66,018 matches
-
la spatele căruia m-am încălzit noapte de noapte șase ani de zile a plecat de aproape un an "pe drumul fără întoarcere." Sandu dragă, unde ești? Prin ce stele rătăcești? Sau ai adormit stingher Uitat într-un colț de cer? Spune-mi frate-al meu și mie În a câta galaxie Te-ai oprit, sălaș să ai La conacul tău din Rai? Stai în grădina cu flori Toată noaptea, până-n zori, Stai pe bancă și respiri Parfumul de trandafiri. Dară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
necazul în care ne aflăm... Să vii și tu acasă, în mijlocul nostru, să fim iar împreună, căci avem mare, mare nevoie de tine pentru a fi stâlpul de nădejde în creșterea și educarea copiilor noștri, Vasilică, Vasilică...! Trăiam copilăria sub cer vânăt de plumb Pe plită coceam boabe din galbenul porumb Afurisita foame ne da mereu târcoale Și adormeam plângând cu pântecele goale. În sob-ardeam tizic și resturi de coceni Păziți ziua și noaptea de bravi milițieni Foarte activi și harnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic de bunul Dumnezeu Dar care din păcate era plecat mereu. Cu urlete sinistre și-njurături de mamă Am dat copilăriei cea mai cumplită vamă Cu ochii ațintiți spre cerul infinit L-am așteptat mereu, dar n-a venit. Avea alte probleme Marele Creator Și rătăcea prin Cosmos călare pe un nor Așa că pân'la urmă ne-a părăsit de tot De fiii lui tereștri durându-l fix în cot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
alții pentru a ne fi mai cald. Copii! Copii, treziți-vă! Avem treabă, dragii mei! Sus! Hai, curaj! Așa! Mama, te rog frumos puțină apă. Imediat, Răduțu dragă, imediat... Crivățul necheza cu aceeași intensitate, urmându-și galopada lui bezmetică sub cerul plumburiu din care cădeau cantități uriașe de zăpadă, răsucite și spulberate cu o forță teribilă de vântul tăios. Dragii mei, avem nevoie de apă, dar lucrurile sunt puțin mai complicate; mai întâi să vedem cum putem să ieșim din casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îndată. Eram copleșiți de emoție, de parcă am fi participat la un eveniment epocal. Ochii erau ațintiți spre cercurile plitei pentru a urmări traseul fumului: va intra în casă, peste noi, ori își va urma calea obișnuită prin horn spre înaltul cerului? Așteptarea nu a durat mult. Plita era formată din trei ochiuri: unul mare, practicat în centrul și spre extremitatea uneia dintre părți, iar la partea opusă două ochiuri mai mici. Toate erau prevăzute cu cercuri, iar la mijloc unul mititel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Câtă nedreptate! Și plângea hohotind pentru suferințele îndurate de noi. "Bătrânul pelican se-ntoarce obosit A răscolit pământul, dar pește n-a găsit. Oceanul era gol și plajele deșarte Înflămânziți, copiii se îndreptau spre moarte. Neputincios, pescarul privi învins spre cer Lovind în pieptu-i moale cu ciocul lui de fier Smulgându-și inima cu ultimul efort Apoi, lipsit de viață, cade pe stâncă mort!... Iar puii adunați la un festin horor Mâncau nepăsători inima mamei lor." Guy de Maupassant (traducere V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cluj. Nemaipomenit! Și iată-l pe bietul flăcău făcut harcea-parcea, dezorientat și debusolat, gata-gata să renunțe la iubirea lui concretă, reală și carnală pentru frumoasa și pătimașa Ildiko, de dragul unor noțiuni abstracte, generale și impalpabile, de o demagogie strigătoare la cer, echivalentă doar cu discursurile bombastice ale ploșnițelor semianalfabete aciuate în confortabilele și bănoasele fotolii parlamentare. ... patria, patriotism, patria-mumă, naționalism, etc., etc. Drept care, flăcăul nostru, ținându-se ferm pe poziția inițială, a adus drept argument în apărarea iubitei sale de origine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mea, acționând violent din adâncimile trupului meu pipernicit, m-a frânt în două de la jumătate, trântindu-mă cu fruntea în zăpadă. Câteva tremurături puternice și convulsii viscerale mi-au zguduit corpul, și-apoi liniște. Pe suprafața albă, venită din înaltul cerului, fusese proiectată, cu