64,222 matches
-
fost publicată pentru prima oară în 1832. Gauss a menționat algoritmul în "Disquisitiones Arithmeticae" (publicat la 1801), dar numai ca metodă pentru fracțiile continue. Peter Dirichlet pare a fi fost primul care a descris algoritmul lui Euclid ca bază pentru teoria numerelor. Dirichlet a observat că multe din rezultatele teoriei numerelor, cum ar fi unicitatea factorizării, sunt adevărate pentru toate celelalte sisteme de numere în care se poate aplica algoritmul lui Euclid. Cursurile lui Dirichlet pe tema teoriei numerelor au fost
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
menționat algoritmul în "Disquisitiones Arithmeticae" (publicat la 1801), dar numai ca metodă pentru fracțiile continue. Peter Dirichlet pare a fi fost primul care a descris algoritmul lui Euclid ca bază pentru teoria numerelor. Dirichlet a observat că multe din rezultatele teoriei numerelor, cum ar fi unicitatea factorizării, sunt adevărate pentru toate celelalte sisteme de numere în care se poate aplica algoritmul lui Euclid. Cursurile lui Dirichlet pe tema teoriei numerelor au fost editate și extinse de Richard Dedekind, care a utilizat
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
ca bază pentru teoria numerelor. Dirichlet a observat că multe din rezultatele teoriei numerelor, cum ar fi unicitatea factorizării, sunt adevărate pentru toate celelalte sisteme de numere în care se poate aplica algoritmul lui Euclid. Cursurile lui Dirichlet pe tema teoriei numerelor au fost editate și extinse de Richard Dedekind, care a utilizat algoritmul lui Euclid pentru a studia întregii algebrici, un tip general de numere. De exemplu, Dedekind a fost primul care a demonstrat teorema celor două pătrate a lui
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
Dedekind a definit și conceptul de domeniu euclidian, un sistem numeric în care se poate defini o versiune generalizată a algoritmului lui Euclid. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, însă, algoritmul lui Euclid a fost treptat eclipsat de teoria mai generală a lui Dedekind despre idealuri. În secolul al XIX-lea au fost dezvoltate și alte aplicații ale algoritmului lui Euclid. În 1829, Charles Sturm a arătat că algoritmul este util în metoda lanțurilor Sturm de numărare a rădăcinilor
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
iar valorile lor cele mai mici sunt "F" și "F". Cea mai mică valoare a lui "a" este deci cea cu "q" = 1, de unde "a" = "b" + "r" = "F" + "F" = "F". Această demonstrație, publicată de Gabriel Lamé în 1844, reprezintă începuturile teoriei complexității computaționale, fiind și prima aplicație practică a șirului lui Fibonacci. Acest rezultat este suficient pentru a arăta că numărul de pași din algoritmul lui Euclid nu poate fi niciodată mai mare decât de cinci ori numărul cifrelor sale (în
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
lui Euclid este folosit pentru a demonstra proprietatea crucială de unicitate a factorizării, anume aceea că astfel de numere pot fi factorizate în mod unic în elemente ireductibile, structuri similare numerelor prime. Unicitatea factorizării este esențială în multe demonstrații din teoria numerelor. Algoritmul lui Euclid se poate aplica și numerelor reale, așa cum arată Euclid în Cartea 10 din "Elementele". Scopul algoritmului este identificarea unui număr real "g" astfel încât două numere reale, "a" și "b", sunt multipli întregi ai acestuia: "a" = "mg
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
alte aplicații proprii, cum ar fi lanțurile Sturm, o tehnică de numărare a rădăcinilor reale ale polinoamelor într-un interval dat de pe axa numerelor reale. Aceasta are aplicații în mai multe zone, cum ar fi criteriul de stabilitate Routh-Hurwitz din teoria sistemelor. În cele din urmă, coeficienții polinoamelor nu sunt obligatoriu numere întregi, reale, și nici măcar complexe. De exemplu, coeficienții pot fi din orice corp, cum ar fi corpurile finite GF("p") descrise mai sus. Concluziile corespunzătoare despre algoritmul lui Euclid
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
Spirito" și "Consolazione"), ceea ce îl va ajuta la realizarea studiilor și observațiilor sale. Eustachio s-a stins din viață la Roma în 1574. La început, Eustachio îl critică pe Andreas Vesalius, considerând că acesta s-a îndepărtat prea mult de teoria lui Galen. Dar, continuându-și cercetările și observațiile antomice începe să aprecieze valoarea compatriotului său și să devină el însuși un adversar al lui Galen. Cea mai importantă operă a sa a fost "Tabulae anatomicae". Aceasta conținea o sumedenie de
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
