60,912 matches
-
Élisabeth, Ducesa de Orléans, care l-a vrut pe duce pentru fiica ei, Mărie Louise Élisabeth d'Orléans. Ca rezultat, Louise Élisabeth nu a beneficiat de privilegiile dictate de eticheta strictă de la Versailles, cum ar fi dreptul de a se așeza pe scaun în prezența regelui. La 9 iulie 1713, Louise Élisabeth s-a căsătorit la Versailles cu vărul ei primar, Louis Armând de Bourbon, Prinț de Conți. Soțul ei, care era cu trei ani mai mic decât mireasă, devenise Prinț
Louise Élisabeth de Bourbon () [Corola-website/Science/321126_a_322455]
-
violoniști. O virtuozitate cu totul specială, care nu se baza nicio clipă pe viteza exagerată, transformă prin valorificare motivică piesele lui Ion Matache din teme argeșene în adevărate perle ale muzicii lăutărești urbane. Alături de violonistul Alexandru Cercel, Ion Matache trebuie așezat între creatorii mari de muzică instrumentală tradițională din ultima sută de ani, din zona Argeșului. Totuși, este notabilă o pătură profund rurală ce încă se mai distinge în arta muzicală a violonistului, pătura ce reieșea și din felul său de
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Mănăstirea Solca a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 420, având codul de clasificare și fiind format din 6 obiective: Satul Solca este așezat într-o vale pitorească aflată la poalele Obcinelor Bucovinei, la o altitudine medie de 522 de metri. Prima sa atestare documentară datează dintr-un document din 15 ianuarie 1418, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). La 7 martie
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
obișnuite pentru acest gen de construcție. Aflată în cimitirul satului, biserica avea pe latura de sud un pridvor cu 6 stâlpi. Probabil că acest pridvor adăpostea intrarea în biserică. Acoperișul era unitar, fiind străpuns în partea de vest de turnul-clopotniță așezat peste pronaos. Fiind mai repede scurt, turnul-clopotniță cu plan pătrat avea foișorul aproape în întregime acoperit, fiind practicate, cel puțin pe cele două fețe ale turnului vizibile în fotografie două orificii semicirculare. Peste foișor, un coif alungit terminat cu o
Biserica de lemn din Stana () [Corola-website/Science/321196_a_322525]
-
desființată de austrieci în 1783, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea Ilișești deținea în Bucovina următoarele sate: ¾ Ilișești cu o moară, Bălăceana și Săsciori cu păduri de stejar; ½ Iacobești și Fogodisten (Iacobești unde s-au așezat coloniști unguri) cu 4 mori, un atelier și pădure de fag, plus o parte din satul Orășeni (din zona Botoșanilor) din Moldova. Începând din 1797 actuala clădire a funcționat neîntrerupt ca biserică a satului. Icoanele de pe catapeteasma bisericii au fost
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
Părțile Kosovo de Nord sunt: Partea de nord a provinciei Kosovo a fost populată de triburile tracice și ilirice înainte de a fi cucerit de români în secolul I d.Hr. Regiunea era cunoscută cu numele Dardania, după ce un trib traco-iliric se așezase în acea regiune. În 284, Dardania a devenit provincie a Imperiului Român iar ulterior a Imperiului Bizantin în 395 d.Hr. Până în secolul VII în timpul migrației popoarelor, Slavii au ocupat teritoriul și s-au amestecat cu autohtonii, din această sinteză
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
află bustul lui Negru Vodă, dezvelit în 1898 , instalat inițial pe bulevard, se află în fata bibliotecii din oraș. Este reprezentat cu coroana pe cap și cu barba lungă. Acest monument fusese, de fapt, realizat în anul 1898, fiind inițial așezat în capătul nordic al bulevardului. Pe plăcile care acoperă soclul se află o emoționantă inscripție: "„Înălțatu-s-au chipul lui Radu Negru Basarab, descălecătorul Țării Românești. Câmpulungul, primul scaun domnesc, salută chipul de bronz al urzitorului Țării Românești. Memoriei Luceafărului
Dimitrie D. Mirea () [Corola-website/Science/321200_a_322529]
-
nișe dreptunghiulare, amplasate în peretele vestic. Pridvorul este boltit "en berceau". În grosimea zidului despărțitor dinspre răsărit se află o galerie prin care se pătrunde în turnul-clopotniță pe o scară abruptă de piatră. Clopotnița are formă de prismă și este așezată pe două baze pătrate. Preotul N. Gh. Ștefănescu considera că prima bază a fost destinată pentru a susține vechea clopotniță, iar cea de-a doua bază ar fi fost construită când s-a înălțat actualul turn. Rezidirea turnului - clopotniță în
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
