KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...2385 2386 2387 ...2416 >

60,397 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

are relații extrem de folositoare În domeniul ăsta. — Cred că În clipa asta e plecată În vacanță, spune Eric. Cu domnul Laszlo. Păi atunci, cînd se Întoarce. Să Încercăm să dezvoltăm această idee. Consultantul Își Închide cu zgomot carnețelul. — Să mergem. Pornesc cu toții mai departe și eu aștept pînă cînd cei trei dau colțul, după care Îmi exteriorizez cu năduf frustrarea. — Ce-i? spune Jasmine, care s-a prăvălit la loc pe canapea și scrie un sms. N-o să facă nimic niciodată

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și eu o secundică! Nu știu, zău, cum poate să doarmă cu toate pachetele astea În căruciorul ei. Cum dormi, Tallulah-Phoebe, drăguțo? uguiește femeia, dîndu-mi la o parte toate pungile de plastic. — Vă rog s-o lăsați În pace! zic, pornind spre cărucior. E foarte sensibilă... și nu-i plac străinii... A dispărut! strigă bătrîna și Înțepenește, lividă la față de consternare. A dispărut copilul! N-a mai rămas decît păturica! Rahat. — Îhm... Mi se urcă tot sîngele În obraji. — Sinceră să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Brandon? strigă secretara și ridicăm amîndoi privirea spre ea. Puteți merge la Venetia, vă așteaptă. Mă trece un val de surescitare. Ok, la luptă. Mă duc să-mi afirm supremația. Haide, scumpul meu! Îl iau pe Luke de umeri și pornim pe coridor, cu mine Împleticindu-mă ușor, pentru că poziția Îmi cam afectează echilibrul. — Bună, dragii mei! Venetia iese din cabinet să ne Întîmpine. E Îmbrăcată În pantaloni negri și o cămașă roz fără mîneci, strînsă cu cea mai fabuloasă curea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să fie așa, și o știi și tu. Ne ocupăm de ele și mergem mai departe. Poate că sînt mai stresat decît de obicei. Pur și simplu, am foarte multe pe cap. — Bine, ok, spun, Înmuiată. Du-te la duș. Pornește pe coridorul spre dormitor, iar eu trîntesc sacoșele În hol. Adevărul e că, după ce am petrecut toată după-masa cu mama și cu Janice, sînt destul de obosită. Poate fac și eu un duș, după ce termină Luke. Poate mă dau cu gelul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fie foarte intim și plăcut! Le-am cerut să pună În coș și o sticlă de șampanie, un ștergar În pătrățele și un sfeșnic „de picnic“ cu trei brațe din plastic de la Homewares, doar așa, pentru decor. La ora prînzului, pornesc spre biroul lui Luke plină de voie bună. Nici nu mai știu de cînd n-am mai făcut ceva atît de spontan! În afară de asta, sînt cel puțin cîteva săptămîni de cînd n-am mai trecut pe la Brandon Communications, și abia

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
a găsit pă alta, așa-i? Simt un junghi cumplit În piept. De unde știe? Arăt ca partenera Înșelată? — Nu sînt sigură, recunosc. Poate. Asta vreau să aflu. Mă așez mai bine În scaun și mă uit la niște turiști ce pornesc pe zebră În cîrd, În urma ghidului lor. După care Îmi dau seama că șoferul ăsta e mai mult ca sigur expert În urmărirea partenerilor, pentru dovedirea adulterului. Probabil că face asta toată ziua! Cu un impuls subit, mă aplec În

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mine? Rămîn lîngă recepție. Nu trebuie... să-mi dați ceva? Ați adus o mostră de urină? zîmbește secretara. Asta-i tot ce vă trebuie. Nu asta voiam să spun. Mai aștept cîteva secunde, pentru orice eventualitate - apoi, Într-un final, pornesc fără chef spre sala de așteptare, Încercînd să-mi ascund dezamăgirea. Nu m-a invitat. Toate vedetele or să bea ceai Împreună, Împărtășindu-și experiențele din timpul sarcinii și Întrebîndu-se reciproc de unde se Îmbracă pentru premiere, iar eu am să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cîteva articole esențiale de machiaj. Le pun În borseta kaki și Îi Închid fermoarul. — Pa, scumpa mea, zise Luke și mă sărută. Te sun mai Încolo. — Pa. Pa, Venetia. Abia dacă o pot privi În ochi. Ies din cabinet și pornesc spre hol. La recepție, o fată blondă, cu o burtică abia vizibilă, zice cu Însuflețire: — Vai, ce Încîntată sînt că am reușit să mă Înscriu la clinica Venetiei! Da, oi fi tu Încîntată acum, mă gîndesc nervoasă. Să vedem dac-

