95,170 matches
-
se află și pictorița Maria Pelmuș. Pentru ochiul citadinului neavizat, obișnuit cu cenușiul cotidianului și de aceea atât de avid de o stimulare cât mai virulentă, picturile Mariei Pelmuș, pot părea la prima vedere închise într-o tăcere ermetică. Totuși privirea, după o primă și rapidă explorare a tablourilor, se reântoarce cu nedumerită insistență asupra lor, ca și cum ar sesiza că dintr-o dată invizibilul devine vizibil, anorganicul devine organic, nemișcarea se transformă imperceptibil dar sigur, în mișcare, iar tăcerea devine șoaptă. Și
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
a materiei într-alta, de la o stare sufletească, spre alta. Privindu-i peisajele nu poți să nu rămâi surprins de modalitatea în care artista a reușit să facă aproape vizibil pentru privitor și ceea ce la prima vedere nu este vizibil. Privirea lunecă peste frumusețea aproape ireală în perfecțiunea sa a peisajului și revine căutând ceva cu insistență, intrigată de senzația de așteptare aproape dureroasă pe care o respiră întregul tablou. Pare că pașii cuiva invizibil, tocmai s-au stins și te
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
au înecat, au tușit și vibrând din toate-ncheieturile, vaporașul s-a pus în mișcare urmărit îndeaproape de zeci de valuri mărunte ce-și plesneau în goană șuvițele verzi-gălbui de hublou, părând că se saltă ca să mai arunce câte-o privire în înghesuiala din interior. Peste ani, citind despre pățania lui Gepetto și mult mai târziu despre Iona, i-a fost ușor să înțeleagă cum se puteau simți bieții de ei în întunecimea și strâmtoarea unui pântec de balenă. Dar atunci
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
închisă. În timp, a aflat că pe vremuri, bunicul încercase să țină acolo, în camerele dinspre stradă, o prăvălie. Acum, ușa era zăvorâtă cu un lacăt si portița scundă de la intrare era închisă. Gardul dinspre curtea propriu-zisă, înalt, nu permitea privirilor să vadă prin el. O alee străjuită de flori care creșteau mai greu la umbra bolții de viță de vie ce o acoperea, conducea către cele două intrări în casă. Două dintre camere, cele care aveau și ieșire separată spre
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
familie cu un copil. Ana încercă să-și imagineze un fel de copaie în care se făcea aluatul, legănându-se în mijlocul camerei și-n ea un prunc grăsuliu, agitându-se, înclinând-o, gata-gata să cadă peste margini. Sau chiar...?!.. Și privirea se răsucea nemulțumită de gol și întâlnea cu stupoare, sprijinit de un perete... sicriul. Era o cutie mare, mirosea frumos a lemn dat la rindea și a lac. Bunica se grăbise să o asigure că sicriul avea pregătite și cearceaful
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
pătrunzând în încăperi, atrase de răcoarea camerelor, pentru că în liniștea în care parcă și firele de praf încremeneau neîndrăznind să zboare, bâzâitul lor răsuna asurzitor. Degeaba aducea bunicul, cu barca, ierburi de baltă și mentă, multă mentă, pe care sub privirile uimite ale Anei, o împrăștia într-o anumită zi de sărbătoare pe podelele de scândură ale casei, de începea să miroasă toată ca o grădină... tot avea impresia că se află pierdută în interiorul unei cochilii, în care timpul, ca un
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
ca ea - în fața gălăgioasei și capricioasei bunici, nu erau decât o acceptarea plină de înțelegere și iubire a slăbiciunilor ei. Pentru prima dată, Ana se întâlnea cu iubirea matură, iubirea adevărată, care nu cerea nimic pentru sine. Și de atunci, privirile ei îi urmăreau cu uimire și respect silueta înaltă dar adusă de spate, de parcă se ferea să nu lovească cu capul pragul scund al ușilor, mișcându-se întotdeauna fără grabă, de parcă s-ar fi plimbat, întotdeauna îngrijit, întotdeauna pus la
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
amintește cum, atunci când se mărise, pe la zece ani, avea voie deja să meargă la plajă cu verișoarele. Și drumul trecea printre cele două cimitire ale orașului, despărțite între ele doar de drumul spre mare. La început, le arunca din mers priviri doar cu coada ochiului, în vreme ce picioarele lipăiau prin nisipul fierbinte, fin ca o pulbere, grăbite să ajungă la mare. Uneori însă, copiii se mai opreau puțin la marginea scundelor garduri văruite-n alb, care înconjurau locurile... de veci - întotdeauna o
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
