60,397 matches
-
1960, pe parcursul descoperirii rolului pe care ar trebui să-l aibă orașul în amenajarea teritoriului. De atunci, ascensiunea ideilor privind necesitatea amenajării teritoriului și a celor privind planificarea urbană dezvoltă conștiința că rezolvarea problemelor dezvoltării economice și sociale trebuie să pornească de la recunoașterea interdependenței problemelor urbane, până atunci abordate izolat. Ideea că politicile urbane trebuiau atașate unei concepții de ansamblu asupra dezvoltării urbane câștiga teren în mod substanțial. Cea de-a doua orientare concepe urbanul ca pe o trăsătură culturală esențială
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
industriilor de bază. Direcția avută în vedere era aceea de a investi în instalațiile capabile să crească rapid și masiv Produsul Național Brut. Această orientare nu lua în considerare însă locurile plecând de la care avea să se producă creșterea. Planul pornea de la rațiuni economice, nu de la regiuni. Activitatea industrială scotea în afara agendei politice corectarea disparităților dintre regiuni. Astfel, Claudius-Petit nu omitea să insereze în comunicarea sa că acest Plan economic "a neglijat să caute condițiile cele mai bune în care să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbane, și această conștiință este un semn al civilizației noastre"95. Odată cu politica "metropolelor de echilibru", care este pusă în act în 1965, obiectivul prioritar nu mai este acela de a bloca exodul rural, ci de a organiza creșterea economică pornind de la amenajarea rațională a teritoriului francez. Două noțiuni inspiră această redefinire a politicii de amenajare teritorială: noțiunea de pol de dezvoltare și noțiunea de spațiu polarizat. Economistul François Perroux le-a conferit acestora o aură științifică. Teoria polilor de dezvoltare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
adulți, între adulții clasei mijlocii și tinerii claselor populare. "Opoziția etică exprimată pe teren era cu atât mai pregnantă cu cât, pentru grupurile sociale în curs de mobilitate, educația era valoarea valorilor"200. Jean-Claude Chamboredon și Madeleine Lemaire au concluzionat pornind de la această stare de lucruri că marile ansambluri au vrut să impună imaginea unei societăți în care ascensiunea socială era posibilă pentru cei care se conformau "ascetismului mic burghez". Popularea în acest fel a marilor ansambluri se voia a fi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
op. cit., 1987. 174 Înainte de a fi numit ministru al Echipamentului, Edgar Pisani reușise să-l convingă pe generalul Charles de Gaulle că singura posibilitate pentru stat de a avea o politică a locuințelor era să domine o serie de dificultăți, pornind de la cele funciare la organizarea transporturilor urbane. Vezi Edgar Pisani, Le général indivis, Paris, Albin Michel, 1974. 175 J.-C. Thoenig, op. cit., 1987, p. 97. 176 Ibid., p. 113. 177 Este vorba despre ceea ce numim "densificarea programelor". În opoziție cu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la Solger, care determinase fie și într-un mod nedeslușit humorul ca pe o unitate dintre comic și tragic. El pătrunde, în felul acesta,în esența intimă a humorului, mai adînc decît mulți psihologi și esteticieni moderni, care înțeleg humorul pornind aproape numai de la comic, socotit ca treapta lui evolutivă cea mai înaltă. Hőffding se referă însă mai cu seamă la Kierkegaard și la profunda sa concepție despre humor, ca reprezentînd cel mai înalt stadiu vital, pur omenesc. Dar pe cînd
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
folosită o metodă istorică (comparativă, sociologică), pe lîngă cele de observare și de analiză. Nici o mirare că psihologii s-au ocupat de preferință de stările individuale și au crezut adesea că stările totale ar putea fi înțelese, în mod firesc, pornind de la acestea, așa cum ansamblurile mecanice pot fi înțelese, cunoscîndu-li-se doar părțile. Înainte de a trece mai departe, vom cita cîteva exemple de stări individuale. Aflat în starea sufletească provocatăde o frumoasă dimineață de primăvară, primesc dintr-o dată o veste tristă. Totul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este de presupus că trei grupe de legi sau tendințe vor juca un rol în apariția stărilor totale. E o întrebare foarte dificilă dacă ele se afirmă și la apariția celor mai simple stări particulare. Pentru că nu se cuvine să pornim pur și simplu de la părerea că diviziunile sau distincțiile pe care gîndirea poate și trebuie să le întreprindă, cînd își propune ca obiect de cercetare viața psihică, sînt valabile și pentru formele ei primitive. Analiza psihologică nu prezintă o analogie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
