60,440 matches
-
într-un spațiu care nu conține nicio amenințare apropiată și nu anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din temele obsedante la Khnopff, temă transpusă în cheie simbolistă. În tabloul Mângâieri (1898), anxietatea nu a dispărut complet, ea rămâne la nivelul unei ambiguități care trimite și cu aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu conține nicio amenințare apropiată și nu anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din temele obsedante la Khnopff, temă transpusă în cheie simbolistă. În tabloul Mângâieri (1898), anxietatea nu a dispărut complet, ea rămâne la nivelul unei ambiguități care trimite și cu aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de cuplu fatal, litigios, himeră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care se formează, având ca numitor comun sensibilitatea simbolistă, himerele sale evidențiază din plin acest lucru. Paciurea nu este nici pe de parte un teoretician, însă sculpturile sale suportă influența simbolistă chiar cu o notă expresionistă în cazul câtorva. Tema sfincșilor și a himerelor este una decadentă-simbolistă, Paciurea putând fi integrat din punct de vedere tematic acestei estetici, viziunea artistului modifică datele încadrării tematice. Dacă Madona Stolojan reprezintă un accidental efect Art-Nouveau survenit ca urmare a unei rezolvări tehnice a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numitor comun al acestor tratări este insolitarea umanității în fața enigmei pe care o reprezintă sfinxul. Foarte posibil ca imaginea emblematică pentru acest profil reflexiv, cu un fel de tragism condensat, să-l constituie Eminescu și felul în care acesta utilizează tema geniului în poezii precum "Luceafărul", "Geniu pustiu", "Odă în metru antic" etc. Tânărul sfinx pare adâncit într-o contemplatio morosa, privirea sa nu este una frontală, ci are un mic unghi de înclinație care o scoate din sfera contingentului, focalizându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea a lui David, creația lui Michelangelo. Ideea de mister a sfinxului este întreținută de ghearele crispate ale unei păsări, plasate la baza sculpturii, ce par falangele unei mâini terminate cu unghii de pasăre"351. Acest fapt, având ca verigă tema geniului, atât de bine prelucrată de Eminescu, leagă sculptura lui Paciurea din această perioadă de simbolism. Dacă punem în relație această sculptură cu Zeul războiului, putem lărgi aria de semnificație a Sfinxului. E foarte posibil să existe o contaminare tematică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
descompunerii, a decrepitudinii, a morții. Sugestia unei cronologii transformă tabloul nu atât în prezentarea unor arhetipuri, cât în tabloul unei metamorfoze. Femeia parcurge aceste trei ipostaze, femme fragile anxioasă și confruntată cu dimensiunea imprevizibilă a propriei sexualități -, Munch tratează această temă separat într-un tablou celebru, Pubertate (1894) -, la femme fatale, care a intrat pe deplin în posesia sexualității sale și o instrumentalizează vicios și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele, redusă la condiția mizeriei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
biologice. Din această serie lipsește o verigă importantă, definitorie, a feminității pe care Munch o va trata separat, maternitatea. Modelul exemplar al maternității este definit de imaginea consacrată de arta creștină, imaginea Madonei, ca mater lactans cu pruncul. Munch tratează tema de o manieră care răspunde punct cu punct esteticii decadente în Madonă (litografie colorată, 1895-1902) reluare a unei alte Madonă (1894). Raportul întotdeauna problematic dintre masculin și feminin constituie tema centrală pe care o edifică seria intitulată Friza vieții, serie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creștină, imaginea Madonei, ca mater lactans cu pruncul. Munch tratează tema de o manieră care răspunde punct cu punct esteticii decadente în Madonă (litografie colorată, 1895-1902) reluare a unei alte Madonă (1894). Raportul întotdeauna problematic dintre masculin și feminin constituie tema centrală pe care o edifică seria intitulată Friza vieții, serie prelungită de-a lungul întregii vieți a pictorului. Elisabeth Ingles oferă o explicație de factură autobiografică acestei serii