95,170 matches
-
ton cu vremurile noi, a dobândit mai întâi un nume pe măsură. I s-a spus „Rainbow”, adică „Curcubeu”, iar apoi a dispărut cu desăvârșire, asemenea curcubeului, rămânând doar în amintirea celor trecuți de prima tinerețe. Oftez și îmi rotesc privirea spre stânga, spre strada Arany János. Ea separă Parcul central, de o mică zonă verde în mijlocul căreia se înalță monumentul dedicat rezistenței anticomuniste. Demult, în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, în părculețul respectiv ieșeam la joacă
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
chei zac în albia Someșului, simbol al îndrăgostiților care, pesămite, vor să-și unească destinele pentru eternitate. Urc pe vechea alee - sau mai precis pe ceea ce a rămas din ea - spre locul în care știu că se află monumentul. Ascunse privirilor de vegetația bogată, pe la jumătatea dealului găsesc urmele ansamblului monumental care avusese în plan central bustul împărătesei austriece Elisabeta de Wittelsbach, alias Sisi. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, în orașele Budapesta, Miskolc, Presov și Cluj
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
cu gândul la semnificația celor doi „paznici” care o păzesc, cotesc involuntar la dreapta, pe aleea care duce spre Splaiul Independenței, în dreptul podului de peste Someșul Mic, de lângă Grand Hotelul Napoca. Dacă tot sunt aici, e păcat să nu arunc o privire. Horea, Cloșca și Crișan la Grand hotel Napoca Trec podul și mă opresc la capătul lui. La câteva zeci de metri în față, dealul Cetățuiei se înalță abrupt, dominând împrejurimile. În stânga, Grand Hotel Napoca și grupul statuar Horea, Cloșca și
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
un act solemn datat 22 august și promulgat de împaratul Iosif al II-lea, în Ardeal a fost desființată iobagia. Malul Someșului Mic, ieri și azi Din gânduri mă trezește un camion greu care duruie peste pod. Îl urmăresc cu privirea până depășește vechea clădire de la capătul lui. Ridicată cu mai bine de un secol în urmă, construcția a avut diverse utilități. Astfel, după al doilea război mondial, a găzduit internatul Școlii Tehnice Sanitare, apoi Școala Elementară numărul 8 și, în
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
vin la evenimentele organizate aici, cu autorurismele proprii, sala dispune de un spațiu de parcare de 445 de locuri. Epilog În sfârșit, am ajuns la final, la limita vestică a parcului de poveste, la strada Uzinei Electrice. Mai arunc o privire, spre răsărit, în lungul Aleei Stadionului... Ei, și cu aceasta am încheiat scurta plimbare prin Parcul Central „Simion Bărnuțiu”, iar odată cu ea, și evocarea câtor-va amintiri care mă leagă de acest minunat loc de agrement al Clujului. Mă îndrept
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
din floare-n floare albastru punct tu prins-ai și-ai ridicat ponoare de versuri chiar în pragul toamnei tu te-ai născut durut și-apoi în mângâierea esenței tainei firii ascunsu-te-ai în fraga gustată delicat de fiece privire de om întunecat cu ochii-n cer te rogi înșirui puncte-n aer cu vântul tu petreci frunzele ruginite și albia secată și-un zvon de bucurie străbate lunca toată muntele îl urci fără căruțe grele pasul îți e mișcarea
ROAGĂ-TE LIBERTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347299_a_348628]
-
au umplut de lacrimile bucuriei. Toți spectatorii aflați în sala Teatrului Marin Sorescu din Craiova erau în picioare și aplaudau frenetic. Vocile entuziaștilor sunau la unison: "BRAVO!!! MARIA-I NEMURITOARE." Din lumea celesta, a raiului muzicii eterne, am simțit cum privirea Măiastrei îmi încălzește fruntea, si glasul ei melodios îmi șoptea că în anii copilăriei: "Marinică, sunt lângă tine, nu trebuie să ai emoții". ...Ce-a urmat, aveți află în rândurile de mai jos: fiindcă mi-am adus aminte cum povestea
CENTENAR MARIA TĂNASE 1913-2013 RRIDICÂND CORTINA TIMPULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347294_a_348623]
-
cel ales” dintre miile de oameni care s-au predat zborului, născut al văzduhului, căruia providența i-a hărăzit „aripi de vultur” pentru a săvârși cel mai tainic și mistic ritual al cerului. Zburătorul este cel care cuprinde lumea din priviri și o „alintă” la pieptul lui, este cel care simte infinitul universului, care vede frumusețea și slava dumnezeirii, care simte sărutarea pistei ca un liman de liniște și fericire. El, omul acesta care se prinde în horă cu norii care
ESCADRILA DIN CERURI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347312_a_348641]
-
