6,807 matches
-
său parcurs biologic este consacrat sub denumirea de “Viață de Om”, reprezentând În fapt dimensiunea timpului biotic În care omul Își Împlinește destinul său pe pământ. La scară astronomică o viață de om nu reprezintă decât o clipă Între două veșnicii, cea de aici și cea de dincolo, delimitate strict de două evenimente cruciale și anume; nașterea și moartea. Deși nu reprezintă decât o clipă la scara timpului astral În curgerea sa implacabilă, viața de om este suficientă pentru a-l
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
moarte călcând și celor din mor‑ minte viață dăruindu‑le”. Prin moartea și Învierea lui Hristos, Care cu moartea Sa a biruit moartea, a devenit de‑a dreptul păgână și neavenită expresia antică : „nu mă tem de moarte, ci de veșnicia ei”. Mucenicii sunt pătrunși de o acalmie și o pace sufletească În fața morții fizice, Întrucât, nefiind robiți de lucrurile acestei lumi efemere, o părăsesc fără Îngrijorare, frământare sau neliniște, prioritare În sufletul lor fiind cele netrecătoare, esențiale, dumnezeiești care le
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Mă voi lepăda și Eu de el Înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri ?ă (Matei 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean ? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta ? Ca să câștig câteva zile ? Dar voi pierde toată veșnicia ! Ca să fug de durerile trupului ? Dar nu voi vedea bunătățile drepților ! Este curată nebunie să‑ți aduci cu măiestrie asupră‑ți pierdere și să‑ți procuri, cu șiretenie și viclenie, osânda veșnicăă”. Celor care Îl sfătuiau pe fericitul Gordie să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mucenici care se Încurajau unul pe altul și ziceau acestea : „«Aspră‑i iarna, dar dulce‑i paradisul ! Dureros e Înghețul, dar plăcută odihna ! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va Încălzi ! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia ! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu Îngerii ! Să se desprindă mâna, ca să aibă Îndrăzneala să se Înalțe către Stăpânul ! Câți dintre camarazii noștri n‑au căzut În luptă ca să rămână credincioși unui Împărat pământesc ! Oare noi nu vom jertfi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
este, dintr‑un punct de vedere, o dovadă a nemuririi sufletului. Însă, «și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntemă (Romani 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce Închidem ochii, Îi vom deschide În veșnicie. Ne vom Înfățișa Înaintea lui Hristos. În cealaltă viață vom trăi «mai Întipărită harul lui Dumnezeu”213. Cuvioșii părinți considerau că Îngăduirea suferinței sau a bolii de către Dumnezeu este o adevărată cercetare dum‑ nezeiască și un dar dumnezeiesc. „Un călugăr
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dacă‑i iubesc și ei mă iubesc pe mine. În afară de cardiografie, pe care o vor folosi câți ani ... - douăzeci, treizeci, patruzeci, haide, cincizeci de ani de medicină - n‑aș putea să le vorbesc și despre ceva duhovnicesc, ce durează o veșnicie ? Să le spun să‑L iubească pe Hristos, să se mărturisească, să se Împăr‑ tășească și să se ducă la biserică ... Desigur, pe mine Universitatea mă plătește să predau cardiografia, nu să propovăduiesc. Și la urma urmei, poate că unii
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În urmă toate lucrurile pământești și păstrează numai rugă‑ ciunea. Ea singură Îl va conduce spre viața cea veșnică, căci Dumnezeu este veșnic și numai În unirea cu El, prin rugă‑ ciune smerită și intensă, va avea credinciosul parte de veșnicie. X.5. Dumnezeul meu, fă‑l bine pe acela și dăruiește‑mi mie boala ! În viața Sfântului Pahomie se scrie că Într‑una din zile el a visat că membrii uneia din mănăstirile conduse de el se aflau Într‑o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ale gândului A legat în căpițe grâul pentru legănarea ochiului A oprit împreunarea literelor fulgerând ca solzii Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștri marini... Noaptea docherilor, a minerilor din saline, „noaptea ucenicului ciubotar”, bibliotecile („aceste anticamere ale veșniciei”) sunt alte asemenea motive, adesea abia schițate, în jurul cărora se desfășoară asediul imaginilor. Căci ceea ce se impune în primul rând și în acest amplu poem nu este atât stabilitatea unei anume geometrii ideatice sau plastice, cât dinamica imaginarului ca expresie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
