95,170 matches
-
la Ianca. Actualmente s-a pensionat, însă dorul aprins pentru o meserie ce implică măiestria zborului, în care și-a ascuns visurile de mii de ori, nu pot fi uitate ușor. Dau timpul înapoi alături de Marian Covache și-mi strecor privirea prin tumultul vieții sale ca să dezleg firul tinereții ascuns într-o stea din afara lumii reale, acolo, departe, unde orizontul se risipește și se amestecă cu mătasea zborului. Anii de viață disciplinată l-au învățat ce înseamnă punctualitatea, tenacitatea și i-
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
cât de minunat trebuie să fie să dau mâna cu norii, acolo, în înălțimile cerului. Îmi plăcea să cred că aviatorii sunt cei mai puternici oameni, aproape de Divinitate, mai ales că bunica - femeie credincioasă - de câte ori avea vreo problemă, își ridica privirea spre Cer și își făcea semnul crucii cu evlavie! Atunci, în sinea mea, îmi doream ca într-o zi să ajung acolo, sus, să-i fac cu mâna bunicii ( împlinire realizată peste ani, numai că locul acesteia era luat de
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
atunci când am ales aviația, a fost Ianca, leagănul aviației reactive românești, al cărui cer era zilnic brăzdat de păsările de oțel. Totuși, primul meu contact cu o poveste fascinantă despre zbor, a fost una ce s-a scris chiar sub privirea mea de copil. În perioada vacanțelor de vară mergeam la o mătușă din partea mamei, care locuia în Iași, aproape de Ciric și de aeroport. Aici, privirea îmi era răsfățată zilnic de zborul planoarelor și al avioanelor, în perioada șederii mele acolo
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
cu o poveste fascinantă despre zbor, a fost una ce s-a scris chiar sub privirea mea de copil. În perioada vacanțelor de vară mergeam la o mătușă din partea mamei, care locuia în Iași, aproape de Ciric și de aeroport. Aici, privirea îmi era răsfățată zilnic de zborul planoarelor și al avioanelor, în perioada șederii mele acolo. Mai mult decât atât, am văzut multe morminte de aviatori la Iași, în Cimitirul Eternitatea unde îmi plăcea să merg și să citesc, silabisind bineînțeles
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
de observație asupra unei creații dorite de a o selecta (amintesc aici blândețea criticului literar, profesorul Marcel Crihană, vocea caldă și îndemnătoare a prof. academician Sabina Ispas, căldura prietenească a criticului literar, prof. Nicolae Georgescu, a scriitoarei Elisabeta Iosif sau privirea blândă a mai tânărului critic literar, prof. Felix Nicolau și mulți alții). Când nu interesează o creație, dovedind-o, de mai mulți critici, mediocră, acea lucrare rămâne neidentificată și, nicidecum, tăvălită în mocirla unuia care, în sfârșit, a dat peste
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
față de autorul lucrării asupra căreia se apleacă să o evalueze. Sunt superlative pornite dintr-un simț al căutărilor excelative ale creației artistice respective, consemnări pozitive, nu putem spune departe de adevăr, ba da, spun adevărul despre acea creație literară însă privirile lor se îndreaptă numai spre ceea ce au ca reper, amiciția. Chiar dacă coexistă o altă lucrare tot atât de valoroasă ca cea pe care aceștia o disecă nu o supun criticii, ci o ascund învăluind-o în mister, ridicând pe treptele fizice ale
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
încă ai fi putut crede că este luna lui cuptor, departe de a se sfârși. De pe lângă ușa larg deschisă a patiseriei din piață, o pală de vânt a răsucit deodată, cu îndemânare, într-un mic vârtej, pulberea de făină și privirea i-a tresărit urmărindu-l. Pentru o clipă i se păruse că vede zăpada spulberată iarna de crivăț. Și cu ochii rămași ațintiți pe vălătucul alb, gândurile i se îndreptară cu strângere de inimă la iarna ce urma să vină
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
și dorea. Și nimic nu-i plăcea mai mult decât să se simtă o ființă liberă, așa cum poate doar șoimul se poate simți. Îi plăcea să meargă mult pe jos, ca într-un joc, fără o țintă precisă, căutând cu privirile frumosul din jur. Însă mersul repezit care o caracteriza, pe măsură ce trecea timpul, începea să se asemene tot mai mult cu mersul șchiopătat al unui cal împiedicat la păscut sau cu zbaterea haotică a unui fluture ce se izbește de geamul
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
