66,018 matches
-
în bună tradiție burgheză, Madame Cuendet îmi face cadou un plic cu 300 de franci elvețieni, preț al bunelor mele servicii, pe lângă orele obișnuite de lucru. Am cunoscut fericirea deplină în grădina proprietății Cuendet: în timp ce ardeam vreascuri și frunze, priveam cerul și muntele Saleva, beam bere Feldschlossen la sticlă de 33 mililitri și mă gândeam cât de frumoasă poate fi uneori viața. Uneori mai și citeam, ascuns printre ierburile înalte... La începutul verii eram răsfățat de doi cireși enormi și bătrâni
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
noi vile. Nu voi ști niciodată ce s-a întâmplat cu ea, pentru că am jurat la rândul meu că nu voi mai trece niciodată pe acolo. Proprietatea era vizibilă și cu aplicația informatica Google Earth, dar nici măcar așa, din susul cerului mincinos al Internetului, nu doresc să o mai văd. Apele care dorm nu trebuie tulburate. Doamna Cuendet are în grădină zece arțari seculari, care în fiecare toamnă își leapădă povara de frunze mari ca palma, untoase, care nu vor să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al meu, sacrificat în vederea construirii unor imobile de locuințe de lux. Ceva greu de definit îmi lipsește de când nu mai am acest copac în raza virtuală, mă gândesc la Moromeții lui Marin Preda și la filmul lui Stere Gulea, la cerul sepia de pe care lipsea imaginea salcâmului. Pasaj adăugat ulterior: după mai mulți ani de Elveția, mi-am dat seama că unul dintre lucrurile fundamentale care-mi lipsea de "acasă" era posibilitatea de a face o friptură atunci când aveam chef sau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că, pentru a se înscrie la mult râvnita facultate de farmacie, trebuie să treacă prin furcile caudine ale examenului de bacalaureat științific iată de ce ia cursuri de fizică cu mine. Vineri după-amiază îmi dă telefon, stresat, și mă roagă cu cerul și pământul să ne vedem sâmbătă dimineață, pentru că până luni trebuie să predea referatul unei lucrări de laborator complicate etc. Știu că Élie este evreu practicant, am avut chiar mici discuții împreună despre iudaismul contemporan; așa că încerc să-i spun
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imediate. În fine, mă pot mișca. Nu prea mult, sacadat, un fel de Pinochio, dar mă mișc. Ocazie cu care mă "pierd" astăzi într-un cartier rezidențial în căutarea unei clinici medicale radiologice. Toate casele seamănă între ele, este frig, cerul înalt și gri. Uniformitatea îngrozitoare, nici o persoană pe stradă la acea oră (14.00). Într-un cuvânt, moarte lentă, moarte în lux și bunăstare, dar moarte. Acces de melancolie inutilă: mă gândesc la satele din Bărăganul brăilean, atât de frumos
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
flatant și greu de tradus în limba română, de gens de hache. (oameni din topor, dar și oameni de topor, adică pădurari). 27 decembrie 2004 Mă întorc seara târziu de la bibilotecă. Ninsoare deasă, saci de zăpadă ce se scutură din ceruri, o ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul strălucește. Solul, alb și strălucitor. Ninsoare, albă și strălucitoare. Copacii, mai înalți și mai strălucitori ca niciodată. Lumina părea că izvorăște
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
interpretarea excepțională a lui Moura Lympany. Afară, dincolo de sticla dublă a geamului sunt minus 38 de grade Celsius, mai frig decât frigul. Văd pe fereastră copacii din campus, par casanți și fragili, dar și fumul de la centrala termică scriind pe cerul gri ecuații complicate și efemere. Au fost suficiente 12 minute de mers pe jos între cămin și bibliotecă pentru ca cerneala să înghețe în capilara stiloului. Zăpada scârțîie sub picioare, ca și cum ar protesta împotriva prezenței umane. Dimineața am ascultat la radio
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
picior de handicapat și nici spiță de roată de scaun rulant prin zonă. 27 aprilie 2005 După ce am căutat cu disperare o pâine care să fie comestibilă, alta decât eterna pâine toast (un produs ce se lipește ca aracetul de cerul gurii, nu se poate consuma decât prăjită, conține mai multe E-uri decât făină), mă întreb: ce fel de societate este aceea în care mărcile de automobil și derivatele oferite sunt mai numeroase decât sortimentele de pâine? O societate în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
