64,222 matches
-
pe aceasta în prelungirea dispozițiilor noastre sociale. Nu există dispoziții specifice religiei, elementele fundamentale și universale ale religiei explicându-se printr-o funcție socială sau cognitivă alta decât funcțiunea religioasă. Aceste funcțiuni sociale sunt esențiale speciei și se explică prin teoria selecției. Religia este astfel un epifenomen al abilităților noastre reținute de către selecția naturală pentru valoarea lor adaptativă în condițiile vieții în grup. Ea ne apare deci ca o exaptație (Stephen J. Gould, care a introdus termenul, definește astfel "o funcție
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
numără P.R. Sarkar și discipolul său Sohail Inayatullah. Teologii creștini au susținut viziuni idealiste, adesea bazate pe neoplatonism, în ciuda influenței scolasticei aristotelice din secolul 12 și mai târziu. Mai târziu, idealismul teist occidental, precum cel lui Hermann Lotze oferă o teorie a unui fundament al lumii în care toate lucrurile își găsesc unitatea: a fost acceptată pe scară largă de teologii protestanți. Unele mișcări religioase moderne, de exemplu organizații precum Mișcărea Gândirea Nouă și Biserica Unității, ar putea spune că au
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
a afirma că ea este în cele din urmă reală. După ei, ea este doar convențional reală de la apariția ei de la un momment la altul, datorită cauzelor și condițiilor fluctuante, întrucât ea este cauza karmei și, prin urmare, a suferinței. Teoria formelor sau „ideilor” a lui Platon, descrie formele ideale, ca universalii ce există independent de orice instanță particulară. Arne Grøn numește această doctrină „exemplu clasic de idealism metafizic ca idealism "transcendent"”, pe când Simone Klein în numește pe Platon, „cel mai
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
sau fenomenalism) descrie o relație între experiență și lumea în care obiectele sunt nu mai mult decât colecții sau „mănunchiuri” de date ale simțurilor perceptorului. Printre promotorii acestuia se numără Berkeley, episcop de Cloyne, filozof irlandez care a dezvoltat o teorie numită imaterialism, mai târziu menționată ca „idealism subiectiv”. Potrivit acesteia, indivizii pot să doar să cunoască direct senzații și idei ale obiectelor, nu abstracții precum „materia”, iar însăși existența acestor idei depinde de faptul perceperii acestora - "esse est percipi"; „a
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
acelei imagini, prin urmare materia este nimic pentru noi. O lume exterioară ca materie absolută fără legătură cu un observator nu există. Universul nu poate exista dacă nu există o minte perceptoare. Collier a fost influențat de "Un eseu despre teoria idealului sau a lumii inteligibile", scris de platonistul de la Cambridge, John Norris (1701). Cartea populară a lui Bertrand Russell "Problemele filozofiei" dezvăluie premisa tautologică a lui Berkeley pentru promovarea idealismului: Filozoful australian David Stove a criticat aspru idealismul filozofic, argumentând
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
și filozofia. Idealiștii personaliști Borden Parker Bowne și Edgar S. Brightman și teistul personal realist, Toma de Aquino, susțin o idee esențială, anume dependența de un Dumnezeu personal infinit. Howison, în cartea sa, "Limitele evoluției și alte esee ce ilustează teoria metafizică a idealismului personal", a creat o noțiune democratică de idealism personal ce extinde toate căile spre Dumnezeu, care nu a fost mai mult decât monarhul fundamental, dar și democratul fundamental în relația eternă cu alte persoane eterne. Ateismul idealist
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
în ce privește natura organică a Absolutului nu-l ajută în a decide cum să voteze?” Thomas Davidson a învățat o filozofie numită „apeiroteism”, o „formă de idealism pluralist... cuplată cu un rigorism etic sever”, pe care l-a definit ca „o teorie a Dumnezeilor infiniți în număr”. Teoria este datoare pluralismului lui Aristotel și conceptelor sale asupra Sufletului, aspectul viu și rațional al substanței vii care nu poate exista în afara corpului deoarece el nu este o substanță, ci o esență, este "nous
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
-l ajută în a decide cum să voteze?” Thomas Davidson a învățat o filozofie numită „apeiroteism”, o „formă de idealism pluralist... cuplată cu un rigorism etic sever”, pe care l-a definit ca „o teorie a Dumnezeilor infiniți în număr”. Teoria este datoare pluralismului lui Aristotel și conceptelor sale asupra Sufletului, aspectul viu și rațional al substanței vii care nu poate exista în afara corpului deoarece el nu este o substanță, ci o esență, este "nous", gândire rațională, după cum Aristotel a exemplificat
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