marelui humor) ca unul din "stadiile" (despre care a vorbit în Uvidenskabeling Efterskrift, 1846 Samlede Skrifter, XII). Dorința mea este să continui ceea ce Kierkegaard a indicat în cîteva trăsături, dar totodată să demonstrez caracterul neîntemeiat al limitelor pe care el pornind de la premisele sale le fixează însemnătății acestui stadiu, în ce privește atît volumul cît și conținutul și energia sa. CAPITOLUL II RÎS ȘI HUMOR 12.Sentimentul ridicolului În legătură cu semnificația maio veche a cuvîntului humor, Henry Home atrăgea deja atenția asupra faptului că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sufletească nu are voie să poarte pecetea dragostei, dar în dragoste așa cum poate fi ea se ascunde o noblețe sufletească. Dragostea de acest fel poate forma baza marelui humor. Ea s-a putut dezvolta în diferite moduri: prin alunecarea motivației, pornind de la autoafirmare prin evoluție, pa baza unui instinct natural sau la școala suferinței și a durerii 50. Caracterul energic activ al simpatiei, presupus în acest caz, va ieși la iveală și datorită faptului că cercul mai larg de valori și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în Dumnezeu, lucrul acesta e urmarea convingerii că nu el poate fi cauza răului 57. Ceea ce se vădește aici este contradicția dintre valoare și realitate ca să folosim limbajul filosofic și mai ales dificultatea că nu orice realitate poate fi înțeleasă pornind de la valoare. Doar valorile cele mai elementare, legate nemijlocit de existența indivizilor și a sexelor și chiar și acestea numai cu greu pot fi înțelese pur biologic. Și totuși, după cum stau lucrurile, durerea indică o treaptă superioară a evoluției, dacă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
inima lui Shakespeare este prezentă în toate. Descrierile sale seamănă cu niște cristalizări produse sub influența profundei emoții pe care i-au stîrnit-o în suflet propriile trăiri. Ne găsim aici într-un loc deschis al artei, din care putem privi, pornind de la opera poetică ce ne stă istoricește înfață, în însăși viața sufletească a poetului, așa cum a fost ea stimulată de ceea ce i s-a întîmplat, ori de ceea ce a văzut în jurul său. Unii cercetători ai lui Shakespeare socotesc că în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
putea fi privit cu humor. Orice concepție despre viață își are diavolulei instigator, ispititor, acuzator și tot ce interesează este să-l punem la locul ce i se cuvine. S-au păstrat mereu elemente risipite din haosul din care a pornit evoluția caracterului și în decursul vieții li se pot adăuga altele noi, neorganizate și necontopite, care pun la încercare atît sentimentul total cît și capacitatea de înețelegere. (cf. § 26). Cealaltă cerință pe care trebuie s-o îndeplinească înțelegerea este să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Leibniz și Lotze o concepție despre lume concluzivă nu se putea obține, în general, decît aplicînd analogiile psihologice la existență. Humoristul privește, în concepția sa despre lume, chiar și conflictele ce se nasc între diferitele tentative de a interpreta existența pornind de la una din laturile ei individuale, ca pe o dovadă a modului în care sîntem situați noi oamenii față de existență. Dimpreună cu Sibbern, el poate găsi într-asta un exemplu pentru că orice evoluție, chiar și cea a gîndirii, se desfășoară
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unui sentiment, trebuie să ne gîndim că aceasta se poate manifesta în două feluri: în forma interiorității, ca stare sufletească, și forma impetuozității, ca efect și ambele modalități se pot afla într-o acțiune reciprocă. Dacă este greu să înțelegem, pornind din lumea amintirii, energia cu care am acționat în trecut, deseori este și mai greu să ne gîndim din starea prezentă la aceea pe care o va pretinde o acțiune viitoare. În acest caz, distanța între dimensiunea obligației și ceea ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cercetare istorică conduce tocmai la rezultatul că acesta este și cea mai potrivită caracterizare a poziției lui Socrate. Ironia socratică era, în esență, o metodă, bine-cunoscuta metodă analitică. Aceasta constă în a te arăta de acord cu o ipoteză și, pornind de la ea, a reveni la niște premise ce se află apoi fie în concordanță, fie în contradicție cu alte presupuneri sau ipoteze, în care crede cel ce-o afirmă. Astfel, Socrate este de acord, cu o seriozitate aparentă, că acela
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
privire blîndă și un surîs prietenos. Avem de-a face aici cu seria de sciitori pe care Thackeray (în The english humourists of the eighteen century, 1853) i-a grupat sub numele de humoriști englezi. Definiția dată de Thackeray humorului pornește de la părerea că acesta este o asociație între spirit și simpatie (wit and love)101. În acest sens special, ea nu apre să convină tuturor celor pe care îi discută Thackeray: Swift, Addison, Steele, Pope, Fielding. Am încercat să arăt