propriile mele palme. Duminică, 12 iunie 2005 Mă găsesc în minusculul meu cabinet de travail, privind pe fereastră ploaia ce începe să cadă în rafale peste pădurea din față, după o lungă și caldă zi de vară, cu atmosferă grea. Cerul înalt al Québec-ului este o balenă borțoasă. Este duminică după-amiază, studenții sunt în vacanță, sunt singur în această bibliotecă enormă care mi-a devenit a doua casă. Citesc cu deliciu o carte a lui Michel Serres, Statues comentarii despre temele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ale feminismului de primă oră. Masculinitate redusă la tăcere, refulată, scrisă jalnic cu degetul pe pereți de toalete. Feminismul: la ei, prea mult. La noi, în România, atât de necesar! Am văzut aseară cu încântare filmul iranianului Majaid Majaidi, Copiii cerului. Scenariul este de o simplitate uluitoare: un frate și o soră din periferia săracă a Teheran-ului sunt obligați de soartă și lipsuri să împartă unica pereche de încălțăminte pe care o au pentru a putea merge la școală. O
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
între sexe, obținută însă cu prețul unor mari tensiuni psihologice și nu numai. O iarnă teribil de grea, lungă și friguroasă, dar fascinantă pentru noi, europeni care ne-am ucis anotimpurile. Studenți depresivi care se sinucid la 20 de ani. Cerul înalt și soarele arzând ochiul pe întinderea pură de zăpadă. Dialogurile "interculturale" din bucătăria comună, dar și imposibilul dialect québecois care, bănuiesc, îmi va lipsi în curând. Și o ultimă frază, de o îngrozitoare banalitate, dar care mă simt obligat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ajung în vârful pantei, punctul de belvedere al cartierului, marcat de altfel așa cum se cuvine de primăria comunei: rada portului Geneva plină de iahturi de lux, munții Jura și munții Alpi de o parte și de alta a lacului, pădurea, cerul înalt și strălucitor. O minunată sinteză a elementelor, paradisul pe care și-l pot oferi doar cei cu pedigree social sau cu buzunarele foarte pline. Schimb intens de mesaje cu Codruț, fost student la Geneva în perioada în care eu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfârșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu târnăcopul pe lângă statuile în viață sau din ceruri. Nu cred că facem excepție și sunt convins că, dincolo de ritualul în sine, efortul ca atare înlătură o anume doză de impostură. Însă în cazul Antoanetei Ralian lucrurile stau altfel din două motive mari și late. În primul rând, fiindcă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
departe. Brusc, m-am simțit mult mai bine. Of, gata cu asta. R.P. „Mărturisesc că am cunoscut o sumedenie de oameni săraci cu duhul și nu mi s-a părut că înoată în fericirea de-a fi moștenitori ai Împărăției Cerurilor“, ați scris într-un articol. Cum vi se pare cariera pe care-o face prostia în România ultimelor decenii? Și de fapt cine - sau ce - credeți că are o detentă mai spectaculoasă: prostia, igno ranța, tupeul sau impostura? A.R.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei în alb, cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă, m-am întrebat dacă nu cumva nimerisem în cer. Zile întregi, nu am putut intra în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi privesc masca africană cu puțin respect amestecat cu teamă. Când șterg praful, pe ea o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
altui om. R.P. Nici chiar dacă acel alt om a curmat viața altui om? A.R. Nici chiar. Există o sumedenie de pedepse care înseamnă viață anihilată. Dar e, la urma urmei, viață. Altfel spus, condamnatul mai are posibilitatea să vadă cerul, să vadă un copac, să vadă un copil. E altceva decât moartea. R.P. N-aveți idee cât mă bucur că ați răspuns așa. Glumind, un prieten hâtru se întreba cum aplici legea talio nului dacă vinovatul e orb și nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
gând îi zboară Purtat pe- aripi de îngeri spre lumi de paradis.... Pe fața ei frumoasă alunecă o rază Ce fruntea i-o săruta și umărul ei gol... Din colțul de fereastră deasupra ei veghează, Aceeași lună plină urcând pe cer domol... E liniște, adâncă, doar șipotul din vale, Suspina în vraja nopții și murmura ușor, Iar undeva departe... s-aud încă cavale Cântând mereu tristețea unui pribeag amor...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