muncă, pentru o nouă luptă cu moartea... * Iuliana se culcase destul de târziu după plecarea doctorului. Toate discuțiile acelea nu au făcut altceva decât să-i tulbure și mai mult starea, așa încât s-a apucat de trebăluit prin bucătărie, însoțită de privirile aparent absente ale mamei sale. După un timp, doamna Dobrescu sparse tăcerea: - Nu cred că am cunoscut un doctor mai blând ca omul acesta... L-am analizat așa... câte puțin și cred că nu glumește. Vorbește foarte serios de toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
să râd când se rupe sufletul în mine, fata mea... Eu nu mai zic nimic, dar, așa..., ca mamă, să știi că nu mă înșel. Băiatul te place mult. L-am văzut și din pragul ușii cum te mânca din priviri... Priviri serioase, nu cu gânduri la prostii. Te admiră, bietul de el și mă mir că tu nu observi... Așa ai făcut întotdeauna și... iată, ai ajuns la 35 de ani să... - Vrei să plec și să nu te mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
râd când se rupe sufletul în mine, fata mea... Eu nu mai zic nimic, dar, așa..., ca mamă, să știi că nu mă înșel. Băiatul te place mult. L-am văzut și din pragul ușii cum te mânca din priviri... Priviri serioase, nu cu gânduri la prostii. Te admiră, bietul de el și mă mir că tu nu observi... Așa ai făcut întotdeauna și... iată, ai ajuns la 35 de ani să... - Vrei să plec și să nu te mai ascult
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
mai luăm legătura. Nu te las singură, mamă. Vin să te iau, o liniști Iuliana de îndată. Bine, este bine așa... Hai, treci și tu la culcare. E trecut de miezul nopții. Vino să te pup! Se îmbrățișară, ferindu-și privirile. Amândouă aveau lacrimi în ochi și nu doreau să-și etaleze slăbiciunea. Iuliana se întorcea de pe o parte pe alta în pat, încercând să adoarmă. Se simțea vlăguită, stoarsă de energie, cu moralul deteriorat și înfricoșată de toate relele ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
ori nici nu și-a revenit până când a părăsit această clădire, având cel mai amar gust în gură pe care-l avusese toată viața ei de până atunci. Nici până acum, când derula plângând această amintire, nu putuse uita acele priviri lascive ale fetelor ori gesturile și expresiile triviale ale băieților, care pe ea o amuțiseră total, spre deliciul celorlalți care au transformat-o destul de repede în principală țintă a ironiilor de tot felul. Își amintea că nu a putut bea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
a fost răspunsul lui tăios, însoțit de un gest brutal prin care a prins-o în brațe și i-a îndoit trupul pe genunchii lui. A încercat să o sărute fără voia ei, dar fata s-a ferit. O îngrozea privirea lui de om nebun și balele ce i se prelingeau pe la colțurile gurii. A strâns-o cu brutalitate și a încercat să-i deschidă nasturii bluzei. Fata s-a opus cu toată forța și a reușit să scape. A alergat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
supărată, frumușica de ea și nu am... - Bine, bine! Mergi alături că este nevoie de dumneata, Lidia... Vin și eu imediat. O vorbă cu doamna și vin acolo... Mă bucur că ai venit, Iuliana, se îndreptă Eugen către Iuliana cu privirea și cuvântul, după ce Lidia intrase în salonul alăturat... Iustin a petrecut o noapte liniștită și..., cel puțin după cum m-a convins doamna Lidia, a dat semne că ne va vorbi în curând... - Vai, Doamne! Mulțumesc din suflet, doctore, îl întrerupse
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
și, repet, frumos, o liniști el, întinzând mâna și prinzând-o ușor pe a ei cu căldură. Nu-ți fie teamă să comunici, Iuliana. Înainte de toate..., oameni suntem, da? - Da..., dar eu..., eu, da, nu știu ce să zic, spuse ea cu privirea în podea, îmbujorându-se. Eugen mai reținu mâna mică o clipă și apoi o eliberă ușor, elegant, de parcă se temea să nu se lovească de ceva, privind atent fata îmbujorată din fața lui. Nu-i venea să creadă că este atât
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
în ochii unora chiar și dorință..., simt că mă privesc ca pe o femeie și nu ca profesoară, dar nu mă pierd. Cum pot roși în fața unui..., unui...om pe care îl cunosc doar de ieri? Ce are el în privirea ori în vocea sa? Este el altfel decât majoritatea bărbaților? Parcă mă magnetizează pur și simplu... Și dacă mama nu-mi zicea..., poate nici nu băgam de seamă, dar acum, mă stăpânește ideea că... Sau poate tocmai de aceea? Dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