tematice. "Grupul de opere extraordinare pe tema sexului și a dorinței rezumă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre masculin și feminin constituie tema centrală pe care o edifică seria intitulată Friza vieții, serie prelungită de-a lungul întregii vieți a pictorului. Elisabeth Ingles oferă o explicație de factură autobiografică acestei serii tematice. "Grupul de opere extraordinare pe tema sexului și a dorinței rezumă sentimentele sale cu privire la femei: el are dorința de a iubi, crede în dimeniunea sacrală a actului iubirii pentru fecundație și perpetuarea speciei, dar este ros de gelozie și neîncredere, și sfârșește prin a se abadona
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică, nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului. Madona lui Munch nu corespunde în niciun caz funcției sacrale, desprinse din iconografia tradițională a compozițiilor cu tema Madona și Pruncul. Sânii, ambii expuși privirii, nu sunt înfățișați în exercițiul alăptării, ci pentru a accentua senzualitatea femeii. Figură maternală coruptă, Madona a devenit Veneră, iar Munch aplică după un cod decadent inversiunea malefică, acel "de-a-ndoaselea" pe care Gilbert
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea, dacă ne păstrăm pe același nivel de reprezentare în contextul aluziilor biblice. Există însă și procesul invers, al inocentării unui aprioric rău feminin prin intermediul maternității, temă pe care o tratează în Dansul vieții (1899-1900). Un cuplu dansând se află la mijlocul distanței dintre două femei, stând în picioare, una îmbrăcată în alb, cu mâna adusă în dreptul pântecului, indicând condiția sa maternă, figura ei iradiază, cealaltă îmbrăcată în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei sensibilități simboliste descărcate de negativismul propriu temelor și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată" vehiculată de ipostazele feminității prezente în arta plastică, deopotrivă cu o idealizare a corpului feminin decantat de energiile libidinale până la epura spectrală menită să ofere o contrapondere expresiilor volitive ale libidoului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de orvefru, ceea ce introduce un raport interesant al personajului cu fundalul. Judith este parte a luxurei pe care o incorporează stilistic, pe fondul acestui decor somptuos, bogat se detașează nuditatea ei, ca și la Gustave Moreau. În 1909, Klimt reia tema și pictează încă un tablou, Judith II, în care reiterează viziunea violent-atroce asupra sexualității feminine transformată în armă. Dacă Judith I afișa o expresie de voluptate asociată orgasmului, Judith II apare ca o ipostază a "corpului isteric" sau a isteriei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
investigațiilor freudiene, a popularității de care se bucura neurologul Charcot la Viena, ale cărui opere erau traduse chiar de către Freud, dar și a unui presupus interes sau familiarizare a lui Klimt cu vulgata psihanalitică. Pe acest fond este inserată și tema femeii fatale, înscrisă în tipologia isteriei: "Legătura patologiei isterice cu sexualitatea, concluzia observației clinice, furniza atunci o cauțiune științifică multiplelor variațiuni pe tema femeii fatale care apărea în literatură"362. Raporturile trasate între viața sexuală și psihismul abisal constituie cheia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui presupus interes sau familiarizare a lui Klimt cu vulgata psihanalitică. Pe acest fond este inserată și tema femeii fatale, înscrisă în tipologia isteriei: "Legătura patologiei isterice cu sexualitatea, concluzia observației clinice, furniza atunci o cauțiune științifică multiplelor variațiuni pe tema femeii fatale care apărea în literatură"362. Raporturile trasate între viața sexuală și psihismul abisal constituie cheia de boltă a configurării tipului femeii fatale. Ca și Judith I, eroina ține agățat de degetele crispate capul lui Holofern riguros decupat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o trăsătură comună a câtorva din tablourile lui Klimt și care se regăsește aici, acest decupaj al figurilor. O regăsim și în Filozofia, figura fiind a lui Das Wissen, segmentată de o dublă cezură, rama tabloului și propriul ei păr. Tema decadentă a lui la chef coupé, a decapitării, se regăsește prin transpoziție aici. Tăietura mai are o funcție simbolică, reduce la tăcere, face imposibilă comunicarea și reține misterul ca o constantă definitorie a actului crud, dar și a umanității. Franz
