65,481 matches
-
trebuiau să enunțe „Legea lui Ohm”. Lecția aceasta fusese predată la începutul anului, iar acum cursurile erau pe terminate. Contrar așteptărilor, totuși cei mai mulți au enunțat legea corect. Ca să găsească un nod în papură, inspectorul sa legat atunci de tema pentru acasă. L-a întrebat pe Gherș cât timp îi trebuie lui să rezolve exercițiul și cât unui elev slab. Răspunsul a picat prompt: - Mie, cinci minute, unui elev slab, zece, iar dumitale, douăzeci. FIGURI IEȘENE DELAVRANCEA LA GOEȘTI O plimbare la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
călăuziți noaptea de stele iar ziua ascunzânduse printre stânci. În secuime există numele Hainal iar, la românii din Ghimeș, Hăineală. Deci tatăl popii din Palanca era un hainal din Dămuc, sat de dincolo, din ungurime. Fiind flăcău, el fugise de acasă ca să scape de arcanul celor care voiau să-l prindă la cătănie. La Habsburgi serviciul militar dura ani grei iar cătanele se rupeau de lumea din care plecaseră. Se întorceau ca niște oameni străini pe care nimeni nu-i mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vremii care a fost Mihai Ralea să treacă printr-o primejdie de moarte. Zăcea doborât de-o boală necunoscută căreia nici medicii apusului nici sanatoriile din Elveția nu i-au venit de hac. S-a întors prin urmare să moară acasă. Nu-l mai trata decât un doctoraș ovrei din Huși care și-a dat seama că boierul are tenie. Știa și leacul, care era banal. O esență de hrean ce se găsea în farmacopeea națională. L-a întreținut pe Ralea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
oră, fiind un client cunoscut. Periplul îl încheia în gară, unde cârciuma era deschisă până în zori. Odată a intrat la catedră cu mâna înfășurată în bandaje. Colegilor le-a explicat: - Aseară, pe la trei, când, ca tot omul cumsecade, mă întorceam acasă, un a-nimal, un dobitoc, m-a călcat pe mână... Altădată, cu niște absolvenți (cu studenții nu bea niciodată) chefuise la Unirea. La un moment dat s-a scuzat, s-a sculat de la masă și a ieșit afară unde ploua cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
catedra pe care o slujise toată viața. Pare-mi-se prin anul 1986 fusese o iarnă grea să nu scoți un câine afară. Spre mirarea tuturor, moș Cihodaru „iscălea” regulat condica la catedră. Când a fost întrebat de ce nu stă acasă, bătrânul înalt și șugubăț, cu înfățișare de plăieș, a răspuns: - Altfel mi s-ar părea că sunt pensionar. Mergea greu, mai mult împingând picioarele decât pășind. Mucalit a fost și răspunsul la întrebarea cum face să bată atâta drum. - Mă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pirogravură a fost desființat iar profesorului i s-a desfăcut contractul. Moș Tăutu nu înțelegea ce se întâmplase. I-a rămas în cap doar o idee fixă în legătură cu elevii care îl așteptau la atelier. În fiecare dimineață pleca devreme de-acasă dar, găsind un sigiliu pus pe ușa cercului, se întorcea pe străzi. De la o vreme a uitat și drumul, nu însă ideea că este așteptat de copii. Rătăcea așa fără rost până ce câteun cunoscut îl aducea de braț acasă. CORNELIU
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de-acasă dar, găsind un sigiliu pus pe ușa cercului, se întorcea pe străzi. De la o vreme a uitat și drumul, nu însă ideea că este așteptat de copii. Rătăcea așa fără rost până ce câteun cunoscut îl aducea de braț acasă. CORNELIU STURZU Din pură considerație, pompos, poetul îi spunea președintelui fără operă al Uniunii Scriitorilor „președintele nostru” iar lui Ceaușescu îi înălța cu sinceritate ode. Ca orice premiant, era ferm convins de meritele conformismului. La o convocare a catedrei speciale
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
grăbesc să critic sistemul românesc de învățământ de până la revoluție. Cele șase serii de absolvenți care mi-au trecut prin mână la începutul carierei mele într-un liceu rural numără azi intelectuali, tehnicieni, funcționari și muncitori calificați. Niciunul na rămas acasă. Dacă n-ar fi existat acel liceu de țară, cea mai mare parte dintre ei s-ar fi mulțumit cu patru clase: atât le îngăduiau posibilitățile. Sutele de licee înființate de vechiul regim în mediul rural nu constituie unicul argument
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