de a curbă spațiul și timpul, de a face prietenii să zâmbească și de a pictă. Iar acum își amintea toate acestea și încă multe altele, căutând piatră potrivită ritmului din această călătorie. Cartea de pe raftul din mijloc îi atrase privirea. Își trase scaunul și se aplecă să o deschidă: „The elements, if arrange according to their atomic weights, exhibit an apparent periodicity of properties.”[9] Așadar, există o rațiune dincolo de intuiție. Avea voie să creadă și să continuie. Imaginile, după cum
VICE VERSA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348857_a_350186]
-
Albeșteanu. Pe mine m-a numit „sarea și piperul Helis-ului”. Îi mulțumesc pentru indulgență. Eu aș fi zis „mătrăguna Helisului”. „Prielnică este lumina mărețului astru pentru întinsa câmpie și pentru artiștii născuți și trăitori în ea. Plini de lumină în priviri au venit acești crainici ai artei ialomițene la Palatul Suțu, la București adică. Toți se bucură de notorietate în lumea culturală, așa că publicul, poftit să vadă și să asculte, a fost numeros.” Acestea sunt cuvintele jurnalistului Adrian Bucurescu, tot bucureștean-ialomițean
POEŢI DIN „ZODIA HELIS” PRIN „CÂMPIILE VERTICALE” ALE PICTORULUI VALERIU STOICA de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348863_a_350192]
-
rotundă și-n taină foamea a plecat să se culce, ochii în ochi se pătrund și se satură. Gândul are un mugure ascuns, izbește cu dalta în piatră, scrie sfârșind în cuvântul ce iese din fântâni spre cer. Atingând cu privirea un cuib rotitor ca un izvor în cremene, unde lumina gândește pe Unul și ceilalți se întrevăd în EL. Cu zâmbetul, în numele lui, fructul celest se naște cu inima roșie ori verde, moștenire pământului să-i fie. Referință Bibliografică: Zidind
ZIDIND ÎN PIATRĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348889_a_350218]
-
Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Simbol de auz Te-aștept să ascultăm o culoare sub clipocit de lumini să vedem crinul cum moare prin albul întors în tulpini Te-aștept să ascultăm supărarea cum plouă culori în urechi cu privirile să sorbim marea când tineri amurgesc în perechi Te-aștept să-ți înțeleg tăcerea ascunsă-n simbol de culoare să spun că este ca mierea în golul mut ce doare Te-aștept să-ți desenez printre timp o lună din
SIMBOL DE AUZ, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348890_a_350219]
-
vom vedea în minte și pe Veronica Micle. Și când îl vom sărbători pe Eminescu o sărbători în inima noastră și pe Veronica Micle, muza inspiratoare a poetului! Și undeva în apropierea lor, privindu-i cu drag, îmbrățișându-i cu privirea lui caldă, va fi blajinul și hâtrul prieten al lor, Marele Povestitor Ion Creangă! ----------------------------------------------- * Spicuiri din prefața volumului „Veronica Micle, Mihai Eminescu, Ion Creangă”. VERONICA MICLE Elogiul 1 Cum șade lumina ca apa în pahar și chipul ei zâmbind cheamă
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
Acasa > Stihuri > Momente > MI-AI PUS ARIPI DE INGER Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului O singură privire mi-a fost de-ajuns; Ochii tăi cu mir și lumină m-au uns. Umerii au început să mă doară; M-am temut că aripi vor să-mi răsară. Am aprins lumânările de ceară Și în genunchi m-am rugat
MI-AI PUS ARIPI DE INGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348880_a_350209]
-
zi întreagă în neștire, Striveam steluțele de gheață! Dar anii iute trec, ca vântul De griji, devine mintea creață, Când vrei să moștenești pământul, Nu vezi steluțele de gheță! Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd rândul, Cu o privire mă răsfață, Îmbrățișează-mă cu gândul, Când mor steluțele de gheață! = Detroit - Michigan - USA = Referință Bibliografică: Steluțe de gheață / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 762, Anul III, 31 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ionel Davidiuc
STELUŢE DE GHEAŢĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348909_a_350238]
-
peste plante-n chip de rouă fără ca Noiembrie să-și asume toamna din care au plecat demult cocorii. Putrezește verdele pe câmpuri și miroase, să fugim nu avem unde și rămânem ca și copacii desfrunziți pe drumuri, cu ceață în priviri și vânt la tâmple. Să căutăm odaia unde focul cerne noaptea și unul pe altul să ne-ncălzim în gânduri până ce iarna va trece cu sănii de ninsoare și totul va fi alb, vom respira întinderi cu păsări de somn
TRECERE PRIN ANOTIMPURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348908_a_350237]