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a decapitării, se regăsește prin transpoziție aici. Tăietura mai are o funcție simbolică, reduce la tăcere, face imposibilă comunicarea și reține misterul ca o constantă definitorie a actului crud, dar și a umanității. Franz von Stück utilizează la rândul său tema abia în 1926, iar tratarea ei nu este foarte departe de atmosfera decadentă a picturilor lui Klimt. În Judith și Holofern, Judith apare înzestrată cu toată determinarea cerută de actul ucigaș, stă în picioare ținând în mâini o uriașă sabie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al cărui frumos corp gol se asociază cruzimii și actului sângeros care urmează. Gudrun Körner este de părere că intriga politică și sensul patriotic al gestului lui Judith nu au fost complet eliminate din tablou, dar că ceea ce prevalează este tema decadentă a războiului dintre sexe365. Chiar dacă intriga politică nu a dispărut complet, cum susține Gudrun Körner, ea a devenit o temă secundară, un simplu reper consultativ, deoarece subversiunea lui Klimt constă tocmai în resemantizarea actului sângeros al Judithei, care nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și sensul patriotic al gestului lui Judith nu au fost complet eliminate din tablou, dar că ceea ce prevalează este tema decadentă a războiului dintre sexe365. Chiar dacă intriga politică nu a dispărut complet, cum susține Gudrun Körner, ea a devenit o temă secundară, un simplu reper consultativ, deoarece subversiunea lui Klimt constă tocmai în resemantizarea actului sângeros al Judithei, care nu mai reclamă o somație patriotică, introducând în scenă o juisanță de ordin erotic și nu un act de devotament. Pictorul vienez
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului. Tabloul din 1899, intitulat Păcat, înfățișează o femeie culcată, al cărei corp este înfășurat în volutele ireverențioase ale unui corp de șarpe din specia constrictorilor (ținând cont de dimensiunea sa excepțională). Reptila oferă un culcuș confortabil femeii, iar (ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înfățișează o femeie culcată, al cărei corp este înfășurat în volutele ireverențioase ale unui corp de șarpe din specia constrictorilor (ținând cont de dimensiunea sa excepțională). Reptila oferă un culcuș confortabil femeii, iar (ca numitor comun al tablourilor cu această temă), capul ei este aproape lipit, tandru, de capul femeii. Există o perfectă solidaritate, atât la nivelul corporalității, cât și în plan simbolic, între femeie și reptilă. Cu o mână pe sân, indiciu senzual direct, femeia zâmbește, iar acest zâmbet purtător
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atracție și repulsie al unei sexualități virtual punitive. În același timp, tabloul se află la confiniile cu pornografia și kitschul prin specularea efectului carnavalesc al juxtapunerii femeii și șarpelui, clișeu al demonologiei populare, într-o ecuație plină de subînțelesuri lubrice. Tema este reluată în 1907, dar de data aceasta femeia, cu aceeași expresie de lascivitate, se află în picioare, iar reptila îi înconjoară corpul lăsându-i dezvelit bustul și odihnindu-și capul pe umărul ei, cu gura deschisă ca pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
timp, moartea a preluat, în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă prin floare și nu prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă prin floare și nu prin fruct. Un tablou al lui Kimon Loghi, Fructul oprit, (Ulei pe pânză, 1,815 x 0,805 cm, semnat stânga jos cu verde, nedatat, pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
floare și nu prin fruct. Un tablou al lui Kimon Loghi, Fructul oprit, (Ulei pe pânză, 1,815 x 0,805 cm, semnat stânga jos cu verde, nedatat, pe verso cu cerneală violetă, inventar 1488) readuce în atenție mai vechea temă a păcatului originar, care a prezidat la izgonirea lui Adam și a Evei din Paradis. Loghi a redus impactul alegoric al dimensiunii religioase la nivelul unui simbolism difuz. În picioare, o femeie care ține o batistă la gură, întinde mâna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]