de câini cu corp masiv, robust, craniu lat, urechi mari, ochi cu expresie rugătoare, blană de lungime medie, picioare puternice, asemănător cu Foxhoundul englez. Rasa este de origine din Anglia, exemplarele au înălțime, greutate de și trăiesc . Sunt mai multe teorii referitoare la apariția rasei . Una dintre ele precizează că preocuparea pentru dezvoltarea acestei rase s-a manifestat pentru prima dată în Anglia, în secolul al XVI-lea. Regina Elisabeta I (1533-1603) a îndrăgit foarte mult o varietate de talie mică
Beagle () [Corola-website/Science/312288_a_313617]
-
întreagă haită. Și astăzi, varietatea mai mică a rasei (exemplarele până în 25 de centrimetri înălțime la greabăn) poartă numele reginei. De-a lungul secolului al XVII-lea rasa a suferit modificări prin încrucișarea cu exemplare de Terrier Englezesc. O altă teorie susține că primul Beagle a apărut în Grecia Antică, în jurul secolului al V-lea î.Hr. Primele atestări apar în scrierile lui Xenophon care menționa folosirea unui câine la vânătoarea de animale mici, adulmecându-le. Istoria lor continuă odată cu apariția romanilor
Beagle () [Corola-website/Science/312288_a_313617]
-
adevărului și dezvăluirea misterelor naturii, nu trebuie să ne bazăm pe părerile noastre, ca simpli muritori, trebuie să lăsăm Universul să vorbească despre el însuși. Al-Hazen este continuatorul operei lui Euclid și Thabit ibn Qurra. Sistematizează capitolele "secțiuni conice" și "Teoria numerelor", se ocupă și de geometria analitică și de conexiunile dintre algebră și geometrie. Lucrările sale matematice au influențat geometria lui René Descartes și calculul infinitezimal al lui Isaac Newton. Al-Hazen dezvoltă geometria analitică, stabilind astfel legătura dintre geometrie și
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
Batlamyūs" ("Îndoieli în privința lui Ptolemeu"), scrisă între 1025 și 1028, Alhazen critică mai multe scrieri ale lui Ptolemeu, printe care "Almagesta", "Ipotezele planetare" și "Optica", precizând erorile și contradicțiile găsite aici. Alhazen subliniază faptul că Ptolemeu utilizează artificii matematice și teorii nedemonstrate doar pentru a salva aparențele anumitor fenomene. Să nu uităm că marele savant islamic era adeptul empirismului, al teoriei științifice bazate pe experiment și observație. Cea mai celebră lucrare a lui Alhazen este celebrul său tratat de optică în
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
Almagesta", "Ipotezele planetare" și "Optica", precizând erorile și contradicțiile găsite aici. Alhazen subliniază faptul că Ptolemeu utilizează artificii matematice și teorii nedemonstrate doar pentru a salva aparențele anumitor fenomene. Să nu uităm că marele savant islamic era adeptul empirismului, al teoriei științifice bazate pe experiment și observație. Cea mai celebră lucrare a lui Alhazen este celebrul său tratat de optică în 7 volume, "Kitab al-Manazir" ("Carte de optică"), scris în perioada 1011 - 1021 și care poate fi considerată, precum cartea lui
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
2002 . Începând din anul 2003, el a coordonat mai multe misiuni românești în străinătate și a vizitat Afganistanul, Irakul și Balcanii de Vest. De asemenea, a fost profesor la Universitatea Națională de Apărare. Este autor al mai multor articole de teorie și istorie militară publicate în reviste de specialitate. În perioada 2004-2006, generalul-maior dr. Sorin Ioan a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre, apoi în anul 2006 devine locțiitor al șefului Statului Major General. La data de
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
Procesul de modernizare românească a cunoscut fenomenul formelor fără fond, care a făcut obiectul unei teorii speciale, teoria formelor fără fond. Despre formele fără fond au scris Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Ioan Maiorescu, Gh. Asachi, Ion Ghica, George Barițiu, B. P. Hasdeu. Cel care oferă o analiză a formelor fără fond ca o
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
Procesul de modernizare românească a cunoscut fenomenul formelor fără fond, care a făcut obiectul unei teorii speciale, teoria formelor fără fond. Despre formele fără fond au scris Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Ioan Maiorescu, Gh. Asachi, Ion Ghica, George Barițiu, B. P. Hasdeu. Cel care oferă o analiză a formelor fără fond ca o teorie a
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
speciale, teoria formelor fără fond. Despre formele fără fond au scris Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Ioan Maiorescu, Gh. Asachi, Ion Ghica, George Barițiu, B. P. Hasdeu. Cel care oferă o analiză a formelor fără fond ca o teorie a procesului de modernizare românească este Titu Maiorescu, continuată și dezvoltată de M. Eminescu. Titu Maiorescu vorbește de formă fără fond: ,"Al doilea adevăr, și cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
