orală și școlară", autorul avertizează că a dat extindere documentației, întîmpinînd astfel obiecțiile vagi. "Cei mai dedați cu emoțiile reci ale criticii ne vor lăuda mai puțin pentru munca "umilă", "onestă" și vor ghici intenția noastră de a nu face uz de talent, de a nu înăbuși opera eminesciană în propria noastră sentimentalitate și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bergamasques" avem epoca "bonjuriștilor" și a crinolinelor, printr-o reluare de altfel a unei idei din C. Stamati: Caleașcă, drum de noapte, păduri adânci de fag, Și prin frunzișe lună cernită-n ceață fină, Poiene necosite de mult, și miros vag De flori de fân în floare, de fragi și de sulfină... În pace sufletească topindu-se se-alină Realitatea vremii pe al naturii prag. Prin ce metepsichoză revăd obrazul drag Al fetei de-altădată în albă crinolină. Aceiași ochi sălbateci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]