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fi zis În veci că West Ruislip e genul de loc În care ai putea da peste detectivi particulari. Deși, la drept vorbind, cred că singura locație care-mi vine automat În minte e centrul orașului Chicago, În anii ’40.) Pornesc pe bulevard, privindu-mă În vitrina unui magazin pe lîngă care trec. Mi-a luat o tonă azi dimineață pînă m-am hotărît cu ce să mă Îmbrac, Însă, În cele din urmă, am optat pentru o rochie simplă neagră

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
asta. Și ar fi chiar așa, cel mai cumplit lucru din lume, dacă Luke ar afla? Măcar Îmi pasă de căsnicia noastră. Într-un fel, ar trebui să fie chiar flatat că am pus pe cineva să-l urmărească. Exact. Pornim spre ușile uriașe, amestecîndu-ne printre celelalte cupluri și, În clipa cînd intrăm, mă cuprinde un sentiment cît se poate de plăcut. Iată-ne aici, veniți să ne alegem cărucior Împreună. Așa cum mi-am Închipuit Întotdeauna! — Deci! Îi zîmbesc radioasă lui

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cu pietriș, o fată a rămas total Înțepenită cu landoul ei cu umbreluță roz, iar În cea cu plajă, doi bebeluși care abia Învață să meargă azvîrl cu nisip unul Într-altul. — Cool! Înșfac căruciorul pentru shopping și latte și pornesc spre zona de start. — Te provoc la Întrecere, domnule Warrior. — De acord, consimte Luke, apucînd mînerele uriașe kaki, după care se Încruntă. Cum dau drumul la frînă? — Ha! N-ai nici o șansă! și mă avînt spre porțiunea „trotuar“, cu landoul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
aud că spune. Trebuie să... ne gîndim la asta. Se plimbă pe pista de Încercare a cărucioarelor cu mîna În păr, fără măcar să observe cuplul care trebuie să-și ferească landoul cu trei roți ca să nu-l lovească. Ușor neliniștită, pornesc după el cu Warriorul. Ce s-o fi Întîmplat? Cine e la telefon? Roțile se izbesc cu zgomot de trepte și, pînă la urmă, reușesc să-l prind din urmă, În porțiunea cu plajă. În timp ce mă apropii, mi se pune

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
dacă vreun angajat al firmei dumneavoastră Îl urmărește pe Luke sau pe vreun prieten de-al meu, chem poliția. Sigur că da, spune Dave Sharpness, Încuviințînd, de parcă aceasta ar fi o idee genială, propusă chiar de el. S-a-nțeles. Pornesc cu pași Împleticiți spre capătul străzii și opresc un taxi. Acesta se oprește pufăind și mă așez agățîndu-mă de mînerul portierei, incapabilă să mă relaxez pînă nu ieșim din West Ruislip. Abia dacă pot să suport să mă uit la

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
imediat ce ajung acasă. CÎnd Luke o să fie ocupat cu altceva. Coborîm cu liftul la parter, unde se află raionul de Accesorii. — Închidem... Începe șefa raionului, pînă cînd vede că sîntem noi. — Scuze, zic cu respirația Întretăiată, În timp ce Danny a și pornit spre un stand cu eșarfe de multe feluri, inclusiv boa. Nu stăm mult. Întîmplarea face că e un moment cheie pentru istoria modei... — Poftim, zice Danny, Împodobindu-mă cu o ghirlandă din pene colorate boa. Uite, cea mai mare eșarfă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
zice Într-un final, putem să schimbăm două vorbe? — Două vorbe? repet stresată. Da, două vorbe. Noi două. Să vorbim puțin singure. Dacă n-ai nimic Împotrivă. Se uită la Danny. Sigur că nu. Mă duc să iau niște băuturi. Pornește spre bar, iar eu mă Întorc cu fața spre Venetia, cu fluturi În stomac. Are o cută Între ochi și bate darabana pe piciorul paharului. Arată ca o directoare tînără și superbă, care tocmai e pe punctul de a-mi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
la pene. Nu pot s-o fac. Nu pot să-l Întreb. Mi-e mult prea frică de ceea ce aș putea auzi. — Mă duc să mă pregătesc, șoptesc, incapabilă să mă uit În ochii lui. Trebuie să plecăm În curînd. Pornesc spre dormitor și mă dezbrac, făcînd tricoul ghemotoc și ascunzîndu-l la fundul șifonierului, unde Luke n-o să caute niciodată. Apoi fac un duș rapid, cu speranța că o să mă ajute să mă simt mai bine. Însă nu are nici un efect

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
aud glasurile În surdină, apoi ușa Închizîndu-se. Asta a fost tot. Au plecat. Abia peste o jumătate de oră sînt În stare să mă mișc. Trag cuvertura la o parte și-mi șterg ochii umezi. Mă dau jos din pat, pornesc Împleticit spre baie și mă privesc În oglindă. Arăt ceva de speriat. Am ochii roșii și umflați. Am obrajii pătați de lacrimi. Părul Îmi stă ca naiba. Îmi dau cu apă pe față și mă așez pe marginea căzii. Ce