și al Catedrei de Strategie (1984-1987). În anul 1987, a fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior (cu o stea) În decursul carierei sale, el a efectuat cercetări științifice în următoarele specializări: strategie militară; artă operativă; tactica trupelor terestre; teoria organizării și mobilizării armatei și economiei naționale; teoria instruirii și educării trupelor. Începând din anul 1980, el este conducător de doctorat în specialitatea Artă militară (Strategie și tactica), coordonând până în prezent tezele de doctorat a 27 generali și ofițeri. Generalul
Valentin Arsenie () [Corola-website/Science/311504_a_312833]
-
1987, a fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior (cu o stea) În decursul carierei sale, el a efectuat cercetări științifice în următoarele specializări: strategie militară; artă operativă; tactica trupelor terestre; teoria organizării și mobilizării armatei și economiei naționale; teoria instruirii și educării trupelor. Începând din anul 1980, el este conducător de doctorat în specialitatea Artă militară (Strategie și tactica), coordonând până în prezent tezele de doctorat a 27 generali și ofițeri. Generalul în retragere Valentin Arsenie a fost înaintat la
Valentin Arsenie () [Corola-website/Science/311504_a_312833]
-
linia Silistra - Mangalia (ulterior, orașul Silistra nu a mai fost atribuit României, "vezi Județul Silistra Nou"). În ziarul Timpul, urmărind pas cu pas această tâlhărie, Mihai Eminescu indică termenii reali ai problemei, scriind "" Dacă Rusia voiește într-adevăr să realizeze teoria granițelor naturale, atuncea ar trebui să anexeze toată România, dacă cerința de granițe naturale ar fi... un drept. Noi știm că sub pretextul de-a avea granițe naturale s-au putea cuceri universul întreg"". În același timp, criticând teama și
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
de recunoaștere a acestui genocid la nivel mondial este încă subiect de dezbatere și controverse, din cauza , mai ales în Turcia. În octombrie 2015, genocidul este recunoscut de către parlamentele celor douăzeci și nouă de țări. Situația precedentă genocidului face posibilă în teorie înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat și a consecințelor. Cu toate acestea, date demografice asupra populației armenești care trăia în Imperiul Otoman înainte de izbucnirea Primului Război Mondial variază de la sursă la sursă, de exemplu între cea dată de patriarhia armenească din Constantinopol
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
este un critic și istoric de artă spaniol. Este Doctor în Istoria Artei (cu specializarea în Artă contemporană și critică de artă), profesoară de Estetică și Teoria Artei la Universitatea Autonoma din Madrid. Face parte din Asociația Criticilor de Artă din Spania. Este membră a Comisiei de studiu a proiecției internaționale a artei spaniole contemporane și membră a Juriului care desemnează premiile Asociației spaniole de pictori și
Begoña Fernández Cabaleiro () [Corola-website/Science/311560_a_312889]
-
1975, Craiova) este un dirijor, compozitor și orchestrator român. Provine dintr-o familie de muzicieni, tatăl fiind violonist, iar mama, flautistă. A absolvit Liceul de Artă din orașul natal (1994), bucurându-se de îndrumarea profesorilor Mariana Ilie (pian), Florian Zamfir (teoria muzicii) și Alexandru Racu (acompaniament). Pregătirea muzicală o continuă la Universitatea de Muzică din București, unde studiază în paralel trei dintre secțiile acesteia: Compoziție, Dirijat de cor academic și Dirijat orchestral, fiind discipolul profesorilor: Ștefan Niculescu (compoziție), Dan Buciu (armonie
Marius Hristescu () [Corola-website/Science/311561_a_312890]
-
este primul model de natură cuantică al atomului și a fost introdus în anul 1913 de către fizicianul danez Niels Bohr. Acest model preia modelul planetar al lui Ernest Rutherford și îi aplică teoria cuantelor. Deși ipotezele introduse de către Bohr sunt de natură cuantică, calculele efective ale mărimilor specifice atomului sunt pur clasice, modelul fiind, de fapt, semi-cuantic. Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor hidrogenoizi (He, Li, Be, etc, adică ionii care au un
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
energetice doar dacă este perturbat din exterior. Electronul se menține pe o orbită staționara datorită compensării forței centrifuge cu forța de atracție coulombiana. Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilității atomului. El este în contradicție cu fizică clasică. Conform teoriilor acesteia, o sarcină electrică în mișcare accelerată emite radiație electromagnetică. Aceasta ar duce la scăderea energiei sistemului, iar traiectoria circulară a electronului ar avea rază din ce in ce mai mică, până când acesta ar "cădea" pe nucleu. Experimental se constată, însă, ca atomul este
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]