recurențelor continuă, în spațiul aceluiași poem, cu „noaptea șcareț ca un paznic încearcă lacătele tristeții”, cu „glasul care nu mai poate scăpa din ocna obicinuinții”, ori cu imaginea omului care „astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi în veșnicie”, și chiar a „lanțurilor sângelui” zăngănind “în închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lânced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, până la „nisipul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
evanescența, deși în regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace în inima voastră. În pura Oră oprită cu-o nălucă-n casă Rotiri prin veșnicia ca o axă Cu-oceanele, ca vorbe, umplând gura. ....................................................... Târât în larg. Ce bărci mă vor aduce Spre stâncile de var ca o chemare Și-apoi spre alte stânci? Spre ce răscruce Mulțimi schimbate-n năvi? Și-un cort... În
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lumea n-a ajuns la scopul final al desăvârșirii. Mișcarea în lume e timp. Cutezanța Părintelui Stăniloae este de a pleca de la Dumnezeu atunci când vorbește despre timp și nu invers de cum au procedat teologii și filosofii. Astfel, timpul izvorăște din veșnicie, iar veșnicia în lume este eonică, arheală. Veșnicia lui Dumnezeu este, desigur, necreată, pe când veșnicia în lume este creată, adică, eonică. Viziunea pădurii din ghinda arheică eminesciană este astfel exprimată de Părintele Stăniloae: Există un eon final, în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a ajuns la scopul final al desăvârșirii. Mișcarea în lume e timp. Cutezanța Părintelui Stăniloae este de a pleca de la Dumnezeu atunci când vorbește despre timp și nu invers de cum au procedat teologii și filosofii. Astfel, timpul izvorăște din veșnicie, iar veșnicia în lume este eonică, arheală. Veșnicia lui Dumnezeu este, desigur, necreată, pe când veșnicia în lume este creată, adică, eonică. Viziunea pădurii din ghinda arheică eminesciană este astfel exprimată de Părintele Stăniloae: Există un eon final, în care se adună tot
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
desăvârșirii. Mișcarea în lume e timp. Cutezanța Părintelui Stăniloae este de a pleca de la Dumnezeu atunci când vorbește despre timp și nu invers de cum au procedat teologii și filosofii. Astfel, timpul izvorăște din veșnicie, iar veșnicia în lume este eonică, arheală. Veșnicia lui Dumnezeu este, desigur, necreată, pe când veșnicia în lume este creată, adică, eonică. Viziunea pădurii din ghinda arheică eminesciană este astfel exprimată de Părintele Stăniloae: Există un eon final, în care se adună tot timpul, precum există un eon inițial
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Părintelui Stăniloae este de a pleca de la Dumnezeu atunci când vorbește despre timp și nu invers de cum au procedat teologii și filosofii. Astfel, timpul izvorăște din veșnicie, iar veșnicia în lume este eonică, arheală. Veșnicia lui Dumnezeu este, desigur, necreată, pe când veșnicia în lume este creată, adică, eonică. Viziunea pădurii din ghinda arheică eminesciană este astfel exprimată de Părintele Stăniloae: Există un eon final, în care se adună tot timpul, precum există un eon inițial care cuprinde în Dumnezeu posibilitățile gândite ale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mitul lui Narcis și al nefericitei Echo) și cum au constatat filosofii și psihologii, nu-i decât durere, suferință, pe când spațiul este "euforic". Scindate, însă, unul de altul, angoasa-timp se deghizează în depărtare ca spațiu. Timpul învins se întoarce spre veșnicie, iar distanța devine apropiere. Omul se arată ca ființă dialogică, atunci. Profunzimea și frumusețea gândirii Părintelui Stăniloae despre timp a fost sesizată întâia oară de către Daniel Nesser, în 1986, într-o carte tipărită la Roma. Tentația teologilor și a filosofilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
viața și-mi închei o moarte". Piesa ar merita citată integral, căci este o veritabilă capodoperă a liricii transmoderniste de dragoste. Ea pune și subtila problemă a timpului și a clipei, evocând oarecum clipa eminesciană. Clipa de iubire" eminesciană este veșnicie trează, ca și la V. Voiculescu. C. D. Zeletin o coroborează cu timpul dialogic: "ești clipa ta venind în timpul meu". Iar, pe de altă parte, clipa-transparență evocă extraordinara definiție dată timpului de Părintele Stăniloae. Reamintesc că, spre deosebire de teologia tradițională, Părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