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
importanță. În cele de mai sus, am distins între fundal și bază. Baza, care este situată în special în viața sentimentală și volitivă, este mai însemnată decît fundalul intelectual. De altminteri se și vede că nu se pot trage concluzii, pornind de la desfășurarea generală a ideilor unui cercetător, cu referire la sentimentul său total în ce privește viața. Pentru a trage o asemenea concluzie este necesară cunoașterea întregii baze concrete a personalității sale. Din păcate, este foarte greu să o cunoaștem și, de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
gîndi un final al timpului și spațiului, tot atît de puțin poate fi făcut vreodată dovada că toate posibilitățile au fost epuizate, "toate strîmtorile închise". Grație imensității fundalului intelectual, existența poate apărea mereu nouă. 54. Humorul ca obiect al humorului Pornind de la realism, nu ajungem cu necesitate la humor. Dar realismul critic poate oferi, probabil, mai bine decît mai multe curente idealiste, un fundal pentru humor. O componentă necesară a unui atare realism critic este recunoașterea faptului că orice personalitate își
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ce-i omenesc își poate căpăta drepturile, humorul nu se va declara totuși, nicicînd, unicul model just de concepție despre lume. În felul acesta, el se comportă humoristic cu sine însuși. Vede cum viața oamenilor se desfășoară pe tarîmul realității, pornind din puncte extrem de diferite și în condiții de fricțiune foarte diverse, și înțelege că orice dezvoltare are loc sporadic. El nu se miră de aceea că sentimentele totale au un caracter diferit. Nu-i nici o mirare că nu toți oamenii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atenția asupra unei chestiuni foarte importante și anume relația dintre stările sufletești ale cercetătorului, în momentele în care este absorbit de munca intelectuală, și cele în care se mișcă în împrejurările vieții obișnuite. Nu se poate conchide fără nici o ezitare, pornind de la caracterul științific al unui cercetător, asupra stării sale sufletești în micile și marile evenimente ale vieții de toate zilele. Marele humor a apărut în limba daneză în 1916 și a fost tradusă de profesorul Goebel (Hildersheim) în limba germană
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de o factură nu tot atît de formalistă cum avea să se dezvolte acest curent în a doua parte a secolului trecut. După ce și-a publicat Etica (1887), încecînd, o dată mai mult, o a treia cale între metafizică și teologie, pornind de la "sentimentul general de umanitate, așa cum l-a dezvoltat lumea greco-romană", Höffding a redactat o amplă Istorie a filosofiei moderne (1895), care a cunoscut o largă difuzare în Europa occidentală, fiind folosită și în universalitățile noastre, în perioada interbelică. A
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a glucozei insulin-mediată pot fi explicate și de tipul distribuției țesutului adipos. Într-un studiu prospectiv ce a cuprins subiecți predispuși la T2DM, obezitatea reduce acțiunea insulinei într-o mai mare măsură decât la subiecții fără această predispoziție genetică (40). Pornind de la acest rezultat se poate afirma că obezitatea potențează efectul genelor diabetogene asupra acțiunii insulinei. Pacienții cu obezitate centrală sunt mai insulinorezistenți decât cei cu obezitate gluteofemurală, cantitatea de glucoză preluată de țesuturile periferice corelându-se negativ cu masa adipocitelor intraabdominale
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
În adânc) (1998) și Tancul (2003), acum însoțit de îngroșarea absurdului. În primul text, niște muncitori se ocupă cu săparea unor gropi tocmai când evenimentele din decembrie 1989 bat la ușa istoriei. Intriga celui de-al doilea roman se dezvoltă pornind de la faptul, puțin obișnuit, al intrării unui tanc, „într-o dimineață de iulie 2000”, în curtea „tânărului Nicolae Cârnu, zis Lae, cu domiciliu autoimpus în satul Păltiniș, comuna Paltin, din apropierea capitalei”. Situația devine cu atât mai îngrijorătoare cu cât poarta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
se cuvine și citiți cu plăcere! Hubert MONTEILHET, scriitor și critic gastronomic Introducere DE LA ATTICA LA PACIFIC Născută în Orient, ca și cultura și civilizația umană (Ex oriente lux), vița de vie și-a întins rădăcinile către est și vest. Pornind din Transcaucazia, pământul georgienilor și armenilor, cam acum șapte mii de ani înaintea erei creștine 1, a ajuns în India, apoi în China, prin intermediul caravanelor. Preluată de către popoarele Asiei occidentale 2 (sumerienii, babilonienii, asirienii, egiptenii, evreii, fenicienii...), vița de vie
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]