lungime de peste 7km și ținând cont de numele celor două străzi (uliți) „Pe Vale'n Sus” și „Pe Vale'n Jos”, precum și dispunerea lor zonală, se poate spune că Racovița are caracterul unei așezări „de-a lungul văii”, gospodăriile fiind așezate pe ambele maluri ale râului care o traversează de la un cap la altul. Denumirea acestor uliți principale duce la perioada de „început” de formare a satului, când văile erau o formă înaltă a organizării administrative, militare și politice a localitățiilor
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Loco Pereu Zilisti"” care se întindea pe terenurile agricole numite azi „La Poduri, în Față” și „La arinii ăi mari”. Ținând cont că „siliște”, un apelativ inexistent în graiul racovicean de azi, are sensul de „loc pe care a fost așezat un sat; vatră veche de sat", se poate lua în considerare ipoteza existenței unei alte „vetre” care să fi dispărut fără a lăsa urme. De asemenea toponimul „Racovicioara” pe care-l poartă cel mai important afluent al „Văii Lupului” poate
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
de vecini, ea includea pe teritoriul său casa de locuit, curtea, dependințele gospodărești, „"grădinuța"” de flori și legume precum și grădina, toate formând un tot unitar. Curțile și întinderile lor sunt cunoscute doar din anul 1874, ele având formă dreptunghiulară, fiind așezate cu latura mică perpendicular pe ulița de acces. În linii mari, evoluția arhitecturii gospodăriei tradiționale racovicene a cunoscut următoarele perioade distincte: Indiferent de forma geometrică a proprietății, la o gospodărie elementele distinctive sunt: poarta, portița, grădina și împrejurimile, fântâna și
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
cu "blide" (farfurii), căni și cupe de tot felul, de "pământ" sau "porțolan" (porțelan), adesea și "merindări" și "căpătâie". Pe pereți, în special pe cel dinspre uliță, alături de piesele textile de podoabă, "chindeauă" (chindeie) și merindări, sau încadrându-le, se așezau icoane, tablouri și fotografii de familie, oglinda și nelipsitul "ceas cu punți". Ferestrele, lipsite adesea de perdele, aveau puse pe "plimba" (pervaz) lor "oale" cu flori, din care nu lipseau mușcatele, urzica moartă, "limba soacrii" și uneori "țâtronul" (lămâiul). Nelipsită
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
plimba" (pervaz) lor "oale" cu flori, din care nu lipseau mușcatele, urzica moartă, "limba soacrii" și uneori "țâtronul" (lămâiul). Nelipsită din interiorul tradițional era "culmea", cu sau fără "merindări", câte un țol mai înflorat pus pe pereții lângă care erau așezate paturile. Piatra de rezistență în acest domeniu era "casa de dinăinte", respectiv încăperea în care nu se locuia în mod curent, destinată doar oaspeților "de vază", care era adevăratul muzeu de artă populară. Aici gospodina expunea atât pe pereți cât
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
marșului spre est dinspre Concord. Această creastă se termina lângă Colțul lui Meriam, o răscruce și un pod mic aflat la aproximativ 2 km în afara satului Concord. Pentru a trece podul îngust, coloana a trebuit să se oprească, să se așeze în linie de doar trei soldați lățime. Companiile milițiilor coloniale ce soseau dinspre nord și est se îndreptaseră toate spre acest punct, și se aflau în avantaj numeric în fața trupelor regulate. Când ultima coloană a armatei a trecut peste pod
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Imperiului Otoman în 1517, în timpul sultanului Selim I Yavuz, Nablus a fost desemnat capitala a districtului Djabal Nablus ("Muntele Nablus"). În 1657, după o serie de răscoale, un numar de clanuri arabe din nordul și din estul Levantului au fost așezate în oraș de către autoritățile otomane pentru a stabiliza situația. Însă și din rândurile noilor veniți, s-au ridicat mișcări de nesupunere, precum cea condusă de Dhaher Al-Omar în secolul al XVIII-lea și cea din vremea lui Muhammad Ali, care
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
Biserica bolniță a mănăstirii Hurezi, sat Romanii de Jos, județul Vâlcea a fost construită în (1699). Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . Bolnița este așezată, după cum era rânduială, în afara zidurilor înalte ale mănăstirii, pe latura de E. Ansamblul bolniței se compune dintr-un foișor, construit la sud-vest de incintă, din chiliile aflate azi în ruină și din biserica ce se ridica în centru. Alături se
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
fără decor, cu baza octogonală. Sunt legați prin arcade semicirculare. Boltirea s-a făcut cu o calotă rezemată pe arcuri laterale, sprijinite pe console. Acestea sunt mai largi și se întind până la pereții laterali ai pridvorului. În exterior, biserica este așezată pe un soclu larg profilat. Fațadele sunt împărțite de un brâu, simplu, rotund, în două registre compartimentate în panouri dreptungiulare în partea inferioară și în panouri terminate cu arcaturi fine întretăiate două câte două, în partea superioară. Cornișa este formată