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
rog, invitația? — E la soțul meu, străduindu-mă să-mi păstrez calmul, ca orice invitat obișnuit. A sosit mai devreme. Luke Brandon? Fata coboară cu degetul pe listă, apoi se oprește. Sigur că da! Îmi surîde. Poftiți, intrați, doamnă Brandon. Pornesc pe urmele grupului pus pe glume În sala cea mare și accept un pahar de șampanie, pe pilot automat. N-am mai fost niciodată aici și habar n-am avut cît de uriașă e. Are ferestre masive cu vitralii, statui

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fericită. Știu că putem. Te rog nu ne lăsa baltă. Poate că, În adîncul inimii, te sperie ideea de a deveni părinte, dar o putem face Împreună! Așa cum ai spus și tu, e cea mai mare aventură În care am pornit vreodată.“ Mă opresc din scris pentru a-mi șterge lacrimile. Trebuie să termin asta acum. Am nevoie ca el să-mi arate... să-mi dea un răspuns... să-mi spună... Și, brusc, Îmi vine ideea. Ne trebuie un turn Înalt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
piele și ridică o mînă a salut. — Mersi mult! Motocicleta demarează În trombă. Apuc mînerul valizei, plină cu haine de schimb și accesorii și-mi iau brațul de flori pe care le-am cumpărat azi-dimineață ca să le Împrăștii prin casă. Pornesc spre numărul treizeci și trei, reușesc să urc valiza pe scări și sun la ușă. Nici un răspuns. După o pauză, sun din nou și strig „Fabia!“. Însă nici acum nu primesc nici un răspuns. Nu se poate să fi uitat că e În

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
alte filiale. — Regret din suflet c-am avut ideea idioată de a participa la pitchul pentru ei, o spune pe un ton atît de enervat că mă cuprinde spaima. — Luke, ce s-a Întîmplat? zic neliniștită. Hai să stăm jos. Pornesc spre salonul Fabiei și mă afund Într-o canapea moale de antilopă. — O groază de chestii, spune Luke, urmîndu-mă. Ridică ușor din sprîncene cînd vede pernele cu „B“ și „L“, după care se așază și-și lasă capul În mîini

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Luke m-a urmat pe hol. — Trebuie să contramandez! mă Întorc Întristată spre el. Uită-te și tu la mine. SÎnt un dezastru! Nu pot s-apar În Vogue În halul ăsta! — O să fii minunată, Îmi răspunde el categoric și pornește cu pași mari spre ușa de la intrare. — Vezi că ei cred că e casa noastră! șoptesc panicată În urma lui. Le-am spus că stăm aici. Luke Îmi aruncă peste umăr o privire gen drept-cine-mă-iei? și deschide larg ușa. Bună ziua! spune

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
prin ușile de sticlă. Ce grădină superbă! Voi ați amenajat-o așa? — Absolut! Îi arunc o privire lui Luke. Am angajat o firmă de grădinărit, firește, spune el, Însă conceptul ne aparține În totalitate. — Exact, Încuviințez. Ideea de la care am pornit a fost un fel de Zen... combinat cu structura urbană... — Poziționarea copacilor a fost crucială pentru proiect, adaugă Luke. A trebuit să-i mutăm de cel puțin trei ori. — Uau. Martha Încuviințează inteligent și notează În agendă. — SÎnteți niște adevărați

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de data asta a fost mai puternic. — Aah, mă trezesc spunînd. — Ce-i? se alarmează Luke. Nimic, zic grăbită. Deci Îmi pun și capa? Hai să-ți mai retușeze un pic machiajul, spune Martha. Și facem o pauză de sandvișuri? Pornesc pe hol, ajung la ușa de la intrare și mă opresc. Mi s-a contractat din nou stomacul. E limpede. — Ce e? Luke mă privește. Becky, ce se Întîmplă? Ok. Nu intra În panică. — Luke, zic cît pot de calmă, cred

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
asta m-am dilatat deja vreo șase-șapte centimetri. — Hei, a venit ambulanța, bagă capul fotograful pe ușa de la intrare. Tocmai oprește În față. — Ar trebui să mergem, Îmi Întinde Luke brațul. Crezi că poți să mergi? Cred că da. Aproximativ. Pornim spre ușă și ne oprim pe prima treaptă. Ambulanța blochează tot drumul, și girofarul albastru se Învîrtește Întruna. De vizavi au apărut cîteva persoane, care se uită la noi. A sosit clipa. CÎnd o să mă Întorc de la spital... o să am

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]