telefon. Apoi a trecut granița, asupra lui trăgându-se cu trasoare. A reușit totuși s-ajungă la Paris unde, cu un test despre Napoleon care era feblețea sa, a urmat cursurile faimoasei l’École des hautes études. Socialismul științific rămăsese acasă. În limba noastră sună puținel ciudat titlurile pe care lea obținut tânărul în străinătate: elev diplomat aș Școlii Practice de Înalte Studii, secția a IV-a studii istorice și filologice, de la Sorbona. Membru al Comisiei Franceze de Istorie militară, Doctorand
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Chirica. Îndemnat de un prieten, Gruia venise la Archeos pe când n-avea decât zece ani. Vara, prietenul său fusese în tabără la Dobrovăț, unde copiii s-au bucurat de o mai mare libertate decât cea din școală și chiar decât acasă. Se scăldau în iazul mănăstirii, mâncau raci fierți, caș dulce de la stână și, într-o știoalnă din pădure, de pe pârâul Pietrosu, făceau „aviație inamică”. Poanta asta era dintr-un film: la ordinul sergentului, recruții săreau ca broaștele în baltă, cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cu moț pe capetele rase, Biserica Domnească n-a mai văzut asemenea ceremonie. La Hong Kong tânărul nu și-a pierdut nici spiritul nici nostalgiile. Îmi scria că, dacă i s-ar oferi o catedră la Facultatea de Teologie, ar reveni acasă, renunțând al civilizațiile din alte părți. De Iași îi este dor: „De aici, de unde îmi este mereu prea cald, mă gândesc al aleile Copoului, la răcoarea dintre Bucium și Repedea. Orașul este mare, are peste șase milioane de locuitori, în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Latinească din Suceava, „un liceu de stat denumit Gimnaziul Superior greco - oriental cezaro - crăiesc (Greco - orientalische K. K. Obergymnasium)” astăzi vestitul Liceu „Ștefan cel Mare”. Aici, la acest liceu, i-au fost „lărgite și cimentate zăcămintele sentimentului național primite de acasă, prin gura nemuritorilor dascăli cari au aprins cu grai de foc simțul ființării noastre naționale pe acest sfânt pământ al Bucovinei în inimile odraslelor, a căror educație o făceau, asemenea marei opere ce se săvârșea cu aceeași abnegațiune și în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Biserica din Răsărit și Apus, de la Irlanda până la îndepărtata Japonie. Mitre și cârje de vlădici răsăriteni, cruci și decorații engleze, fast deosebit al amfitrionilor suedezi, modestie și sărăcie din Răsăritul martirizat de păgânătate [...]. Toți oamenii aceștia cu înalte situații sociale acasă sau cu neșterse merite științifice în domeniul teologiei, s-au întrunit în numele lui Hristos cu dorul arzător de a căuta mijloace de tămăduire a societății de astăzi, atât de mândră, atât de încrezută și totuși atât de bolnavă”154. În ceea ce privește
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
El nu este aice, cum cred unii; El nu este aice mort. El este aice, dar viu și viază și în sufletele noastre dacă sunt credincioase [...]. Ați urmat chemării clopotelor venind la biserică, acum urmați chemării lui Hristos și mergeți acasă și vă veseliți în sânul familiei”. La numai câteva zile distanță, Nectarie trebuia să își înmormânteze fratele întru arhierie, mitropolitul Vladimir de Repta, cel din mâna căruia a luat frâiele mitropoliei, un eveniment foarte trist în viața tuturor bucovinenilor. Revista
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
către scrisul cărților și către îndrumarea credincioșilor spre mântuire. Misiunile grele pe care a trebuit să le îndeplinească, și înfăptuirea acestora cu simțul răspunderii, au făcut din Nectarie Cotlarciuc un mare misionar. A câștigat simpatia străinilor ortodocși și apusenilor, iar acasă la el a avut de luptat cu mizeriile, dar a dovedit o părintească blândețe și o bunătatea rară, un duh de dreptate și de creștinească iertare. Si poate tocmai pentru că a fost drept, a trebuit să poarte atâția ani jugul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Doamna Învățătoare. Când am ajuns să citesc cartea Amintiri din copilărie a marelui povestitor Ion Creangă, îmi imaginam scena desfășurării evenimentelor pe malul Siretului. Ca și Nică mă furișam și eu prin grădinile vecinilor după fructe; nu că nu aveam acasă, dar fructele vecinilor mi se păreau adevărate trofee. Îmi venea greu sa-l desprind pe Nică din peisajul satului meu, influențat fiind, poate, că tatălui meu i se spunea Nică Mustață; poate tocmai de aceea marele povestitor a rămas pentru
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
