67,494 matches
-
istoria jurnalisticii românești, dar și de istoria literaturii ca acte de presă definitorii pentru orientarea filosofică a unei generații și ca mărturii de creație ale unor personalități marcante ale perioadei respective. L-am nedreptăți pe Ion Biberi dacă nu am aminti, printre reliefurile distincte ale genului, ampla sa anchetă din 1946 intitulată "Lumea de mâine". Există, în istoria interviului românesc, exemple privind relația strânsă dintre acest gen publicistic și literatura propriu-zisă. Dau un singur exemplu: Ecaterina Oproiu a susținut, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
am probleme cu orchestrele. Într-o zi, am primit o casetă de la Anne-Marie Kron, care mi-a făcut prima înregistrare la televiziune. Am cântat o arie din "Boema", cu David Ohanesian. O înregistrare superbă. Și aud orchestra ceva nemaipomenit. Îmi amintesc că i-am spus soțului: "Barry, ascultă muzica asta, ce sunet are orchestra, eu am plecat din România cu o bază profesională atât de bogată!" Bineînțeles că am probleme cu orchestrele de operă (cu cele simfonice nu am avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o am cu oamenii din orchestră și cu dirijorul, pentru mine este unică. A.V. În concertele în aer liber organizate la Arenele din Verona, spre exemplu, probabil că orchestrele își mai reduc din acest handicap. N.M. Aer liber... Îmi amintesc, Mirella Fregni 2 a spus că nu va cânta niciodată în spații deschise. Eu am cântat, am deschis stagiunea de la Verona cu "Traviata"... Este adevărat că se pierde mult din calitatea artistică, pentru că tot ce vrei să creezi rafinat, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
n-ai dreptate, asta nu-i ce cântă mama!". Ea mi-a povestit... Când s-a întâmplat asta, cei de la Radio erau acolo, "vai copilul nostru minune". De atunci, am fost numai pe scenă. Era o emisiune la televiziune, vă amintiți, "Antena vă aparține". Ce știam eu la 14 ani? Mi-am spus: "hai să mă duc și eu să cânt". Și am luat un vecin cu mine, nici nu i-am spus mamei, ai mei erau la servici, "haideți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
foarte mult de frică. Și mă încuraja: "te duci, te duci". A clădit în mine un anumit curaj. A.V. Sunt soliști de operă ajunși la maturitate, la un grad destul de înalt al succesului, și când dau interviuri, nu mai amintesc de profesorii lor. Dumneavoastră, chiar înainte de a începe emisiunea, ați amintit cu multă plăcere de doamna profesoară Ella Urmă. Ce amintiri aveți despre profesorii de la Iași? N.M. Am fost așa de norocoasă!... Toată viața am spus asta. Pentru că, în străinătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
A clădit în mine un anumit curaj. A.V. Sunt soliști de operă ajunși la maturitate, la un grad destul de înalt al succesului, și când dau interviuri, nu mai amintesc de profesorii lor. Dumneavoastră, chiar înainte de a începe emisiunea, ați amintit cu multă plăcere de doamna profesoară Ella Urmă. Ce amintiri aveți despre profesorii de la Iași? N.M. Am fost așa de norocoasă!... Toată viața am spus asta. Pentru că, în străinătate, am impresia că și în școala modernă, profesorii își crează o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
spectacol spunând: "arată-mi ce știi, arată-mi ce gândești (despre personaj, despre situația din scena respectivă). Arată-mi ce poți". Niciodată n-a început "te miști așa, faci așa". De aceea eu am probleme cu regizorii, în străinătate. Îmi amintesc, când am debutat la "Scala"... A.V. ... unii sunt autoritari... N.M. ... despotici. La "Scala" făceam "Lucia di Lammermoor", și regizorul mi-a spus: "când cobori de pe scară, în aria nebuniei, te uiți în dreapta și vezi fantoma". Și l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu-i spun numele. A.V. Dacă era regizor de operă ar fi trebuit să înțeleagă pozițiile în care se poate cânta comod. N.M. Nu înțeleg! Nu înțeleg. Pentru ei, oricât ar fi de mare regizorul, teatrul e teatru. Îmi amintesc de un alt regizor, care mi-a spus: "eu nu cred în operă, regia o aduce, o urcă, o face celebră!" Bineînțeles că lucrurile astea mă deranjau, pentru că eu am fost educată în Conservatorul nostru pentru a dezvolta gândirea, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dacă mai și simți ce se întâmplă în jurul tău... A.V. ...te pot distruge, sau, în