său de debut. În viziunea lui Kundera, animalele sunt testul esențial al iubirii aproapelui: Aici s-a produs dezastrul fundamental al omului, atât de fundamental, încât tocmai de aici decurg toate celelalte"441. În 1889, când Eminescu trecea, "nebun", în veșnicie, Nietzsche a zărit, la Torino, un cal bătut crunt de stăpânul lui. S-a apropiat, l-a sărutat și a izbucnit în plâns. Se-ntâmpla în anul când Nietzsche i-a luat locul lui Eminescu în nebunie. "Acesta e acel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de gaze (aer) cu mediul în care trăiesc. se hrănesc: fac schimb de substanțe lichide și solide, cu mediul în care trăiesc. se înmulțesc, se multiplică, se reproduc: fac copii identice cu ele, care le continuă viața terestră vizibilă, asigurând veșnicia vieții. se mișcă sau nu, după nivelul lor de dezvoltare și după relația lor cu mediul de viață, după modul în care-și procură (obțin) hrana necesară vieții. acționează instinctiv sau rațional pentru obținerea celor necesare vieții: a spațiului vital
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
borcan sau în urnă. Stocarea și depozitarea cenușii în recipiente închise oprește circuitul elementelor chimice pământești, ceea ce contravine legii fundamentale a materiei: mișcarea. La un moment dat, pământul se va transforma în depozite de recipiente cu cenușă, având în vedere veșnicia vieții pe pământ, de zeci de milioane de ani. Pentru a respecta legea fundamentală a circulației materiei în natură, cenușa cadavrelor ar trebui integrată în natură, fără ambalaj, pe sau în pământ sau ape. c. Cadavrul omului mort, acoperit (îmbrăcat
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
va dezvolta în burtă. Unele femei își abandonează copilul după naștere, viu sau omorât. Altele își scot fătul din burtă, prin chiuretaj. Prin aceste acțiuni, oamenii obstrucționează circuitul natural al materiei. Prin întreruperea sarcinii, din burta femeii, oamenii întrerup continuitatea (veșnicia) vieții pe pământ, ce se transmite din părinți, în copii. După anul 1989, statul a cheltuit și cheltuiește mai mulți bani pentru copiii handicapați, decât pentru copiii sănătoși. Unii părinți, lipsiți de educație și disperați de sărăcie, își schilodesc copii
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
vechile scrieri ajungem la sistemul filosofic al lui L. Blaga , ce conține o cantitate de poeticitate, Încât i s-ar putea pretinde cu greu o deplină coerență conceptuală. Spațiul-matrice mioritic ar reprezenta, după Blaga, specificul culturii noastre, porțiunea de omenească veșnicie În succesiunea generațiilor . Norocul, În acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit tipar stilistic, căruia individul nu i se poate sustrage. Analiza prozei românești urmează traseul ineluctabil naștere căsătorie, cu toată bogăția elementelor colaterale care Întovărășesc această
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
sistem filosofic din această perioadă, cel al lui Lucian Blaga, conține o asemenea cantitate de poeticitate, Încât i s-ar putea pretinde cu greu o deplină coerență conceptuală. Spațiul-matrice mioritic ar reprezenta, după Blaga, specificul culturii noastre, porțiunea de omenească veșnicie În succesiunea generațiilor. În acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit tipar stilistic, căruia individul nu i se poate sustrage. Specificul individual apare În entitatea numită creație. La Blaga, ea se află deasupra tuturor celorlalte facultăți umane
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a) Copilul e copil; b) Sloi de gheață; c) Fata, când văzu ursul, i se făcu frică. 4. Alege construcția corectă: a) tată al cinci copii; b) în cursul celei de-a doua nopți; c) Ces cu acelea? 5. Cuvintele „veșnicie” și „eternitate” sunt: a) antonime; b) sinonime; c) paronime; d) omonime. 6. Care frază este scrisă corect? a) Cel cel vede săl anunțe. b) Ce-l ce-l vede să-l anunțe. c) Cel ce-l vede să-l anunțe
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cursul cărora multe spirale ale evoluției și progresului științific s-au înălțat și, privind în jos pe scara evoluției spiralogiei, observăm că mitologia greacă a atribuit "timpul" unei zeități majore, Cronos (Saturn) tatăl lui Zeus, zeul zeilor. Cronos Caracterul de veșnicie al timpului este redat în pictura clasică de tatăl (Saturn) care își înghite fiul pentru a nu-și pune în pericol "veșnicia". În momentul în care face greșeala de a-l lăsa pe fiul său Zeus în viață, acesta îi
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
mitologia greacă a atribuit "timpul" unei zeități majore, Cronos (Saturn) tatăl lui Zeus, zeul zeilor. Cronos Caracterul de veșnicie al timpului este redat în pictura clasică de tatăl (Saturn) care își înghite fiul pentru a nu-și pune în pericol "veșnicia". În momentul în care face greșeala de a-l lăsa pe fiul său Zeus în viață, acesta îi ia tronul. Datorită credinței acelor timpuri (conform căreia somnul este o formă de moarte), fratele zeului somnului Hypnos este Thanatos, zeul morții
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]