viață acolo unde nu-i decât circulație rară de reni și sănii pe un bloc de gheață. AUGUST ’68 15: În timp ce în Argentina „trei ființe asemănătoare celor umane, cu o statură de doi metri, îmbrăcate în costume fosforescente” coboară din cer pe o „farfurie zburătoare” și militari de pe Terra trag în ele - fără folos - cu mitraliere terestre; în timp ce bine-cunoscutul cardiolog din Ohio, Dewale, apreciază că transplantul de inimă nu reprezintă, într-o perspectivă mai largă, nici o brânză pentru omenire; în timp ce centrul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aspiră spre ea, cu o forță drăcească. Asta - foarte abstract vorbind - mi se pare suspect. Știam că această cale e la locul ei, pașnică, simpatică, poetică - ce mare pericol pot reprezenta acolo, departe, câteva picături din sânul Iunonei ajunse în cer pe când îl alăpta pe Hercule? Dormeam liniștit. Atunci de unde naiba i s-a năzărit să atragă nori de hidrogen și să aspire la catastrofe? Nu știa că nu-i de joacă cu hidrogenul? Ce a enervat-o, ce a exacerbat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
orizont, nu avem de ce-l socoti pe Don Quijote epuizat de sens. Nouă ne rămân marșurile de zi și de noapte în perimetrele lor, modestia dificilă a înțelegerilor, privirea cu gândul la Cavaler, inspirația în a pricepe stelele și conjuncturile de pe cerul nostru, nădejdea sângerie într-un timp mai lung de rezonanță, timp în care inima unui om, sau a zece, sau a o mie, sau chiar a unui popor, să fie înfiorată, dacă nu rănită, de cele ce-i spunem. Asta
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
viața și obiceiurile scorpionilor. În ultimii 300-400 milioane de ani, scorpionii nu s-au schimbat, n-au evoluat. Dureros mor pe altarul științei țapii-cobai din experiența Boucabloc, unică în lume, efectuată de comandantul Cousteau, celebrul căutător de adevăruri strigătoare la cer în tăcerea grozavă a vieții submarine. Comandantul a luat trei exemplare bărboase cu patru picioare și le-a cufundat, în baloane speciale, la adâncimi acvatice tot mai mari, punându-le să respire un amestec de oxigen și heliu, pentru a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lor! Am rezistat, deși pe cât de urât mi se înfățișa prezentul, pe atât de exaltant mi se descria viitorul: „operația e un fleac!”, „nici nu vei simți...” „e mai simplu decât o apendicită...”, „vei pluti după aceea în al șaptelea cer...” etc. Ca de obicei, o execuție sumară părea o minune a științei și logicii. N-am cedat. Poate pentru că amigdalele erau martorele tuturor strigătelor mele articulate. Poate fiindcă multe gânduri nerostite auzeam cum se duc să moară acolo, în acel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la câțiva kilometri de sosire, ar fi trebuit să-i spună o dată pentru totdeauna să lase dracului meseria asta mai grăbită decât oricare altele spre moarte... Totdeauna - care totdeauna? Semne - care semne? La viteza asta nu există semne, nu există cer, nu există nici un totdeauna. „E un lucru care nu poate fi evitat. Mori mai devreme sau mai târziu. Firește, aș prefera să mor cât mai târziu...” Banalitățile astea pe care le-aș semna și eu nu-s ale mele, ci
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Natura. De pe suprafața ghețarului au dispărut 120 de specii - mamifere, și alte 150 de specii - păsări. 700 de milioane hectare - adică jumătate din pământul cultivabil al ghețarului - sunt supuse amarnicului proces de eroziune. Fluviile? „Cele mai multe sunt aproape niște lături sub cerul liber.” Lacurile? „Multe sunt ca și moarte.” Mările? „Chiar presupunând că sursele de poluare se închid, tot ar trebui secole pentru eliberarea hidrocarburilor marine.” Ca să nu fiu pesimist - să spun, odată cu colocviul și cu medicul care nu vrea să creeze
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de cel numit în lumea interlopă „Napoleon” - și l-a înhățat. A rămas deci de pe urma lui Bonaparte un gest uman, inofensiv, neuitat după 200 de ani. Cunosc mulți tirani geniali sau sângeroși, colerici și teribili care ar vrea acum, în ceruri, să dea toate imperiile lor pentru ca lumea să le țină minte un singur gest omenesc, fie el necesar doar în detectarea hoților contemporani. Dar... Alte prețuri ale licitației de pe pachebotul „France”: - o bucată din lemnul sicriului de acaju în care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]