65,481 matches
-
convorbire plăcută cu noul prefect al Poliției (un general al cărui nume nu l-am reținut) [257] care dorea să știe dacă am luat parte sau nu la „rebeliune”. I-am spus că am fost tot timpul la Minister și acasă, negăsindu-mă în nicio împrejurare în vreunul din focarele tulburărilor. Părea deosebit de mulțumit și, luând telefonul, a cerut la Președinție pe „dl Ministru de Justiție Mihai Antonescu”. După câteva minute de așteptare i s-a dat legătura și a comunicat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
m-a poftit la telefon și am avut astfel o scurtă convorbire cu dl Ică: „- Bună dimineața domnule Vladimir... - Vă salut domnule Ministru. - Spui că n-ai avut niciun amestec la rebeliune? - De vreme ce am fost tot timpul la Minister sau acasă, unde am fost găsit de diferiți prieteni, afirmația mea se poate controla. - Îmi pare bine... De altfel noi ne cunoaștem mai de mult, nu-i așa, Domnule Vladimir? Fii bun și dă-mi la telefon pe dl Prefect. La revedere
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
pronunțat răspicat cuvântul trădare. S-a făcut roșu la față, ne-am despărțit și mai mult de un an nu am mai fost invitat la conferințele Institutului German... Peste câteva zile s-a repetat vizita matinală a poliției la mine acasă, de data aceasta fără procuror militar. M-au dus la Tribunalul Militar, unde l-am găsit pe Herseni și pe profesorul Ion Băncilă (fratele scriitorului și prof. V. Băncilă), iar după ce am fost purtați pe toate coridoarele tuturor etajelor s-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
am refuzat, preferând să [283] plec pe front, ceea ce mi-a folosit într-o oarecare măsură. Într-adevăr, în cursul lunii August - pe când trecusem de mult dincolo de Nistru - vechii mei „prieteni”, comisarii de la Siguranță, m-au căutat într-o noapte acasă, pentru a mă interna în lagăr, fiind acuzat că aș fi continuat activitatea politică, și au rămas surprinși când au aflat că sunt pe front. Seriozitatea și sinceritatea Serviciului Secret al generalului Antonescu era precum se vede, la înălțime. În
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
erau desigur din timpul când am fost mobilizat pe front? - Cum, ai fost pe front?”, a ripostat mirat [285] Mihai Antonescu. Apoi, schimbând tonul, mi-a făgăduit că se va interesa de „cazul” meu, m-a sfătuit să nu dorm acasă vreo două zile și i-a dat dispoziții lui Bădăuță să vorbească cu generalul Tătăranu, sub-șeful Statului Major, până se întoarce el de la Predeal. Povestea demersurilor, a amânărilor acordate (întâi trei zile, apoi două săptămâni și în sfârșit câte o
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Acestei sensibilități îi lipsea însă cultura pluralismului eticilor moderne și postmoderne, raționale și rezonabile, dezvoltate în lumea liberă. Cu alte cuvinte, ne-mulțumirile mele nu aveau conceptualizările conferite de teoriile eticii pentru viața publică. Trăiam, firesc, în morala bunului-simț, învățat acasă și de la profesori, căreia i se asocia creștinismul Evangheliilor. Tratam Codul eticii și echității socialiste ca pe o formă de îndoctrinare ostilă, în rând cu orice document de partid. Morala bunului-simț este absolut necesară, dar nu și suficientă pentru construcțiile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sârmă va dispare și lanțul va atârna direct de cușcă. Eram într-o tabără de reviste școlare, patronată destul de liberal de către Comitetul Central al UTC. A doua zi după plenară, scriitorii, poeții și redactorii care ne pregăteau au fost trimiși acasă și înlocuiți cu activiști. Noi nu am mai stat pe sub brazi în lungi „workshopuri” și „brainstorminguri”, ci am fost așezați în bănci ca să ni se dicteze ideile lui Ceaușescu. Începea minirevoluția culturală. Dialogul a fost suspendat. Conținutul revistelor depindea de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la economie polemizam cu indicatorii producție fizică și marfă în perspectiva profitului etc. Cei mai mulți elevi ai mei (cu excepția celor care dădeau admiteri) nu deschideau niciodată manualele. Învățau după caiet, ca să-i facă pe plac profesoarei. În inocența lor, mulți povesteau acasă și câteodată mai venea câte o „brigadă” ca să mă aducă pe calea cea dreaptă. Deviza mea profesională (și a altora ca mine) era totuși una disperată: „pregătim viitorul”. Un viitor despre care habar nu aveam dacă va veni în timpul vieții