să îi împărtășească din puținul pe care la acea vârstă îl știau, despre istoricul cimitirului. Dincolo de gard, pe mormintele înnisipate, se puteau vedea urmele șerpilor de apă, sau uneori se întâmpla chiar să-i zărească sorindu-se cu nepăsare sub privirile copiilor, parcă atenți și ei la poveștile despre englezoaica ce se înecase în mare, deși tânărul ofițer sărise să o salveze, povești ce aprindeau imaginația ascultătorului. Soarele curgea ca mierea fierbinte peste pielea tânără, imună la arșiță, peste cele două
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
timp își făcu apariția o persoană cu statura destul de măruntă îmbrăcată într-un costum bleu, cu vârsta în jur de 40 ani deși chelia îl arată mult mai în vârstă.. Se apropie de cei care așteptau pe banca și cu privire severă și vorba gravă îi întreba care le este pasul. Făcu o scurtă trecere în revistă a problemelor cu care se confruntau cei doi copii,nu înainte de a întreba pe fiecare cum îl cheamă Îl lua pe primul și îl
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348925_a_350254]
-
că va ducem noi până acolo că tot trebuie să ducem mâncare soldaților din turnul de pază din imediata apropiere. Se urcară și porniră ușor pe drumul prăfuit .Soldații încercară să glumească cu băiețelul, dorind să-i alunge tristețea din privire.. Întrebară tânără femeie, cu delicatețe, care este cauza ce o aduce la sanatoriu.Femeia încerca să fie amabila ... dar răspunsul ei fu scurt și lapidar -Hooo Misule !.. zise cel ce ținea haturile,oprind căruță în dreptul uuor porți metalice și adresandu
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
timp își făcu apariția o persoană cu statura destul de măruntă îmbrăcată într-un costum bleu, cu vârsta în jur de 40 ani deși chelia îl arată mult mai în vârstă.. Se apropie de cei care așteptau pe banca și cu privire severă și vorba gravă îi întreba care le este pasul. Făcu o scurtă trecere în revistă a problemelor cu care se confruntau cei doi copii,nu înainte de a întreba pe fiecare cum îl cheamă Îl lua pe primul și îl
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
se făcuse rușine. Mă gândeam că la fel i-o fi rușine și tinerei pe care cei doi o-nghesuiau acum cu vorbele lor. M-am grăbit să traversez. Tinerica a rămas în urmă, tăind strada încet, la pas, sub privirile devoratoare ale șoferului și ale colegului acestuia, care nu se mai opreau din a-i face invitații care de care mai fanteziste, la ei în mașină. Fără să îi prea pese că pietonii întorceau capul după ea, „Pantaloni Scurți”, căci
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
le savurau din plin. Când s-au trezit au mers acasă la nea Ilie, unde s-a stabilit ca dată a nunții în luna august. Fratele Cocuței și Maria mai în glumă mai în serios au concluzionat; Urmați voi, și privirile s-au îndreptat spre Cocuța și Suman. Au turnat vin în pahare și s-a închinat pentru viitorul celor tineri, dar și pentru sănătatea tuturor, în speranța că vor avea un an bun.c Referință Bibliografică: Ciclul TUNICA SI SUMAN
SĂRBĂTORI DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348935_a_350264]
-
vine fără știre? Acum, când timpul ne desparte, când hotărâre-ai luat să stai un pic, să meditezi departe, Eu mi-am propus să-ți deslușesc, cum pot, nelămurirea, să-ți liniștesc, de vrei, nemulțumirea. Te iubesc! Te iubesc pentru privirea-ți ce-mi ațintește ochii de-ndată ce-n fața ta apar cu zâmbetul pe buze ori fruntea mi-o descoase când umbre triste o brăzdează și cute-ntre sprâncene se ascund difuze... Te iubesc pentru mângâierea părului pe pieptul
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348955_a_350284]
-
fără culoare, cu vorba tărăgănată, neavând parcă niciodată nimic de zis decât banalități de toată jena și lăsându-se vizibil dominat de soția care-l expedia fără menajamente din discuții, cu câte o vorbă aspră și repezită, avea totuși în privirile sale de un albastru greu de definit, acea lunecare a șarpelui pe apă... Nu - se admonestă ea în minte, pentru toate gândurile care care apăruseră atât de neașteptat - cum să apar acum în plină noapte la ușa ei și să
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
altora... Conchidea, în cele din urmă, că bătrânii sunt ca mobila veche, valoroasă pentru cei cărora nu le place linia modernă, dar pocnește și scârțîie tot timpul, ajungând să te irite. Apoi, o saluta cu o undă de condescendență în priviri și trecea mai departe. Timpul... amintirile... Ca și cum ar fi frunzărit o carte scoasă dintr-un incendiu, pe ale cărei pagini în mare parte arse, a mai rămas lizibil pe ici și pe colo textul, memoria mai păstrând intacte doar unele