a argumentat contra lui Aristotel, că după cum sufletul nu poate exista fără corp, Dumnezeu nu poate exista aparte de lume. Noțiunile idealiste au câștigat o influență puternică printre fizicienii de la începutul secolului 20, confruntați cu paradoxurile fizicii cuantice și a teoriei relativității. În prefața celei de-a doua ediții (din 1900) a cărții "Gramatica științei", Karl Pearson scrie, „Sunt multe semne că un idealism sonor înlocuiește, ca bază pentru filozofia naturală, materialismul brut al fizicienilor mai în vârstă”. Această carte a
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Jeans, într-un interviu publicat în The Observer (Londra), când i s-a adresat întrebarea: Credeți că viața pe această planetă este rezultatul vreunui fel de accident sau credeți că este parte al unei mari scheme?" a răspuns: "Înclin spre teoria idealistă că conștiința este fundamentală și că universul material este derivat din conștiință, nu conștiința din universul material... În general, universul îmi pare a fi mai degrabă un mare gând decât o mare mașină. Probabil că, așa îmi pare, fiecare
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
afirmat că conștiința este un fapt natural și că cosmosul își are baza în minte și inteligență și este străbătut de acestea. Bernard d'Espagnat, fizician teoretic francez, cunoscut pentru lucrarea sa despre natura realității, a scris un articol intitulat " Teoria și realitatea cuantică" potrivit căruia: „Doctrina care susține că lumea este confecționată din obiecte a căror existență este independentă de conștiința umană se dovedește a fi în conflict cu mecanica cuantică și cu factorii fixați de experimet.” Într-un articol
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Wien a efectuat turnee artistice în multe țări din Europa dar și în cele mai mari orașe din China (2001 și 2003) și Japonia (1998 și 2000). Din 1990 până în prezent este profesor titular (Gradul didactic I), la Catedra de Teorie și Solfegii - Școala de Muzică și Arte Plastice nr.3 din București - recompensat cu Salariu de merit, în ultimii 2 ani. Din 2004 până în prezent, în paralel cu activitatea didactică, este colaborator constant al Teatrului Național Radiofonic, SRR, în calitate de regizor
Stelică Muscalu () [Corola-website/Science/311674_a_313003]
-
acțiunea cu perfectul compus, despre care Sartre va spune că „accentuează solitudinea fiecărei bucăți de frază”, punând în centru solitudinea personajului în raport cu lumea și cu el-însuși. Fără îndoială, Camus, prin acest roman aparținând „Ciclului absurdului”, a transpus în plan romanesc teoria din "Mitul lui Sisif". La prima lectură a acestui roman, se ajunge la concluzia pe care Sartre a tratat-o amănunțit în „Situations I”, precum că existența la acest nivel nu are sens. Înlănțuirea evenimentelor este dictată de hazard, luând
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
pământean să prezică prăbușirea societăților spațiene. 1. Se pune o întrebare<br> 2. Se ivește un prieten<br> 3. Se află numele victimei<br> 4. Se vizionează o femeie<br> 5. Se discută despre crimă<br> 6. Se respringe o teorie<br> 7. Se îmboldește un doctor<br> 8. Se desfide un spațian<br> 9. Se contracarează un robot<br> 10. Se descoperă o cultură<br> 11. Se inspectează o crescătorie<br> 12. Se ratează o țintă<br> 13. Se înfrunta
Soarele gol () [Corola-website/Science/311725_a_313054]
-
special de trei ani al profesorului Tudor Vianu (1954 - 1959). - cursuri postuniversitare de limba și literatura română, literatură universală și filosofie, cu examene de absolvire și diplome de studii (1964 - 1974). - profesor de limba și literatura română, literatură universală și teoria literaturii la secțiile umaniste ale Liceului Pedagogic și ale Colegiilor Naționale "I.L.Caragiale" și "Mihai Viteazul"din Ploiești. - profesor asociat pentru literatura comparată la Facultatea de Litere - Stiințe, Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești (1959 - 2003). - secretar științific, vicepreședinte și președinte al
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
și Axioma (din 2000 și în prezent). - președinte al Societății Culturale "I.L. Caragiale" (din 2002 și în prezent). - debut publicistic: la revista Luceafărul (București), rubrica intitulată "Cartea străină" (1959). - debut editorial: cu volumul Poetică și stilistică, Ploiești, 1976 / Studii de teoria literaturii, cu privire specială asupra conceptelor și metodelor promovate atunci de Noua Critică și de structuralism. - colaborări: la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Limbă și literatură, Buletinul Societății de Științe Filologice din România și Buletinul Filialei Prahove a aceleiași Societăți, Colocvii
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
argumentele lui Dessau au fost întărite și completate de Sir Ronald Syme, care a dedicat trei cărți subiectului și a datat lucrarea din preajma anului 395 d.Hr. Alte studii recente arată multă consecvență stilistică, comunitatea academică acceptând în general astăzi teoria unui singur autor a cărui identitate rămâne misterioasă. Analiza computerizată a stilului a condus la rezultate oarecum ambigue. Unele elemente de stil sunt indubitabil uniforme de-a lungul lucrării, altele însă variază ca și cum ar proveni din surse mutiple. Unele porțiuni