Acasa > Impact > Scrieri > ELEGII PE TABLA DE ȘAH Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Elegii pe Tabla de Șah Privirile îmi urmăresc insistent fascinanta tablă de șah. Cu cât o privesc mai mult, cu atât îmi pare că ea, tabla de șah, este cu totul ieșită din uzul comun. Ticăitul ceasului de control mă hipnotizează. Îmi pare că tabla de
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
prăbușite în adâncuri, ca niște abisuri. Unele pătrate sunt mici, ca niște loturi de grădini ale pensionarilor de la oraș. În timp ce altele sunt ca niște moșii întinse, în jurul cărora regii își fac planuri strategice. De acolo, de pe înălțimea unui pătrat, o privire agilă și aprigă a unui nebun advers urmărește intens mișcarea pieselor mele! Mă tem de privirea lui! De aceea stau ascuns mai tot timpul în spatele calului meu! Trebuie să veghez pionii mei, pe care-i sfătuiesc mereu să nu se
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
pensionarilor de la oraș. În timp ce altele sunt ca niște moșii întinse, în jurul cărora regii își fac planuri strategice. De acolo, de pe înălțimea unui pătrat, o privire agilă și aprigă a unui nebun advers urmărește intens mișcarea pieselor mele! Mă tem de privirea lui! De aceea stau ascuns mai tot timpul în spatele calului meu! Trebuie să veghez pionii mei, pe care-i sfătuiesc mereu să nu se aventureze prea mult de acasă, momiți cumva de ceva anume în pădurile de variante adânci și
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
voim ca slava binelui să rămână tot timpul nedespărțită de noi, să ascultăm învățăturile sfinte și de taină după ce am fost inițiați mai întâi în literatura profană. După ce ne-am obișnuit să privim soarele în apă, putem să ne îndreptăm privirile și spre lumina lui. Așadar, dacă există vre-o înrudire între aceste două feluri de învățături, cunoștința lor poate să ne fie de folos; iar dacă nu-i nici o înrudire, să cunoaștem deosebirea dintre ele, punându-le față în față
DESPRE OMILIA A XXII-A CĂTRE TINERI SAU AUTORITATEA SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE ÎN RECOMANDĂRILE FĂCUTE CELOR TINERI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347276_a_348605]
-
mare poet contemporan, un alt gigant al literaturii spaniole, Juan Goytisolo, încerca să-l definească în acești termeni: „Goliciunea universului de dinaintea creației omului, perindarea repetată a ciclurilor solare prin fața ochiului timpului sînt evocate [de Sánchez Robayna] pornind de la conștiința extincției privirii, fără nici un pic de melancolie. Străin de orice retorică și de orice sentimentalism, Andrés Sánchez Robayna concepe și definește viața noastră ca un dar netrainic în ușurătatea luminii. Atracția gravitațională a unei frunze uscate e cea care ne atrage și
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
de 18 ani. Doctorul Rohana KUMARA, un bărbat de statură medie, bine făcut, cu fața creolă și păr negru cârlionțat, îmbrăcat în cămașă albă și pantaloni negri de stofă ușoară, mi-a vorbit despre tatăl și bunicul dânsului, cu o privire caldă în care am putut citi toată stima, respectul și dragostea ce o poartă celor doi, în timp ce îmi arăta fotografii ale familiei aflate într-un album mare, cu coperți de piele și o mulțime de distincții și diplome,unele atârnate
AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347313_a_348642]
-
zăpadă liniște așezată lumea nu aude vocea ta îi cheamă lumea nu te știe buzele carmin schimbate de vânt mâini cuprinse strâns se moare oricum caută salvare pârâul din lacrimi rămas fără maluri moment de durere cerul se rotește sub priviri ce pier se moare cu zile câtă nepăsare lacrimi înghețate trandafir răpus. Referință Bibliografică: Un trandafir sfârșește în zăpadă / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu
UN TRANDAFIR SFÂRŞEŞTE ÎN ZĂPADĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347358_a_348687]
-
fi cuvinte spuse în șoaptă, bogate în metafore și pline de dor, dar mai greu de pătruns. Bunăoară, în „Vinerea de ieri”, își explică și ne oferă trăiri pe care nu le-a mai comunicat: „când ne-am fost împreună/ privirile se fugăreau/ până-n vârful degetelor/ când ne-am fost împreună/ buzele neputincioase/ amuțeau vinerea de ieri” în timp ce „pe marginea trifoiului cosit/ adorm o clipă de iubire/ cu palmele pe creștet/ un arc de gânduri-căpătâi/ să fie noaptea/ cea dintâi” („Pe
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TE DOR, MĂ DORI... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Senzuală și cuminte, Abia, parcă, respirând, Reținută la cuvinte, Cu priviri de înger blând, Doamne, câtă fericire! După suferințe lungi Înăsprind suava-ți fire! Ești a mea și îmi ajungi. Suplă, gravă și timidă Ca un norișor de puf, Lină, pură și candidă, Cu lumina-n ochi și-n duh, Doamne
