61,510 matches
-
au fost înghesuite în jumătate din spațiile Palatului de Justiție. În anii '80 ai secolului al XX-lea, s-au renovat fațadele - cu praf de piatră, mozaic și ciment alb, au fost amenajate interioarele și s-au montat uși din lemn masiv la intrarea în clădire dinspre bulevard. După Revoluția din 1989, clădirea a fost revendicată de Ministerul Justiției. Spațiile ocupate de Universitatea „Ștefan cel Mare” și O.C.O.T. Suceava au fost eliberate. Hotărârea de Guvern nr. 469 din
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
turnate în bronz. Statuia, deși constituia un simbol al orașului Suceava, a fost mutată în curtea Colegiului Militar Liceal „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, din ordinul prim-secretarului PCR Emil Bodnăraș. Mai recent a fost construit un foișor din lemn, situat în centrul parcului, în spatele Muzeului de Științele Naturii. În acest loc își desfășoară activitatea o fanfară, în zilele de sărbătoare și la sfârșit de săptămână.
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]
-
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Slătioara este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1797 în satul Slătioara din comuna Râșca aflată în județul Suceava. Edificiul religios are hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", sărbătorit la data de
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
Gavriil” din Slătioara este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1797 în satul Slătioara din comuna Râșca aflată în județul Suceava. Edificiul religios are hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", sărbătorit la data de 8 noiembrie. Biserica de lemn din Slătioara nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, deși are o vechime mare. În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul de la Mănăstirea Râșca (urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
egumenul Chiril le-a construit acolo Biserica "Sf. Voievozi" (în prezent aflată în satul Praxia din comuna Fântâna Mare). O altă parte din săteni au ajuns până în localitatea de astăzi Slătioara, unde starețul Chiril le-a construit o biserică de lemn, în același an cu cea din Râșca și purtând hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-au stabilit acolo și ardeleni refugiați din calea persecuțiilor religioase din Ardeal care au întemeiat satul Buda
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
tipărită în 1794 există următoarea însemnare: "“Aceasta Sfântă Evanghelie s-a cumpărat de satul Valea Slatinei, prin osteneala preotului Constantin și prezbitera sa Maria, ca să fie pomeniți. Decembrie, 1805."” Deoarece comunitatea ortodoxă din sat era destul de redusă numeric, biserica de lemn din Slătioara a funcționat până în anul 1930 ca filie a Parohiei Râșca. Pe măsură ce populația a crescut numeric și după adoptarea calendarului îndreptat în Biserica Ortodoxă Română în anul 1924, a devenit necesară înființarea unei parohii ortodoxe în satul Slătioara, cu
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
Rucăr - Muscel (1939-1947), Dumitru Popa din satul Țolești - Suceava (1947-1957), arhimandritul Macarie Brabete (1957-1964), ieroschimonahul Alexa Poliaciuc (1964-1965), protosinghelul Augustin Hanganu (1965-1979), Vasile Bostan (din 1979). Între anii 1931-1935, parohul Ilie Anisescu a construit casa parohială și turnul clopotniță din lemn. Biserica și turnul clopotniță au fost restaurate în perioada 1957-1964 de către arhimandritul Macarie Brabete. Ca urmare a strădaniei preotului Vasile Bostan, între anii 1980-1988, a fost construită în sat, lângă biserica veche din lemn, o biserică impunătoare de zid care
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
casa parohială și turnul clopotniță din lemn. Biserica și turnul clopotniță au fost restaurate în perioada 1957-1964 de către arhimandritul Macarie Brabete. Ca urmare a strădaniei preotului Vasile Bostan, între anii 1980-1988, a fost construită în sat, lângă biserica veche din lemn, o biserică impunătoare de zid care a devenit biserică parohială. Biserica de lemn din Slătioara este construită simplu, din bârne din lemn de brad îmbinate. Ea are o înălțime de 9 metri. Biserica stă pe o temelie din piatră și
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
restaurate în perioada 1957-1964 de către arhimandritul Macarie Brabete. Ca urmare a strădaniei preotului Vasile Bostan, între anii 1980-1988, a fost construită în sat, lângă biserica veche din lemn, o biserică impunătoare de zid care a devenit biserică parohială. Biserica de lemn din Slătioara este construită simplu, din bârne din lemn de brad îmbinate. Ea are o înălțime de 9 metri. Biserica stă pe o temelie din piatră și este acoperită cu draniță. Lăcașul de cult nu este pictat în interior, ci