4 km. În gimnaziu eram un elev conștiincios, îmi făceam temele cu sfințenie, iar în clasă eram foarte atent în timpul lecțiilor. Nu îmi căutam alte preocupări și nici nu îmi fugeau gândurile în altă parte. În schimb, nu citeam lecțiile acasă, consideram că le știu; dar nici rezultatele nu erau prea strălucite. Nu îl urmam pe fratele meu, Vasile, mai mare cu doi ani, care era un elev strălucit. Era foarte conștiincios și învăța în mod special fiecare lecție. Era foarte
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
că sora mea, Măndița, era atunci la Școala de Pediatrie de la Tecuci și de avantajul de a avea rude în acest oraș. Când m-am văzut cu șapcă de licean și cu număr la mână abia așteptam să mă duc acasă și să mă fălesc în fața colegilor. Nu am reușit să-i impresionez, ei aveau uniforme noi și foarte frumoase. Am stat o perioadă la gazdă, la rudele noastre Smărăndița și Petru Ivan. Aveau doi copii: Lizica și Puiu-Mihai. Lizica era
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Puiu a terminat primul an la medicină cu brio. În vacanța de vară a avut loc însă o tragedie. Aveau în gazdă un ofițer de securitate cu care Puiu se înțelegea foarte bine. Într-o zi acesta a plecat de acasă și și-a uitat pistolul încărcat în cameră. Puiu l-a găsit și se juca cu el pe terasa casei. O fetiță din vecini a intrat în curte dorind să cumpere lapte de la mama sa. Puiu a văzut-o, a
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
pregătirea în serios. În clasa a X-a am răcit și nu am mai putut continua studiile. Prin luna octombrie părinții nu m-au mai lăsat să merg la scoală. Am zăcut câteva săptămâni, dar mi-am revenit repede. Stăteam acasă fără nici un rost. La treabă nu mă puneau ai mei fiindcă am fost bolnav. Cărțile nu prea se legau de mine, așa că tăiam frunze la câini și oftam după colegii mei și după atmosfera de la cămin. Tata a simțit neliniștea
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
desființat. Am fost grav rănit în mândria mea și am suferit mult. Am suferit mult și datorită faptului că mi se aprinsese călcâiele după o fată din clasa a VII-a, la cămin fiind cazate și elevele de la gimnaziu. Revenit acasă am fost o perioadă neliniștit, dar mi-am descoperit unele calități de desenator. Am început să fac copii după unele peisaje și portrete din reviste. Această preocupare a ținut multă vreme și așa am început să trec chiar la picturi
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
eram încă copii; în timpul liber jucam șotron în curtea internatului. După examenul de maturitate am devenit liber. Nu-mi propusesem să dau admitere la facultate. Ar fi fost prea costisitor pentru părinți. Ce puteam să fac? Nu puteam să stau acasă. Mă interesam pentru un post oarecare, indiferent unde și ce fel de post, însă m-am izbit mereu de refuz. Eram considerat încă un copil, un mucos, care nu poate avea un post. Acum îmi dau seama ce deziluzii pot
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
ședință. La întrebarea mea directă: unde găsesc o gazdă?mi-a răspuns o învățătoare că poate să mă primească ea în gazdă deoarece are o casă mare. Era învățătoarea Geta Arvinte, tânără și foarte drăguță și amabilă. Am mers împreună acasă la ea, mi-a făcut cunoștință cu soțul său, Titi Arvinte, care era șef contabil în sat. Era un bărbat înalt, zvelt și frumos; semăna cu actorul Peter O`Toole. Condițiile de cazare mi-au plăcut mult. Masa și casa
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
30 Decembrie” cu un confort neașteptat pentru noi și cu doar 4 studenți într-o cameră datele problemei s-au schimbat; se putea învăța și în cameră. Preferam însă biblioteca deoarece mai împrumutam unele cărți care nu se dădeau pentru acasă. Seara, când ne întâlneam în cameră, mai ales în timpul sesiunii, puneam în discuție aspectele care erau mai greu de deslușit și care necesitau lămuriri. Lămuririle le dădea cel care a înțeles mai bine problema respectivă. Până la urmă, în discuțiile purtate
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
datorie, dar bea și el cu clienții; asta nu putea să ducă decât la faliment. S-a angajat apoi la gară ca ajutor de fochist și a ajuns deosebit de repede fochist. Era deosebit de ambițios. Locomotivele funcționau cu cărbuni, așa că venea acasă negru din cap până în picioare. Câștiga frumos, dar lucra și în agricultură, așa că tot timpul era ocupat. Numai așa a reușit să ne scoată din nevoi. În perioada 1956-1957 s-a înscris la Iași la școala de mecanici de locomotivă
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]