orice caz... N.M. ...te pot afecta foarte mult. Șansa mea a fost că am trăit în Anglia, și am un soț calm, echilibrat. Îmi amintesc de fostul meu coach 6, domnul Harper, care îmi spunea: "Nelly, trebuie să înțelegi că în viață nu există numai alb și negru, există și gri". Iar soțul meu se mira: "de ce pentru tine totul este între viață și moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în modestie. Eu nu știu ce înseamnă modestie... A.V. Credeți că a fi uman, înseamnă de toate. N.M. Da, nu suntem perfecți. Sunt convinsă că sunt și arogantă, și prietenoasă, și generoasă, și zgârcită le am pe toate. Știți ce îmi amintesc? Iarăși amintiri... Eram în București, și am participat la o audiție pentru un mare impresar din acea vreme, era o femeie, iar domnul Herlea ne-a oferit casa lui, să cântăm. Am stat un pic de vorbă, și la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
le-am spus: "iertați-mă că deranjez, dar aici am locuit mulți ani, și trebuit să văd." M-am dus la vecinii noștri, Gligor, care au fost așa de impresionați, iar pe mine m-a emoționat întâlnirea pentru că ne-am amintit, au fost niște momente foarte frumoase în copilăria mea, și în tinerețea mea. Am venit aici cu prietenele cele mai bune, doamna care a fost directoare adjunctă a Operei din Washington, am rămas prietene de-o viață, și prietena mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Ella Urmă. A.V. Revin ultima dată la personajele pe care le-ați interpretat: care dintre ele vă exprimă cel mai bine din toate punctele de vedere temperamental, muzical, intelectual? N.M. ...E greu să vă răspund la întrebarea asta. Îmi amintesc, un jurnalist m-a caracterizat "cântăreața cameleon". Când studiez un rol, sunt atât de pasionată, încât devin acel personaj. Spunând asta, apar niște excepții. Iris din "Cavaleria rusticagna" de Mascani, e o mică japoneză. Am iubit-o atât de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vechi și Școala de muzică. Pentru mine, amintirile acestea nu se vor șterge niciodată, sunt sacre! Și nu am vrut să văd doar clădirile, am vrut să întâlnesc oamenii. Bineînțeles, astăzi, când am fost în noua clădire a Conservatorului, inițial, amintindu-mi de Conservatorul meu, mi-am spus: "oh, ce clădire e aici!" Și când am intrat, ce surpriză plăcută! Vai, ce frumos. Cel mai frumos pentru mine, care am crescut cu credință în Dumnezeu au fost icoana și capela de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vârstă*. Una dintre valorile pe care le-am pierdut este că nu mai tremurăm, nu de frică... Cineva din colegii mei mai mari, care a studiat, ca și mine, cu domnișoara Florica Musicescu, mai la bătrânețe, mai de curând își amintea plîngând de Domnișoara, de care îi era foarte frică... Eu nu pot să-mi amintesc de domnișoara Musicescu ca de un om de care mi-era foarte frică. E-adevărat că am avut câteva momente în care mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de frică... Cineva din colegii mei mai mari, care a studiat, ca și mine, cu domnișoara Florica Musicescu, mai la bătrânețe, mai de curând își amintea plîngând de Domnișoara, de care îi era foarte frică... Eu nu pot să-mi amintesc de domnișoara Musicescu ca de un om de care mi-era foarte frică. E-adevărat că am avut câteva momente în care mi-a fost foarte frică de ea, pentru că voia să mă bată!... Și, în momentul acela, de frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
totul deosebit! A.V. Da, dar de unde știați în ce teatru vă veți termina cariera? D.O. A, bine, a fost oferta din acel moment. Opera din Cluj a fost într-un turneu la București cu câteva spectacole extraordinare, îmi amintesc "Lakmé"..., o serie de spectacole care ne-au luat respirația. La Cluj cântau Ana Rozsa Vasiliu, Dinu Bădescu, Gogu Simionescu, marele Ujeicu, în fine, putem să vorbim foarte mult despre Opera din Cluj a acelei epoci. Important este că, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Scarpia din opera "Tosca". D.O. Clujul avea un teatru de operă extraordinar de bine pus la punct, cu dirijori foarte buni. Trebuie să-l numesc pe maestrul Anatol Chisadji, pe care îl salut dacă ne vede acum! Îi mai amintesc pe Eugen Lazăr, pe Anton Ronai, acolo a fost o pleiadă de mari artiști. A.V. În tinerețe erați conștient de necesitatea unui regim de lucru dur? D.O. Toată viața am fost conștient. În primul rând, taică-meu. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ani, iar în ultima variantă de filmare, eram Figaro de 68 de ani... (râde) A.V. Nu spuneți asta, nici nu se observă la vizionare! D. O (Cântând) "Nu te trăda!" N.H. (Cântând, și el) "Non mi tradir". A.V. Amintindu-ne de textul din Prologul operei "Paiațe", de Leoncavallo, al cărui personaj, Canio, l-ați interpretat amândoi, să discutăm puțin despre relația interpret-om. Calitatea umană are vreun efect asupra calității interpretării? D.O. Are importanță extraordinar de mare! Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sincretism, dacă pot să spun așa, între pictură și grafică, sunt colaje de obiecte spre tot ce am făcut. A.V. Una dintre obsesiile Dumneavoastră, în sensul bun al cuvântului, este luminarea frumuseții corpului uman, a frumuseții corpului feminin. Am amintit de Da Vinci și Dürer. Ce modele ați avut? Nu numai în privința asta, ci în general. Modele din trecutul îndepărtat și cele mai noi. D.P. Trebuie să recunosc, sunt un desenator bun. Am să dau un exemplu foarte interesant din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
indicații prețioase, pe care le cunoștea de la tatăl lui. A.V. E de prisos să vă întreb dacă mergeați la concertele celor două orchestre importante din București a Filarmonicii și a Radioteleviziunii. O.V. Mergeam la concerte, da. Mi-l amintesc pe George Georgescu, îi văd și acum mișcarea generoasă a mâinii deasupra tuturor instrumentelor din orchestră, mergeam duminică dimineața la concertele dirijate de Mihai Brediceanu. Important este că, în clasa a XII-a, aveam noțiuni de mișcare a brațelor, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Dar și înainte de asta, veneam la Casa de cultură de aici, din Bacău, și dirijam fanfara sau orchestra de muzică populară din Băcioi. Sunt formațiile cu care eu m-am afirmat încă din timpul studenției. Mă gândesc cu plăcere, îmi amintesc cu bucurie de perioada aceea din viața mea. A.V. Având o anumită experiență în acest gen, de ce nu ați dirijat și o formație de muzică populară? Mai ales că, astăzi, sunt foarte puține orchestre de acest tip. O.B.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
maestrul Ion Baciu la deschiderea de stagiune. Am intrat în dialog cu dânsul, m-a încurajat, și pe data de 26 septembrie 1968, la ora 5 dimineață, am sosit în Bacău, cu o servietă plină de partituri. Și-acum îmi amintesc drumul pe jos de la gară până în centrul orașului, am luat un ceai aici, în apropiere, și la ora 9, m-am prezentat la concurs. A.V. Nu v-a lăsat Bacăul, atunci, impresia că "uite, plec din capitală, și ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vită... A.V. Cum mai reușeați în perioada aceea să vă concentrați asupra muzicii, când mintea dumneavoastră trebuia să rezolve astfel de probleme? O.B. Studiam noaptea, iar dimineața la ora 7 trebuia să fiu la saivanul de pui. Îmi amintesc, Mihai Banu venea de dimineață și plecam fie la Buhuși, fie la Ardeoani, unde aveam saivanele în care creșteam pui. Am învățat o grămadă de lucruri în perioada respectivă: cum se cresc puii, cum se îngrijesc, cu ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
acasă, n-o mai gândeam, îmi reușea dar era o necesitate de a "scoate" dans prin porii trupului. Nu de a structura, "hai să facem o piesă contemporană", nici noi nu știam că facem dans contemporan!... A.V. Pentru că ați amintit de poezie și pentru că, înainte de a începe să înregistrăm această conversație, mi-ați povestit de momentele frumoase pe care le-ați petrecut zilele trecute în casa soților Coșeru 5 ce autori vă atrăgeau în perioada românească, dinaintea plecării? G.C. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o actriță de teatru liric fascinează publicul de pretutindeni. Numele Angelei Gheorghiu s-a înscris în istoria muzicii de operă, continuând seria personalităților ivite pe pământ românesc: Haricleea Darclé, Virginia Zeani, Elena Cernei, Viorica Cortez, Ileana Cotrubaș, Eugenia Moldoveanu. Am amintit doar câteva nume. La 10 decembrie 2010, sopranei Angela Gheorghiu i s-a acordat titlul de doctor honoris causa al Universității de Arte "George Enescu" din Iași. Primită cu dragoste de toți cei prezenți în aula Bibliotecii Centrale Universitare, Angela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]