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
urmare a strădaniei preotului Vasile Bostan, între anii 1980-1988, a fost construită în sat, lângă biserica veche din lemn, o biserică impunătoare de zid care a devenit biserică parohială. Biserica de lemn din Slătioara este construită simplu, din bârne din lemn de brad îmbinate. Ea are o înălțime de 9 metri. Biserica stă pe o temelie din piatră și este acoperită cu draniță. Lăcașul de cult nu este pictat în interior, ci doar tencuit cu mortar de var. Catapeteasma este realizată
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
și numele platnicilor. Grație valoroaselor bunuri artistice, tradiția aducerii de la Boiu a bisericii din Uilac, este de netăgăduit, fragmentele din picturile zugravului Ioan, putând fi și pe pereți, sub tencuială. Că la Uilac fusese și mai înainte o bisericuță de lemn, o dovedește clopotul, turnat în 1864 în hramul ”Sfântul Nicolae” pentru filia Uilacului Vidăcut (celălalt clopot, din 1853, provine de la Bodogaia). Mistuindu-se, ea a fost substituită, până la aducerea celei din Boiu, de o casă din bârne, învelită cu paie
Biserica de lemn din Uilac () [Corola-website/Science/316963_a_318292]
-
de orașul Rădăuți. Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Volovăț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . După cum consemnează cronicarul Nicolae Costin, voievodul Dragoș Vodă (1351-1353) a construit o biserică de lemn la Volovăț, pe care Ștefan cel Mare a mutat-o la Mănăstirea Putna. Cronicarul povestește legenda că biserica de lemn din Volovăț ar fi putut adăposti odată mormântul legendarului Dragoș Vodă. Un hrisov domnesc din 17 martie 1723 al voievodului
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
anul 2015, având codul de clasificare . După cum consemnează cronicarul Nicolae Costin, voievodul Dragoș Vodă (1351-1353) a construit o biserică de lemn la Volovăț, pe care Ștefan cel Mare a mutat-o la Mănăstirea Putna. Cronicarul povestește legenda că biserica de lemn din Volovăț ar fi putut adăposti odată mormântul legendarului Dragoș Vodă. Un hrisov domnesc din 17 martie 1723 al voievodului Mihai Racoviță confirmă spusele cronicarului: La sfrșitul secolului al XIV-lea, boierul Giurgiu (Giurgea) de la Volovăț a construit o curte
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
lui Giurgiu de la Volovăț-"Siliște” se află la o distanță de circa 100 m sud-est de biserica medievală actuală. El este înscris pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava sub codul SV-I-s-B-05444, fiind format din două obiective: În locul bisericii de lemn, Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavonă, amplasată la intrarea în biserică: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn (gospodar) al
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
Unele reparații au mai fost efectuate și în anul 1776 pe cheltuiala proistosului Gurie de la Mănăstirea Sucevița. În anul 1825 s-au efectuat ample lucrări de restaurare de către preotul paroh Ioan Grigorovici. În 1856 s-a construit un turn-clopotniță din lemn. Ca urmare a unei furtuni, în 1871 a fost refăcut acoperișul. În anul 1885 pereții din interior au fost vopsiți în culoare de ulei În această biserică s-au cununat la 20 august 1850 preotul Iraclie Porumbescu și Emilia Clodnițchi
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
proscomidiarului sunt adânci și luminate de câte o ferestruică. Biserica nu a fost pictată nici în exterior și nici în interior. În anul 1885 pereții din interior au fost vopsiți în culoare de ulei. Turnul clopotniță al bisericii este din lemn, el fiind construit în anul 1856. Până atunci, clopotele au fost așezate sub streașina bisericii sau sub o zvoniță. Nu au fost păstrate obiecte de preț donate de ctitor sau de familia sa. Cea mai veche relicvă păstrată este un
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
, comuna Pestișu Mic, județul Hunedoara, aflată într-un stadiu avansat de ruină, a fost ridicată în anul 1624, fiind una dintre cele mai vechi biserici de lemn datate din Transilvania. Inscripția, cu referințe la un episod mai puțin cunoscut din trecutul românilor ardeleni, și structura neobișnuită disting această biserică de lemn între cele rămase în Transilvania, motivând salvarea ei, înainte de a fi prea târziu. Are hramul „Sfântul