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mă întreb dacă pentru unii contemporani atunci când noi chemam miliția contra colegilor de cămin care băteau, sechestrau, făceau „poștă”, zvârleau pe scări se cheamă că făceam poliție politică? Când chemam miliția că își luau gâturile între ei din cauza războaielor de acasă, făceam poliție politică? Dacă acum aș anunța SRI-ul că un student, străin sau român, mi-a dat de înțeles sistematic și foarte serios că vrea să pună o bombă la ambasadele Israelului, Libiei, Chinei sau la Școala Americană și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să-i păcălești cu iluzia că se află într-o capitală, cam murdară, dar asezonată cu reclame, niscai clădiri de sticlă imitație Manhattan, magazine de mare firmă, puburi, restaurante chinezești, cafenele-Internet. E bine să renunți să-i inviți la tine acasă, dacă nu locuiești în vitrină. Alminteri se trezesc că intră în gura de metrou de la Universitate, făcând slalom între vitrine occidentale și pizzerii de lux și ies într-un maidan înconjurat de un munte de gunoaie printre care se simte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mai puțin prielnice, când problema securității apare ca fiind mai importantă decât cea a libertății. Americanii sunt, firește, mari amatori de exotism. Știrile despre România urmează această linie a exotismului, chiar și atunci când, dacă am auzi același lucru la noi acasă, ar suna banal și plictisitor. De exemplu, pentru oricine călătorește din Bucureștii Noi la Buftea, bannerele cu vrăjitoare sunt o banalitate, o parte complet obișnuită a peisajului. Diverse femei, prin excelență experte în magie albă, în legări și dezlegări, inclusiv
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ca pe o ofensă declarațiile regizorului și vedetei principale și nu m-am întrebat asemenea Adrianei Călinescu: „Dar altceva nu au mai văzut în România în atâtea luni de filmare?”. De ce cred că am rezistat mai bine? Fiindcă mă întorc acasă, la normalitatea noastră exotică pe care o știu foarte bine, mă întorc ca la un eșec personal, așa cum facem mulți. Mai încercăm o dată. Faptul că cineva ne pune în față oglinda „exotismelor” noastre trebuie luat ca atare. Suntem toate aceste
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pot să se autoîntrețină: copii abandonați, orfani, săraci, persoane cu handicap, bolnavi, vârstnici. Făcând protecție socială pentru adulții sănătoși i-ați păgubit pe ceilalți moral îndreptățiți, ați încurajat pasivitatea și lenea adulților cu putere de muncă, plătindu-i să stea acasă din impozitele celor care muncesc echivalentul a două-trei norme. Dacă erați liberali, ați fi tratat firmele drept ceea ce trebuie să fie: furnizoare de servicii pentru clienți și furnizoare de venituri pentru stat. Ați păstrat firme subvenționate care nu mai prestează
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Am prins-o pe Doina de mână și ne-am privit în ochi, nevenindu-ne să credem. Am zis doar că, pentru clipa aceea, ar fi meritat să trecem oceanul înot. Eram așa de mândre de specia umană! Odată întoarse acasă ni s-a părut că le suntem datoare, mai ales celor „neduși”. Doina a început un vast program de cultură civică (mulți dintre copiii celor ce citesc învață după manualele ei de la Humanitas), eu am încercat alte începuturi și, în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
lor lingvistică și relgioasă era pusă la grele încercări. Se simțeau umiliți. Se simțeau nerespectați. Politica imperială era una de lezdemnitate. Imperiul nu era și patria lor în sens moral și intelectual. Voiau să devină cetățeni egali, să se simtă acasă în limba lor, în religia și tradițiile lor. Voiau să nu trăiască în permanentă dilemă sau asimilare, sau marginalizare, eventual excludere. Mai mult, s-au angajat prin actul unirii să trateze egal oamenii aparținând altor etnii, adică să nu-i
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
credințe, sau am rămas cantonați într-un patriotism etnic, eventual și ortodoxist? Este România în mod egal și țara femeilor, romilor, maghiarilor, evreilor, neortodocșilor, respectiv a oricărui cetățean și contribuabil? Încurajăm politici și discursuri publice astfel încât fiecare să se simtă „acasă”? Acesta, cred eu, ar putea să fie testul moral al revalidării anuale a actului de la 1 Decembrie 1918. Cred că acest test - dincolo de prevederi constituționale și legale, de acțiunile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și ele impuse de Uniunea Europeană - este
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
