64,222 matches
-
a fost primul matematician american de anvergură cu studiile complete în America. Lucrările sale reliefează preocupări în domeniile analizei matematice (în special în domeniul ecuațiilor diferențiale), mecanicii statistice, teoriei relativității, teoriei gravitației, mecanicii fluidelor și geometriei. În 1944 a dezvoltat teoria gravitonului. Continuator al unor cercetări ale lui Henri Poincaré (1854-1912), cum a fost problema celor trei corpuri, a studiat teoria generală a sistemelor dinamice (1913) precizând noțiunea stabilității în câmpul real (1927) și demonstrând principiul ergodic (1931). Studiind unele probleme
George David Birkhoff () [Corola-website/Science/312187_a_313516]
-
în special în domeniul ecuațiilor diferențiale), mecanicii statistice, teoriei relativității, teoriei gravitației, mecanicii fluidelor și geometriei. În 1944 a dezvoltat teoria gravitonului. Continuator al unor cercetări ale lui Henri Poincaré (1854-1912), cum a fost problema celor trei corpuri, a studiat teoria generală a sistemelor dinamice (1913) precizând noțiunea stabilității în câmpul real (1927) și demonstrând principiul ergodic (1931). Studiind unele probleme din mecanica fluidelor, a stabilit 15 noi paradoxuri apărute în acest domeniu. A scris o disertație strălucită despre anumite ramuri
George David Birkhoff () [Corola-website/Science/312187_a_313516]
-
care privesc îndeosebi mecanica planetelor, domeniu inițiat în Franța de către Poicaré. S-a ocupat de soluțiile ecuațiilor undelor. A stabilit clase noi de mișcări (recurente, centrale) și a studiat condițiile aparițiilor acestora. S-a folosit de metodele topologice și de teoria mulțimilor. A caracterizat spațiul euclidian formula 1 în clasa spațiilor metrice prin proprietăți geometrice, preluate din axiomele lui David Hilbert. Birkhoff era pe deplin conștient de marea sa capacitate în domeniul matematicii și era hotărât să devină și să rămână primul
George David Birkhoff () [Corola-website/Science/312187_a_313516]
-
(n. 7 ianuarie 1871 - d. 3 februarie 1956) a fost un matematician și om politic francez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în diverse domenii ale matematicii moderne ca: topologie, teoria măsurii și teoria probabilităților. S-a născut în Saint-Afrique, ca fiu al unui pastor protestant. Încă de mic a dovedit reale înclinații către matematică. Este absolvent al Școlii Normale Superioare ("École Normale Supérieure"). În 1893 obține doctoratul în matematică. Obține
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
(n. 7 ianuarie 1871 - d. 3 februarie 1956) a fost un matematician și om politic francez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în diverse domenii ale matematicii moderne ca: topologie, teoria măsurii și teoria probabilităților. S-a născut în Saint-Afrique, ca fiu al unui pastor protestant. Încă de mic a dovedit reale înclinații către matematică. Este absolvent al Școlii Normale Superioare ("École Normale Supérieure"). În 1893 obține doctoratul în matematică. Obține gradul de profesor
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
Onicescu. A călătorit mult prin Europa și prin diverse țări ca: Egipt, Liban, Iran, China, Argentina, Uruguay, Brazilia și India. s-a stins din viață în 1956 la Paris. Borel a fost un analist și este considerat unul dintre fondatorii teoriei funcțiilor (a scris o celebră monografie în acest domeniu) și al teoriei moderne a mulțimilor. Împreună cu René-Louis Baire și Henri Lebesgue, a fost unul din precursorii teoriei măsurii și aplicațiilor acesteia în teoria probabilităților. De asemenea, a urmărit introducerea metodei
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
Liban, Iran, China, Argentina, Uruguay, Brazilia și India. s-a stins din viață în 1956 la Paris. Borel a fost un analist și este considerat unul dintre fondatorii teoriei funcțiilor (a scris o celebră monografie în acest domeniu) și al teoriei moderne a mulțimilor. Împreună cu René-Louis Baire și Henri Lebesgue, a fost unul din precursorii teoriei măsurii și aplicațiilor acesteia în teoria probabilităților. De asemenea, a urmărit introducerea metodei intuiției și spiritul matematic modern. Este creatorul jocurilor psihologice și al jocurilor
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
la Paris. Borel a fost un analist și este considerat unul dintre fondatorii teoriei funcțiilor (a scris o celebră monografie în acest domeniu) și al teoriei moderne a mulțimilor. Împreună cu René-Louis Baire și Henri Lebesgue, a fost unul din precursorii teoriei măsurii și aplicațiilor acesteia în teoria probabilităților. De asemenea, a urmărit introducerea metodei intuiției și spiritul matematic modern. Este creatorul jocurilor psihologice și al jocurilor strategice. Borel a publicat peste 300 de lucrări științifice, din care 50 au caracter filozofic
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