viteza lavei țâșnită din conul unui vulcan în erupție, o masă amorfă, incoloră și urât mirositoare avortată din cămara de bucate a corpului meu, considerată fiind nocivă și indezirabilă, în consecință neprimind undă verde în circuitul nutritiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dădea semnalul apariției primei picături. Se umezea puțin câte puțin, mai mult, tot mai mult, se boboșca așa, ca pentru o naștere sadea, apoi expulza fătul sub forma unei picături de ploaie care străbătuse victorioasă toate obstacolele din hăt, înaltul cerului, prin acoperișul de paie, prin tavan, lățindu-se în cele din urmă într-o farfurie prozaică sub formă de lichid maroniu, murdar. Nu după mult timp, porțiunea respectivă din tavan se desprindea și cădea peste farfurie, umplând de terciuială și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rusului Ceaikovski, ca și cum aș fi executat un fragment coregrafic dintr-un libret conceput special pentru mine, eu fiind eroul principal dintr-o dramă cu rezonanțe biblice. Din hornurile școlii se înălțau firave fuioare de fum cenușiu spre înălțimile amețitoare ale cerului înghețat, precum semnalele strategice ale oștirii moldovenești semnalând deplasările trupelor dușmane în perioada năvălirilor turco-tătare, pe vremea strălucitului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Era un decor hibernal în care grupurile de elevi din perimetrul școlii, animate, gălăgioase, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
călcam exact pe urmele lui. Doar Leu, care nici el nu subscrisese voluntar la regimul alimentar "dintele calului", fiind cel mai ușor, înainta pe pojghița de gheață ca la patinoar, neexistând riscul scufundării în zăpadă. Arareori, deasupra capetelor noastre, pe cerul încruntat, se făceau auzite slabele fâlfâituri ale unor grupuri răzlețe de ciori căutându-și cu disperare hrana care scăpaseră ca prin minune de pârjolul înfiorător din liziera de salcâmi de astă-vară. Pentru Mircea, efortul deplasării era cu adevărat un chin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul zăpezilor veșnice. Priveam uimit și înfricoșat la colosala forță distructivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul zăpezilor veșnice. Priveam uimit și înfricoșat la colosala forță distructivă a acestor formațiuni ciclopice în momentul descărcărilor electrice. Fantastic! "Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă." (Nicolae Labiș) Încet-încet, cu eforturi din ce în ce mai mari, ne-am apropiat de spitalul unde robotea mama de dimineața până seara, ca femeie de serviciu și spălătoreasă. Apoi am traversat linia ferată, lăsând în partea dreaptă gara Dudești și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Precum când soarele apune El și răsare undeva." (M. Eminescu) Am lăsat liziera de salcâmi în partea dreaptă și-am intrat în sat pe strada a noua. Acoperită cu tablă zincată, strălucitoare, clădirea dispensarului se profila măreață și impunătoare sub cerul zgribulit de iarnă. După casa unde locuia doamna Wild asistenta sanitară, ne-am apropiat de cuibul vulturilor din America de Sud, adică de locuința familiei Condor, a căror fetiță Doina Condor mi-a însoțit existența banală de-a lungul celor 75 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți într-un câmp negru. Cocoțat acolo sus, la cucurigu, mai aproape de cer, tata se gândea la cele auzite, la informațiile care se propagau din om în om și erau valorificate aleatoriu, în mod independent de voința lor. Ceea ce știm cu siguranță e că această migrație de la Est spre Vest se făcea doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o faptă rușinoasă, antisocială. În urma lui, la câteva secunde, proprietarii au ieșit afară din curte și zărindu-l pe tata îndepărtându-se sfielnic și extrem de rușinat, au strigat în spatele lui: Gledai, gledai tamo! Rumuni, Țigani!