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
de ruină, a fost ridicată în anul 1624, fiind una dintre cele mai vechi biserici de lemn datate din Transilvania. Inscripția, cu referințe la un episod mai puțin cunoscut din trecutul românilor ardeleni, și structura neobișnuită disting această biserică de lemn între cele rămase în Transilvania, motivând salvarea ei, înainte de a fi prea târziu. Are hramul „Sfântul Nicolae” și figurează pe lista monumentelor istorice, . păstrează pe grinda de sprijin a bolții o inscripție de datare mai puțin obișnuită. Textul inscripției prezintă
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
grafii trimite la un fenomen istoric ce a marcat românitatea ardeleană pe parcursul secolului 17. În această perioadă unele comunități românești din zonă au fost puternic influențate de calvinism. Din această privință inscripția apare drept un unicat în arhitectura sacrală de lemn din zonă și un important document de istorie și cultură transilvană. Acestea trebuiesc puse în corelație cu tehnica constructivă mixtă, mai puțin întâlnită, în care a fost ridicată. Inscripția conține un an de datare, subliniat printr-o linie de delimitare
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
Toată nava este întărită median de o grindă tirant. În forma inițială, la care s-a revenit după restaurarea din 1967, biserica a avut doar un naos alungit și o absidă pătrată pentru altar. Lipsa pronaosului este neobișnuită bisericilor de lemn ortodoxe din secolul 17 în zonă. Modelul putea fi totuși preluat de la bisericile de zid din apropiere.
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
la biserică în Luncoiu de Jos, unde mergeau și cei din Luncoiu de Sus, deci din trei sate, biserica fiind așezată în locul numit și azi „Sub biserică”, situat în partea estică a satului Luncoiu de Jos. Această biserică era din lemn, iar în timpul revoluției lui Horea din 1784 a ars în totalitate. După aceste evenimente, credincioșii din Luncoiu de Sus au construit o biserică în satul lor, în locul numit „După Oaș”, iar cele două sate Luncoiu de Jos și Stejărel au
Biserica de lemn din Stejărel () [Corola-website/Science/316994_a_318323]
-
clopotele și toaca de oțel, fiind preot paroh atunci Petru Ivan. Arzând și această biserică, credincioșii din Stejărel se hotărăsc să-și construiască propria casă închinată Domnului, și în anul 1851, fiind preot paroh Agheu Trifu, edifică această biserică din lemn, în stil ardelenesc, cu tindă, pronaos, naos și altar, cu un turn înalt, care ține loc și de clopotniță, cu un coif svelt, cu zvâcniri de săgeată spre infinitul cerului, simbolizând tendința sufletului românesc spre înaltele idealuri. La început biserica
Biserica de lemn din Stejărel () [Corola-website/Science/316994_a_318323]
-
Legea cultelor din anul 1948 Biserica Ortodoxă Română de stil vechi n-a mai figurat printre cultele legal recunoscute din România. În anul 1947, ieromonahul Glicherie Tănase (1891-1985) și schimonahul David Bidașcu (1885-1961) au construit la Slătioara o biserică-paraclis de lemn cu hramul "Schimbarea la Față a Domnului". Clădirea era lungă, avea un hol pe mijloc, pe ambele laturi chilii și la capăt era paraclisul. Cu timpul, biserica de lemn a început să se deterioreze și a necesitat efectuarea de reparații capitale. În
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
1891-1985) și schimonahul David Bidașcu (1885-1961) au construit la Slătioara o biserică-paraclis de lemn cu hramul "Schimbarea la Față a Domnului". Clădirea era lungă, avea un hol pe mijloc, pe ambele laturi chilii și la capăt era paraclisul. Cu timpul, biserica de lemn a început să se deterioreze și a necesitat efectuarea de reparații capitale. În noaptea de 14 spre 15 februarie 1952, s-a organizat o descindere a organelor de securitate la , fiind arestate 11 persoane printre care ieromonahul Glicherie, Dionisie Hugeanu
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
rândul sfinților la 15/28 iunie 1999, cu numele de Sf. Ierarh Glicherie Mărturisitorul și ziua de pomenire 15/28 iunie. Imediat după acest eveniment, osemintele au fost expuse la loc de cinste în biserica Mănăstirii, într-o raclă de lemn de stejar și sticlă . În prezent, Mănăstirea Slătioara este sediul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Aici se află în construcție o catedrală mitropolitană cu hramul "Pogorârea Sf. Duh”, aflată în afara incintei mănăstirii. În curtea bisericii, se află
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]