TE DOR, MĂ DORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347365_a_348694]
-
ghișeului de bilete. Ceru bilet la primul tren care mergea spre Sibiu și-i întinse casierei odată cu banii și cuponul de pensie. Aceasta îl privi și râzând, spuse în timp ce-i întindea biletul: ”a, ca de obicei...” și răspunzând mirării din privirile Irinei, adăugă: “ nu l-ați completat”. Aceasta nu mai întrebă ce anume mai trebuia completat și luându-l cu grabă, se îndreptă spre peronul la care deja trăgea trenul ce avea în componența sa, doar trei vagoane. Își găsi locul
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
completat”. Aceasta nu mai întrebă ce anume mai trebuia completat și luându-l cu grabă, se îndreptă spre peronul la care deja trăgea trenul ce avea în componența sa, doar trei vagoane. Își găsi locul și se așeză urmărind din priviri agitația creată de pasagerii care încă se mai aflau în explorare, ținând în mână ca pe o hartă indescifrabilă, biletele. Printre acești nedumeriți, se strecurau pe rând tot felul de vânzători ambulanți ce-și îmbiau insistent potențialii clienți să le
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
un cerșetor se oprea lângă fiecare scaun și în numele divinității cerea insistent să fie ajutat ca să-și cumpere “o pâinică”. “Eu nu mă prefac” - adăuga el vârându-și insistent piciorul schilod, sub ochii celor ce încercau să îl evite. Însă privirile călătorilor continuau să îl ocolească și rareori cineva se mai îndura să-i dea vreun bănuț. Probabil pentru că, prea puțini mai erau aceia care încă nu aflaseră de la emisiunile tv, că cerșetoria era o afacere, care condusă cu pricepere aducea
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
duse valiza până la un scaun încă neocupat, o așeză pe locul bagajelor și - aproape că se lipise de buzunarul proprietarului - așteptă până când acesta îi dădu suma ce păru că îl mulțumește. Însă nici nu apucase să iasă din vagon, că privirea sa ageră deja detectase un alt tânăr ce apăruse cu valiza lui în ușă. I-o confiscă imediat și ridicând-o deasupra capului ca pe un trofeu, înaintă pe culoar întrebând cu voce tare:”27?” “Știe cineva unde este 27
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
depărtare orașul și mulți călători începuseră să se pregătească strângând bagajele. Răspunsurile la apelurile telefonice deveniseră lapidare, pe culoar începuse să se formeze inevitabila coadă. Prin ferestrele vagonului se profilau pe fugă zidurile înnegrite și coșcovite ale unei foste fabrici. Privirile oamenilor lunecau peste ele la fel ca peste piciorul cerșetorului. “Oare câte, din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei, care vestea apropierea de stație, îi acoperi cu sonoritatea sa, gândul. Zgomot metalic
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
care auzise de Romania și chiar era la current cu multe informații despre țara mea, ceea ce m-a surprins și m-a bucurat în aceeași măsură. Eram de ceva vreme prin aceste locuri și începusem să mă simt frustrată văzând privirile mirate îndreptate spre mine atunci când le spuneam că sunt româncă. Și pentru că mi-a citit satisfacția în glas, ne-a condus spre locul unde, un român a plantat un pom în acesta Grădină. Este vorba despre Manea Mănescu, care, chiar
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA A III A de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347339_a_348668]
-
cu totul? Și totuși, nu la acest lucru mă gândeam cel mai mult în acele zile. Orice făceam, oriunde mergeam, îmi reaminteam chipul de înger a Katyei, fata cu care patinasem împreună la serbarea absolvenților. Îmi reveneau mereu în memorie privirile ei de neuitat. Și atâtea întrebări începuseră să-mi curgă prin minte! De pildă, de ce o chineză purta numele de Katy? De ce păruse atât de fericită când patinaserăm împreună? La ce secție a Academiei era studentă? Ce visuri avea? Și
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347367_a_348696]
-
am scris această poezie. Copiilor nenăscuți Ce plâng copiii nenăscuți in ceruri ! Și mamele nu-i pot lua la sâni, I-au azvârlit în ghena cu deșeuri, Ca ultimii uitați păgâni. Le clocotește laptele în sfârcuri, Lacrimi le joacă în priviri, Că puii și i-au sfărtecat cu vrere, De frica unor șușotiri, Amare suflete de mame, Ce pruncii și-i îngroapă vii, Mânuțe-ntinse spre salvare, Mame sărace și pustii. Tristeți de mame, purtate pe viață, Și lacrimi nestinse nicicând
NU MĂ OMORÂ MAMĂ! de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347389_a_348718]