67,494 matches
-
ouvert Platon în grecește. Nu știa nimeni de el, și nici azi nu cred că se știe foarte mult. Am avut profesori extraordinari, despre care nu se mai vorbește. Și pentru că suntem aici într-o universitate de artă, vreau să amintesc neapărat câțiva dintre marii mei profesori, ce nu au nici pe departe aura statuară pe care ar merita-o. Am fost elevul lui Ion Frunzetti. Un mare intelectual. Un om care, și el, ca să spun așa, s-a risipit, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
din țară. A fost curaj faptul că am vorbit într-o adunare studențească, în anul 1956, în acel 24 octombrie. Azi suntem aproape-aproape, cu trei zile, de o aniversare. Să nu numărăm anii, sunt ani mulți (zâmbește larg), dar îmi amintesc așa de bine, de parcă ar fi fost ieri... A.V. Vă amintiți cu plăcere de acel eveniment? I.H. Îmi face plăcere să-mi știu mintea și amintirile atât de clare, astfel ca trecutul să nu devină mai bun, mai frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
studențească, în anul 1956, în acel 24 octombrie. Azi suntem aproape-aproape, cu trei zile, de o aniversare. Să nu numărăm anii, sunt ani mulți (zâmbește larg), dar îmi amintesc așa de bine, de parcă ar fi fost ieri... A.V. Vă amintiți cu plăcere de acel eveniment? I.H. Îmi face plăcere să-mi știu mintea și amintirile atât de clare, astfel ca trecutul să nu devină mai bun, mai frumos, mai luminos, cum li se întâmplă oamenilor, în general, odată cu înaintarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
este. Ori, eu am schimbat lucruri esențiale. Nu vorbesc de reușitele artistice, de calitatea cântăreților și a spectacolelor. Ceea ce am jucat, titlurile pe care le-am adus în repertoriu, începând de la "Oedip"-ul lui Enescu, o lucrare complet necunoscută. Îmi amintesc de o ședință organizată acolo pentru stabilirea repertoriului, și când le-am spus că o să pun în scenă Oedip" de George Enescu, am fost imediat corectat, "de Stravinski". Și le-am spus, "nu, de Enescu". Au întrebat "Enescu?" Și le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nostru. Am avut și locotenente drăguțe, am avut și un personaj care chiar ne plesnea, mai era problema că trebuia să mergem la instrucție pe câmpuri. Odată, una dintre noi a uitat o pușcă. Aveam puști adevărate, la tragere, îmi amintesc și acum, era vară, cu adevărat era minunat acolo, cu lanuri de iarbă înspicată, noi eram flămânde-moarte, pentru că ni se dădea în fiecare zi doar un cubuleț de brânză topită ca săpunul, o roșie, un ou tare, și asta era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
A. V. Am citit un..., nu știu cum să-i spun, că ar fi prea puțin dacă l-aș numi text o confesiune, în volumul "Românul imparțial", apărut la editura "Dacia XXI". Această amintire, pur și simplu, m-a copleșit: "Nu mi-amintesc nimic de comentariul făcut la clasă de profesor sau de elev, nici măcar ce urma după clasica și tâmpita formulă didactică "în această poezie este vorba despre...". E vorba de poezia "Mama" de George Coșbuc. Și nu mi se pare ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
la 7 ani (râde)... Apoi, în '93 am plecat, și de atunci, m-am întors de foarte puține ori. A.V. Celor care te-au ascultat și te-au văzut în anii trecuți, celor care te cunosc acum, să le amintim, să descriem etapele devenirii tale muzical-artistice. V.I. Iașul a fost foarte important pentru mine. Pe lângă efervescența culturală pe care am trăit-o în copilărie, eu am crescut în Teatru. Nu numai în Operă 2, dar am avut foarte multe colaborări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
simpozioane și, mai ales revista "Secolul XX", rămasă o instituție păstrătoare a valorilor spirituale din veacul trecut, sunt calitățile cu care Dan Hăulică s-a înscris în istoria culturii europene. Dacă pasiunea, eforturile unor Petru Comarnescu sau Ionel Jianu, ca să amintesc doar două nume afirmate în perioada interbelică, au avut ca efect cunoașterea într-un anumit timp și spațiu a unor epoci și creatori de prim rang, pictura de pe ziduri monahale bucovinene, creațiile rămase de la Brâncuși, Irimescu sau Țuculescu, viața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
oamenilor cu care își încrucișase destinul, că dintre cei aplicați fenomenului plastic, eu sunt cel mai irezistibil atras de vizualitate. Pentru mine, arta nu este pretextul unei discuții în afară de autonomia faptului expresiv, așa cum se găsește în granițele vizualului. Mi-l amintesc pe profesorul Oprescu, care a fost unul dintre marii mei prieteni, cu toată diferența de vârstă, îl respectam imens, avea o experiență europeană foarte întinsă, fără să aibă frenezia ideilor, proprie lui George Călinescu, cu care, de asemenea, am lucrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Ministerului de Externe sau din altă parte. Asta dădea un interes întreg și rotund intervenției. Deci, se poate imagina o oralitate care să aibă rostul ei, care să nu fie o intervenție introductivă, protocolară. A.V. Este imposibil să nu amintim măcar în