analist și este considerat unul dintre fondatorii teoriei funcțiilor (a scris o celebră monografie în acest domeniu) și al teoriei moderne a mulțimilor. Împreună cu René-Louis Baire și Henri Lebesgue, a fost unul din precursorii teoriei măsurii și aplicațiilor acesteia în teoria probabilităților. De asemenea, a urmărit introducerea metodei intuiției și spiritul matematic modern. Este creatorul jocurilor psihologice și al jocurilor strategice. Borel a publicat peste 300 de lucrări științifice, din care 50 au caracter filozofic. Lucrările sale au constituit obiectul cercetărilor
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
Blaschke explorează cea mai mare parte a domeniilor geometriei diferențiale (mai ales geometria diferențială afină) aducând contribuții în domenii ca: determinarea soluțiilor unor probleme de extrem geometric (suprafețe minimale, probleme izoperimetrice), corpuri convexe, geometrie integrală, spații "fibrate", aplicații geometrice ale teoriei grupurilor, geometria cercului și a sferei (continuând drumul deschis de Edmond Laguerre, August Ferdinand Möbius, Sophus Lie). De asemenea, Blaschke s-a ocupat cu studiul soluțiilor ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice. Pentru
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
aplicații geometrice ale teoriei grupurilor, geometria cercului și a sferei (continuând drumul deschis de Edmond Laguerre, August Ferdinand Möbius, Sophus Lie). De asemenea, Blaschke s-a ocupat cu studiul soluțiilor ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice. Pentru prima dată a abordat problemele topologice de geometrie diferențială. În lucrările sale a mai abordat și geometriile de grup fundamental dat. În 1956 a participat la Congresul Matematicienilor Români de la București. În 1935 a făcut o vizită
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
la Congresul Matematicienilor Români de la București. În 1935 a făcut o vizită la Universitatea din Iași. A colaborat la revista "Mathematica" din Cluj, cu care ocazie a conferențiat în cadrul Societății de Științe Matematice București. Modul lui Blaschke de abordare a teoriei funcțiilor armonice a fost utilizat de Miron Nicolescu la funcțiile poliarmonice. Blaschke a fost prieten cu scriitorul și matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian).
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
Felix Christian Klein (n. 25 aprilie 1849 - d. 22 iunie 1925) a fost matematician german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în teoria grupurilor, analiza complexă, geometria non-euclidiană și conexiunile dintre acestea și geometrie. s-a născut la Düsseldorf, într-o familie prusacă. A urmat liceul în orașul natal, apoi a studiat matematica și fizica la Universitatea din Bonn (1865-1866), intenționând să devină
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
rămâne până la sfârșitul vieții. În perioada 1866 - 1868, îl are ca asistent pe strălucitul matematician Felix Klein. În 1828 publică primul volum din "Analytisch-geometrische Entwickelungen", în care introduce "metoda notațiilor simplificate". În al doilea volum, apărut în 1831, pune bazele teoriei "dualității proiective". În 1858 publică descrierea primelor sale cercetări privind acțiunea câmpului magnetic asupra descărcării electrice în gaze rarefiate. Ca apreciere a operei și meritelor sale, în 1866 i se conferă "Medalia Copley" din partea Royal Society.
Julius Plücker () [Corola-website/Science/312215_a_313544]
-
(n. 27 februarie 1881 - d. 2 decembrie 1966) a fost matematician olandez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile: topologie, teoria mulțimilor, teoria măsurii, analiză complexă, dar și pentru preocupările sale privind legătura dintre matematică și logică și contribuții aduse în cadrul filozofiei matematicii. În opoziție cu formalismul lui David Hilbert, în cadrul filozofiei matematicii, Brouwer cultivă intuiționismul. S-a născut în localitatea
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
(n. 27 februarie 1881 - d. 2 decembrie 1966) a fost matematician olandez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile: topologie, teoria mulțimilor, teoria măsurii, analiză complexă, dar și pentru preocupările sale privind legătura dintre matematică și logică și contribuții aduse în cadrul filozofiei matematicii. În opoziție cu formalismul lui David Hilbert, în cadrul filozofiei matematicii, Brouwer cultivă intuiționismul. S-a născut în localitatea Overschie (lângă
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
Korteweg. În filozofia matematicii, a introdus conceptele numite astăzi "intuiționism" și "neointuiționism" într-un sistem de principii cu scopul de a reconsidera în mod critic întreaga matematică clasică, opunându-i acesteia așa-numita "matematică intuiționistă". În cadrul acestei doctrine, a atacat teoria numerelor transfinite a lui Georg Cantor, logistica lui Giuseppe Peano și Bertrand Russel, precum și ideile lui David Hilbert relativ la fundamentele matematicii. Încercând să definească ideea de număr, Brouwer susține că ""matematica este mai mult acțiune decât teorie"", și mai departe