(Iată, iată acolo! Românii, țiganii!) Cerul întreg s-a prăbușit pe tata și din momentul acela s-a jurat în sinea lui să nu mai bată niciodată la nicio poartă câte zile-o mai avea de trăit. Cu bocancii lui grei de fost polițist, picioarele-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înconjurător, diminuând cantitatea de oxigen, făcând respirația mai grea, mai neplăcută și obositoare. Să ne mutăm. Ușor de spus. Dar unde? La cine? "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca acestora este împărăția cerurilor" (Matei, 19:4 Am venit, Doamne, am venit și ne-ai trimis în împărăția cabalinelor să înotăm prin bălegarul sufocant și urina usturătoare a copitatelor încât ne apuca tusea măgărească și ieșeam din grajd pentru a lua o gură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și ieșeam din grajd pentru a lua o gură de aer proaspăt de afară!... Asta-i împărăția pe care ne-o oferi? ...Dar dacă nu ne-ar fi primit nici moș Danilov?? Ce-am fi făcut? Am fi dormit sub cerul liber? Așa că, până una alta, îi mulțumeam bătrânului pentru gestul său umanitar, pentru bunătatea lui, pentru ajutorul oferit din toată inima. Cu adevărat " De la cel bogat nu vei ieși niciodată cu firimitura-n barbă" (Proverb). Șobolanii... Motivul pentru care tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curte, a închis poarta și a tras zăvorul, ceea ce voia să semnifice faptul că afacerea s-a încheiat, iar mai departe fiecare să-și vadă de treaba lui conform înțelegerii. Era cald și frumos; o zi luminoasă cu un imens cer albastru, de unde soarele își trimitea căldura binefăcătoare peste planeta noastră zbuciumată. Tulburarea crescând în intensitate, și presimțind ce o aștepta, vrând printr-un gest hotărât și disperat să-și salveze viața, pisica printr-un efort concentrat și-a înfipt cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mireasma parfumată și unică a vârstei de aur a copilăriei. Parcă ar fi existat o competiție între cele cinci simțuri, fiecare dintre ele cerându-și dreptul de a-și satisface cerința, menirea pentru care au fost create. Ochișorii de culoarea cerului liniștit străluceau de o inteligență vie, iscoditoare și contaminantă. Un noduleț de fetiță, asemenea unei păpuși mai mari expusă în vitrinele magazinelor de specialitate. O frumusețe angelică, în fața căreia necunoscutul și impenetrabilul secret al complicatului proces de îndrăgostire se declanșa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama îți trimite Peste-al serii prag Vise liniștite Dormi ușor, ușor Clipele tăcute Se opresc din zbor Fruntea să-ți sărute." ("Cîntec de leagăn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în Caietele sale că Nietzsche dorea să asculte întruna muzica lui Chopin în ultimele clipe ale vieții sale. Așa numita lege a lui Gresham spune că "banul rău alungă banul bun". La Geneva, impresia generală este că "banul" vine din cer, mai ales "banul rău", cel depus pe furiș în marile bănci din acest oraș. Îmi amintesc că acum câteva zile am găsit un bilet pe marginea unui birou din banca privată unde lucrez două ore pe seară ca agent de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prin bucătării, birouri de bancă sau grădini particulare, bani pe care nu i-aș fi putut câștiga niciodată în România în aceeași perioadă de timp, au plecat în buzunarul unui bătrân care s-a pomenit cu o garsonieră căzută din cer, moștenită pe neașteptate. O idee nu-mi dă pace: colegii mei occidentali din Geneva erau acolo să se instruiască, să aibă un CV mai bun, o bază mai bună de plecare în carieră. Noi, românii, stăteam cu un ochi la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
după ce i-aș fi dat foc" (Th. Pallady). Mai târziu, în Canada, sentimentul extraoridnar de "plutire" pe apele adânci ale memoriei pe care îl resimțeam răsfoind albumele Pallady din fondul imensei biblioteci a Universității Laval, privind zăpada ce curgea din cerul înalt canadian. Lumea pierdută, Bucureștiul ideal imaginat de Pallady părea și mai ireal în iarna canadiană.) Iarăși diverse experiențe de chelner la nunți elvețiene. De data aceasta, căsătorie între un portughez nici negricios, nici măsliniu, ars de vântul șantierelor și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]