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
folosită mai ales în învățarea limbilor străine. Lozanov afirma că prin această metodă se poate învăța o limba străina de aproximativ trei până la cinci ori mai rapid decât prin metodele convenționale. Sugestopedia e o transpunere în practică a superînvățării ("superlearning"). Teoria aplicării sugestiei pozitive în învățare a fost dezvoltată în anii '70. Sugestopedia este cea mai nouă din cele șase metode de învățare a limbilor străine. Numele de "sugestopedie" provine din alăturarea cuvintelor “sugestie” și “pedagogie.” Prima dată metoda a fost
Sugestopedie () [Corola-website/Science/311770_a_313099]
-
arce: acestea par a fi regiuni în care se formează intensiv stele. Altele par a fi quasari îndepărtați. Astronomii au eliminat inițial posibilitatea ca unele obiecte punctiforme să fie pitice albe, deoarece sunt prea albastre pentru a fi consistente cu teoriile privind evoluția piticelor albe, teorii considerate valabile la acea vreme. Totuși, lucrări mai recente au arătat că multe pitice albe devin albastre cu trecerea timpului, dând suport ideii că HDF ar conține și pitice albe. Datele din HDF au furnizat
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
regiuni în care se formează intensiv stele. Altele par a fi quasari îndepărtați. Astronomii au eliminat inițial posibilitatea ca unele obiecte punctiforme să fie pitice albe, deoarece sunt prea albastre pentru a fi consistente cu teoriile privind evoluția piticelor albe, teorii considerate valabile la acea vreme. Totuși, lucrări mai recente au arătat că multe pitice albe devin albastre cu trecerea timpului, dând suport ideii că HDF ar conține și pitice albe. Datele din HDF au furnizat un material extrem de bogat pentru
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
numărul foarte mic de stele prezente în prim-plan. Ani de zile, astronomii și-au pus întrebări asupra naturii materiei întunecate, care pare a fi nedetectabilă dar care observațiile efectuate sugerează că reprezintă 90% din masa universului. A existat o teorie că materia întunecată constă din obiecte MACHO (în ) — obiecte neluminoase dar masive, cum ar fi piticele roșii și planetele din regiunile exterioare ale galaxiilor. HDF a arătat, însă, că nu există un număr semnificativ de pitice roșii în regiunile exterioare
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
convingător deoarece astronomii sunt cunoscători în domeniul respectiv și sunt în poziția imediată de a dovedi sau infirma existența planetei (prin experiență directă). Totuși este mai bine să se argumenteze cu evidențe decât cu ceea ce astronomii cred. Etica autoritară este teoria meta-etică prin care cineva obține cunoaștere etică de la o autoritate, de exemplu de la Dumnezeu sau din legislație. Apelul la majoritate poate fi văzut ca un caz special de apel la autoritate, unde autoritatea este opinia publică. Cunoscutul argument ""pentru că așa
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
sensul"", subliniază ea în finalul cărții, pentru a distinge adevărata miză transcendență a luptei, înscrisă în contextul devenirii generale a subiectului. Diverse mișcări și denominații feministe revendică astăzi, mai cu seamă la nivel academic și civic-instituțional, latura teoretică a doctrinei. Teoria feministă este extensia feminismului în domeniul teoriei și filozofiei. Este constituită din lucrări dintr-o varietate de discipline, printre care antropologie, sociologie, economie, studii de gen, critică literară, istoria artei, psihoanaliza și filozofie . Scopul teoriei feministe este înțelegerea inegalității de
Feminism () [Corola-website/Science/311008_a_312337]
-
a distinge adevărata miză transcendență a luptei, înscrisă în contextul devenirii generale a subiectului. Diverse mișcări și denominații feministe revendică astăzi, mai cu seamă la nivel academic și civic-instituțional, latura teoretică a doctrinei. Teoria feministă este extensia feminismului în domeniul teoriei și filozofiei. Este constituită din lucrări dintr-o varietate de discipline, printre care antropologie, sociologie, economie, studii de gen, critică literară, istoria artei, psihoanaliza și filozofie . Scopul teoriei feministe este înțelegerea inegalității de gen și se concentrează pe politică de
Feminism () [Corola-website/Science/311008_a_312337]
-
civic-instituțional, latura teoretică a doctrinei. Teoria feministă este extensia feminismului în domeniul teoriei și filozofiei. Este constituită din lucrări dintr-o varietate de discipline, printre care antropologie, sociologie, economie, studii de gen, critică literară, istoria artei, psihoanaliza și filozofie . Scopul teoriei feministe este înțelegerea inegalității de gen și se concentrează pe politică de gen, relații de putere și sexualitate. Pe langă producția unei critici a acestor relații sociale și politice, o mare parte din teoria feministă se concentrează și asupra promovării
Feminism () [Corola-website/Science/311008_a_312337]