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
doctrine, a atacat teoria numerelor transfinite a lui Georg Cantor, logistica lui Giuseppe Peano și Bertrand Russel, precum și ideile lui David Hilbert relativ la fundamentele matematicii. Încercând să definească ideea de număr, Brouwer susține că ""matematica este mai mult acțiune decât teorie"", și mai departe: ""matematica este identică cu partea exactă a gândirii noastre"". În legătură cu negarea axiomei logice a terțului exclus, contestarea valabilității o face nu numai în privința propozițiilor existențiale despre șirurile de numere, dar și în privința propozițiilor existențiale despre numerele naturale
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
în topologie, domeniu ce, pe atunci, era în curs de apariție. Unul dintre cele mai celebre rezultate îl constituie demonstrarea invarianței topologice a dimensiunii. A studiat o clasă particulară de spații metrice, așa-numitele "spații compacte catalogate" și a elaborat teoria intuiționistă a integralei lui Lebesgue. A definit riguros noțiunea de suprafață riemanniană. Brouwer a studiat algebra logicii lui George Boole. A pus problema caracterizării topologice a funcțiilor analitice, cu care s-a ocupat apoi în mod special Simion Stoilow. Brouwer
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
definit riguros noțiunea de suprafață riemanniană. Brouwer a studiat algebra logicii lui George Boole. A pus problema caracterizării topologice a funcțiilor analitice, cu care s-a ocupat apoi în mod special Simion Stoilow. Brouwer a distins pentru prima dată în teoria funcțiilor elementele metrice de cele topologice. Mai mult, a pus bazele unificării topologiei asambliste cu topologia combinatorie. Prin aceasta, Brouwer a demonstrat o serie de teoreme fundamentale, ca: teorema de invarianță a dimensiunii, teorema de invarianță a domeniului, "teorema de
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
de anotimp, poartă cizme. Pe cap poartă pălării din catifea, împodobite cu panglici tricolore. Este o evidentă asemănare între acest costum și cel al românilor din ținutul montan al Orăștiei, ceea ce conferă o notă în plus a autohtoniei obiceiului, infirmând teoriile care susțin originea sud-dunăreană a lui. Pentru ieșirea călări la Pietrele lui Solomon, în trecut junii purtau doar „laibărul” fără „spențere”, indiferent de vreme, lucru păstrat până astăzi. Cei trei conducători, (vătaful, armașul mare și armașul mic) se deosebesc de
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
fi utilizat pentru a construi fracții continue, în metoda lanțului Sturm pentru găsirea rădăcinilor reale ale unui polinom, și în mai mulți algoritmi moderni de factorizare a întregilor. În fine, este o unealtă de bază pentru demonstrarea unor teoreme din teoria modernă a numerelor, cum ar fi teorema celor patru pătrate a lui Lagrange și teorema fundamentală a aritmeticii (factorizarea unică). Algoritmul lui Euclid calculează eficient CMMDC a două numere oricât de mari sunt, deoarece nu necesită niciodată un număr de
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
două numere oricât de mari sunt, deoarece nu necesită niciodată un număr de pași mai mare decât de cinci ori numărul de cifre (în bază 10) al celui mai mic întreg. Gabriel Lamé a demonstrat aceasta în 1844, marcând începutul teoriei complexității computaționale. În secolul al XX-lea s-au dezvoltat metode de îmbunătățire ale eficienței algoritmului. Algoritmul lui Euclid calculează cel mai mare divizor comun (CMMDC) a două numere naturale "a" și "b". Cel mai mare divizor comun "g" este
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
să calculeze factorii primi. Factorizarea numerelor întregi mari este considerată a fi o problemă atât de dificilă încât multe sisteme criptografice moderne se bazează pe ea. O definiție mai subtilă a CMMDC este utilă în matematica avansată, în particular în teoria inelelor. Cel mai mare divizor comun "g" al două numere "a" și "b" este și cel mai mic multiplu întreg al lor, adică cel mai mic număr de forma "ua" + "vb" unde "u" și "v" sunt numere întregi. Rezultă că
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
ai lungimii "g". Algoritmul nu a fost, probabil, descoperit de Euclid, care doar a compilat rezultate ale matematicienilor dinaintea sa în lucrarea "Elemente". Matematicianul și istoricul B. L. van der Waerden sugerează că Cartea VII derivă dintr-un manual de teoria numerelor scris de matematicieni ai școlii lui Pitagora. Algoritmul a fost probabil cunoscut lui Eudoxus din Cnidus (circa 375 î.e.n.) Algoritmul ar putea fi dinainte chiar și de Eudoxus, judecând după utilizarea termenului tehnic ἀνθυφαίρεσις ("anthyphairesis", scădere reciprocă) din lucrările
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]