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
în panouri terminate cu arcaturi fine întretăiate două câte două, în partea superioară. Cornișa este formată din cărămizi în formă de dinți de fierăstrău, iar ciubucul de sub streașină este asemănător cu cel de la biserica mare și de la paraclis. Turla este așezată pe o bază largă, are zece laturi, cu număr egal de ferestrre, încadrate de arcuri cu zimți. Ferestrele au chenare de piatră asemănătoare cu cele ale paraclisului Sf. Ștefan. În registrul superior, ferestrele sunt de dimensiuni mai reduse și se
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
larg. Cei mai mulți atoli sunt împărțiți în două grupuri, în timp ce Reciful Mellish spre est, Reciful Middleton și Reciful Elizabeth spre sud sunt grupate separat: Atolii din grupul situat în nord-vest, cu excepția Recifului Osprey, a Recifului Rechinului și a Recifului Marion, sunt așezate pe Platoul Mării de Corali, o arie contiguă cu adâncime mai mică de 1000 m. Rezervațiile naturale au fost create pentru a proteja viața sălbatică în respectivele zone ale teritoriului; împreună acestea formează . Reciful Mellish, situat fiind la aproximativ 300
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
Pe teritoriul de astăzi al Estoniei încă din preistorie locuiau proto-europeni, care s-au așezat în zonă la sfârșitul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 10500 ani. Aceșia au fost asimiliați de către fino-ugrici. Estonia a devenit independentă după ocupația germană, în Războiul Libertății (24 februarie 1918). A fost ocupată de Uniunea Sovietică în iunie 1940 și
Istoria Estoniei () [Corola-website/Science/320584_a_321913]
-
va desfășura în Transnistria și Basarabia o frumoasă lucrare pastoral-misionară. La aceasta iau parte și episcopii Andrei al Aradului, Vasile al Timișoarei și Veniamin al Caransebeșului. Curând însă episcopul Nicolae Popoviciu se va întoarce la păstoriții săi din Crișana. Își așează scaunul arhieresc la Beiuș. Aici, printre altele, se ocupă mult de sprijinirea acelora dintre supraviețuitorii Holocaustului săvârșit de unguri în nord-vestul Transilvaniei care izbuteau să se refugieze în România. Ca întotdeauna, românii, evreii, slavii sau țiganii scăpați din masacrele și
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
acesta e autorul lucrării. De asemenea, portretul pare a fi influențat de stilul lui Giovanni Bellini și de realismul lui Antonello da Messina. Această lucrare face parte din polipticul realizat la comanda dominicanilor din Recanati. Este reprezentat trupul lui Hristos, așezat la marginea mormântului și sprijinit de un înger și de Iosif. Figură Mântuitorului este realizată cu deosebită migala prin aplicarea unui lac închis peste primul strat de vopsea foarte deschisă, după stilul lui Bellini. Buzele ușor întredeschise atribuie o expresivitate
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
MTA a început să instaleze grătare noi pentru sistemele de colectare a apei de ploaie, în scopul de a preveni curgerea apei în spațiile metroului. Aceste structuri metalice, proiectate cu ajutorul unor arhitecți și gândite ca opere de artă, vor fi așezate peste grătarele deja existente, dar cu o prelungire de 76-100 mm, pentru a preveni ca gunoaiele și ploaia să inunde metroul. Formele acestor construcții vor fi diferite pentru fiecare cartier. Acumularea gunoiului este o problemă permanentă a metroului. În anii
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
în apropiere de satul Moara Nica) de către agricultori polonezi sosiți în căutare de pământ și de condiții de viață mai bune, probabil după calamitățile din împrejurimile localității Rzeszów (Ropczyce și Kolbuszowa). Nu se cunoaște numărul de familii care s-au așezat în Bulai. În lucrarea "Istoria polonezilor din Bucovina" (Cracovia, 1973), istoricul Emil Biedrzycki (1890-1975) preciza că în 1890 erau 122 polonezi în comuna Bosanci (din care făcea parte pe atunci colonia Bulai, dar și sate ca Mihoveni sau Liteni), pentru ca
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
listele monumentelor istorice, adică anul 1749. Este înregistrată pe listele monumentelor istorice sub codul: și are hramul ""Sfântul Ioan Botezătorul"". Fără a se deosebi prea mult, la o primă vedere de o casă veche, biserica de lemn din Porumbeni este așezată printre copaci pe un deal, nu departe de biserica reformată. Intrând în curtea ei, cele câteva morminte și clopotnița relevă utilitatea edificiului. Vechimea bisericii nu se cunoaște cu exactitate, momentul construirii ei fiind estimat de către d-na Ioana Cristache-Panait ca
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]