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
vorbesc despre amabilitatea ei... Nu mi-ar fi rămas decât să îl dau pe cel mic la creșa săptămânală și pe ele la grădinița cu program prelungit; dar asta ar fi fost viață pentru vreunul dintre noi? Ai văzut ce priviri au copiii din creșele săptămânale? Și ai observat cât de târziu încep să vorbească?... M-am chinuit mult, dar când l-am născut pe podeaua de ciment a bucătăriei, încă mai mișca și încerca să respire... Mi-a fost atunci
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
milă de el... și era și băiat... era întreg, dar nu mai aveam ce face, n-ar fi supraviețuit oricum. Am stat cu el până când nu a mai respirat și pe urmă am chemat salvarea”. Paula își smulse cu greu privirea de pe trupușorul chircit și învinețit în tăvița cu smalțul ciobit și se îndreptă spre salon. Culoarul spitalului, cu pereții zugrăviți într-un galben murdar, îmbâcsit de praful adunat de-a lungul anilor, părea că se micșorează aplecându-se ușor peste
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
aflat niciodata. Tot ce a simțit, când și-a revenit, a fost puterea cu care pleoapele i s-au desprins brusc una de alta, lăsând-o pe ea, cea care locuia în hăurile încă întunecate dintre ele, să cuprindă cu privirea, la fel ca lentila unui aparat de fotografiat, imaginile încă nedevelopate. În fața patului se aflau mai multe persoane, ce păreau decupate din carton alb, privind-o țintă. Paula simțea doar propria-i privire, care rămăsese agățată neputincios de chipurile lor
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
încă întunecate dintre ele, să cuprindă cu privirea, la fel ca lentila unui aparat de fotografiat, imaginile încă nedevelopate. În fața patului se aflau mai multe persoane, ce păreau decupate din carton alb, privind-o țintă. Paula simțea doar propria-i privire, care rămăsese agățată neputincios de chipurile lor, precum o haină atârnată într-un cuier. Nimeni nu schița niciun gest, încremeniți cu toții, ca într-o întâlnire de gradul trei. Apoi, cineva s-a dezmeticit, s-au auzit ordine scurte și printre
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
strada radiografiată, precum o coloană vertebrală îmbătrânită, de razele unui soare cu dinți. Privind doar în pământ și adâncită în gândurile sale, se oprise pentru scurtă vreme la noul ei loc de muncă, pentru a lăsa concediul medical primit. Simțea privirile curioase cum îi cercetau ca niște degete avide chipul golit de sânge, dar care întâlnindu-i expresia indiferentă, de parcă în fața ei nu s-ar fi aflat decât nimicul, băteau în retragere, ascunzându-se după dosarele pline de hârțoagele deseori inutile
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
momentul de față o mare parte din costurile necesare traiului sunt asigurate de el. Îl percep ca pe un băiat inteligent, chiar dacă nu are decât zece clase. Când vorbim despre formarea lui școlară îi văd o urmă de regret în privire. M-a asigurat însă că este singurul vinovat pentru acest lucru, la momentul în care ar fi putut face ceva, nu a ținut cont de îndrumarea părinților. Acum se străduiește să umple golul învățând de la cei din jurul lui. Are un
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
prea sărace să descrie spectacolul. Nici nu știam cui să dau importanță mai mare: produselor sau oamenilor. M-a impresionat fiecare persoană, dar în mod special un băiețel cam de zece ani. După fiecare vânzare care o făcea, își aruncă privirea peste banii ce îi erau înmânați, îi adăpostea sub genunchiul lui, ca și cum nu reprezentau mare lucru pentru el și își striga mai departe oferta. Nu mi-a oferit nimic de vânzare, nu a încercat să mă momească cu prețuri "doar
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
iar cu mâna stângă mai adaugă o legumă sau o îndepărtează, după cum, al nu știu câtelea simț i-a arătat că trebuie să facă, ca să ajungă la cantitatea dorită. În timp ce întind produsele cântărite și încasează banii cărora le aruncă o privire fugară, îi aruncă în castron sau sub genunche, adaugă o altă greutate, pentru că pe celălalt taler a apărut altceva. Într-o clipă se întâmplă atâtea lucruri încât privirea mea nu poate percepe toate mișcările, vede doar rezultatul. Din când în
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]