zic: nu înțelegem de ce câștigăm la fel ca portarii, când portarii nu fac nimic toată ziua, iar noi muncim de ne spetim. Numai pentru că sunt bărbați? Alt exemplu, tot de la aceste femei care îmi spun: nu înțelegem de ce când ajungem acasă trebuie să ne apucăm de mâncare, spălat, copii, iar bărbată-miu, dacă nu e beat, stă oricum cu burta în sus și nu face nimic. Vreau să spun că aceste femei simple percep viața ca un șir de nedreptăți în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
lucrează la nivelul secolului al XIX-lea în sens casnic și trăiesc viața secolului al XIX-lea în fiecare zi. O astfel de muncă îți ocupă absolut tot timpul: căratul apei de la fântâna din deal, unde există apă potabilă, până acasă, unde umpli trei ligheane, să speli vasele, să speli hainele... ziua ta e terminată. Și asta faci toată viața. O.Ș.: Asta e o problemă a României: lipsa de modernizare, care e dincolo de relația bărbat-femeie. M.M.: E adevărat. Dacă suntem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ea luându-l doar pe Bob. Trecea zilnic pe la noi. Conversația sa se restrângea la evenimente de tipul: „Veneam azi de la gară și, în dreptul cantonului, mi s-a desprins talpa la pantof. Ei, bine, vă închipuiți cum am venit până acasă”. Eram atât de obișnuit cu prezența dumneaei încât nu-i dădeam o mai mare atenție decât, de pildă, șifonierului. Sensibilitatea duduii Sofica mă umplea de sfiiciune, mai ales atunci când ne privea cu zâmbetul unor amintiri duioase din vremile apuse. După
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
aceeași funcție, la „Lebeunu” (fost colegiul Național). A ajuns și inspector general la regiune și lector al catedrei de matematică la Universitate. Când a plecat de la „lebeunu”, a trecut direcția unui farmacist, Moscovici, care apărea prin școală numai când pleca acasă. Se și bucura de faima celui mai șters director de liceu. Haim, fratele lui David, profesor ca și acesta de matematică, era, concomitent cu David, inspector general la regiunea Suceava. De la Carpați la Prut, învățământul unei jumătăți de Moldovă se
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
monstru copiii Labiș vedeau un soi de „bade” grijuliu (așa îi spunea sora cea mică, Dorina), în genul celui mai bun prieten al familiei care era ciobanul Gheorghe Panțâru din Poiana Mărului căruia poetul îi dedică versuri. ÎNCEPUTURI LITERARE Cum acasă nu puteau urma decât patru clase, copiii Labiș au fost aduși la liceul din Fălticeni. Primul sosit a fost Nelu. În toamna anului 1946 Eugen Labiș îl înscrie la „Nicu Gane”. Studiile liceale ale băiatului n-au durat decât doi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la Iași, când vin studenții. PRIMA CONSACRARE Din capul locului Labiș s-a remarcat prin vioiciune de spirit, rapiditatea unei gândiri mature, jocul neașteptat de idei și, ceea ce se întâlnește mai rar, o atitudine morală fermă, urmare a educației de acasă. Maturitatea intelectuală a poetului exceda pe cei care îl cunoșteau. Chiar vârstnicilor le apărea ca ins complet. Prinzând sensurile cu ușurință, Labiș avea o harismă de lider. Pentru dânsul învățătura de carte nu constituia o chestiune chinuitoare ca pentru atâți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cultivat-o până la capătul vieții. Era veșnic înconjurat de amici cărora nu le-a pretins nimic: el oferea prisosul unei generozități naturale. Fiind intern la școlile din Fălticeni și Iași, Labiș împărțea cu colegii tot ce i se aducea de acasă iar, dacă era invitat undeva, făcea rost de invitații și pentru dânșii. Astfel, datorită lui Labiș, am participat cu câțiva colegi de clasă la o întâlnire cu Sadoveanu. Curajos până la imprudență Într-o dimineață de februarie 1952, Labiș m-a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
gustat, cred, și un pahar cu vin, și am privit la spectacol, inclusiv la scenele terifiante dintr-o bodegă. Corul a plecat, proprietarii covoarelor cu care fusese ornată scena au început să le tragă de pe rastele ca să și le ia acasă, camionul cu brigada de agitație a demarat și el. Convoiul de căruțe ce ne-a preluat dimineața din gară intrase în pământ. Nu întâlneam decât oameni pleoștiți de băutură care nu ne înțelegeau întrebările și de la care n-am putut
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Pe stradă patrulau grupuri de indivizi ce-și azvârleau privirile bănuitoare peste tot. S-au uitat fioros și la noi. Ocolind piața, am cotit pe strada Horia iar de aici pe Banu. Cum a doua zi aveam liber, am stat acasă. Era 14 decembrie. În Piața Unirii se petreceau evenimentele cunoscute. Cu excepția ieșenilor, toți românii au uitat că revoluția din decembrie a început la Iași. Faptul că miliția și-a masat forțele în acest capăt de țară a ușurat, peste două
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]