câteva cuvinte, de marea și îndelungata experiență, aș numi-o chiar aventură, numită "Secolul XX". Nu vi s-a părut că încă din timpul predecesorului Dumneavoastră în funcția de redactor-șef, Marcel Breslașu 5, "Secolul XX" era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu Ioan Holban. Bine ați venit în studio. Cutuma cere ca pe Emil Brumaru să îl titrăm "scriitor", iar pe Ioan Holban "critic literar". De ce nu am preciza "scriitor" și pe imaginea cu Ioan Holban? Ioan Holban Păi, să vă amintesc butada lui George Călinescu. El spunea că cel care face critică literară a ratat toate genurile, nu a putut fi nici poet, nici prozator, nici dramaturg, și-atunci s-a făcut critic literar. Nu, bineânțeles, și criticul literar e scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
băgat în UE încă de prin '71! (râsete). Cartea a apărut în '70. I.H. Aceste lucruri se petreceau, și scrisoarea asta, în '71, când plecau din țară Ilie Constantin și George Astaloș. A.V. Ați făcut bine că l-ați amintit pe Astaloș, pentru că în poezia lui găsim din belșug metafore "dezbrăcate". I.H. Da, are "Cântecele de ocnă"... E.B. Plus că țin foarte mult la cartea "Cântece țigănești". Într-adevăr îmi place Miron Radu Paraschivescu, îmi pare rău că nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
M.S. ...de fapt, este un vis al meu, o dorință să mă reîntorc la Iași, spre pensie! A.V. Ce soliști din Opera ieșeană ați cunoscut și ați apreciat? M.S. Trebuie să vorbesc întâi de profesoara mea, Florica Mărieș, îmi amintesc spectacolul "Tosca", a fost în... A.V. ... în 1956, la 3 noiembrie, s-a dat premiera.2 M.S. Deci, sunt... A.V. Exact 40 de ani de la premieră! M.S. Știți exact, bravo, felicitări. A.V. Ce soliști v-au impresionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de ani de la premieră! M.S. Știți exact, bravo, felicitări. A.V. Ce soliști v-au impresionat mai mult? Nu vreau să vă influențez răspunsul, dar există înregistrări din acei ani cu tenorul Victor Popovici, cu basul Ion Prisăcaru. M.S. Îmi amintesc de cantata "Carmina Burana", cu domnul Prescornițoiu 3, de opereta "Liliacul" și "Boema", cu doamna Ella Urmă, "Tosca" și "Aida" cu Florica Mărieș, vocea caldă, de bariton, a lui Tiberiu Popovici, Ion Prisăcaru ca bas în "Bărbierul din Sevilla", mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cantata "Carmina Burana", cu domnul Prescornițoiu 3, de opereta "Liliacul" și "Boema", cu doamna Ella Urmă, "Tosca" și "Aida" cu Florica Mărieș, vocea caldă, de bariton, a lui Tiberiu Popovici, Ion Prisăcaru ca bas în "Bărbierul din Sevilla", mi-l amintesc în rolul lui Nilacanta din "Lakmé", baritonul Gheorghe Bădulescu... A.V. Florica Mărieș a fost prima Dumneavoastră profesoară? M.S. Mai întâi am urmat cursurile Școlii Populare de Artă, acolo au fost primele mele lecții cu Traian Uilecan, profesor de teorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
culturală, este "împins" de spațiile superbe ale anilor 1850. Și ambianța asta frumoasă ocupă tot mai mult casa, iar mizeria cotidiană de tip hippies se restrânge-se restrânge, se retrage și este înghesuită la colț. A.V. Să-l mai amintim pe Wim Wenders. Există o continuitate în filmul german? Au preluat vizibil unul de la celălalt? Se poate vorbi de influențe, de un stil comun mai mult sau mai puțin detectabil? R.G. Nu. Wim Wenders ăsta face un cinema, Schlöndorff alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
intrarea următoarei persoane. Acesta era filmul lui Wenders.10 R.G. Da, sunt "n" posibilități. Cu siguranță că era un film foarte bun. A.V. Pe de altă parte, nu pot uita filmele sovietice clasice din perioada '50-'60, să ne amintim de regizorul Serghei Bondarciuk, de actorul Aleksey Batalov, filme în care unele secvențe dialoguri, monologuri sau peisaje cu stepa imensă stăpânită de imensitatea norilor grei aveau o durată de 5-6 minute. În cazul secvențelor cu personaje, era joc actoricesc pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
bulversată de această înregistrare. Cred că de atunci am înțeles că asta vreau să fac și eu. A.V. Poate un tânăr care nu a avut un climat muzical în familie să devină bun cântăreț și actor de operă? Ați amintit numele Ilenei Cotrubaș. Dumneaei a fost membră a Corului de copii Radio. R.D. Da, știu. Răspunsul este că se poate, dar mai greu. Am colegi cu o carieră foarte frumoasă, au foarte mult succes, care muncesc cu o tenacitate incredibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Marriott. O alesese fără a ține cont de frumusețea ei, doar pentru că se afla alături de bucătărie și se putea încălzi de la aragaz. Se îndreptă acum sprinten spre bucătărie, aprinse focul, încălzi apă, se spălă, se rase și se îmbrăcă. Își aminti zâmbind cum odată, cu mai mult de un an în urmă, sărise din pat ca un nebun și înșfăcase receptorul - ca să-și dea seama că de fapt nu sunase nimeni. Își puse pardesiul și zăbovi un moment pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
fost o adevărată forfotă de fermieri prin magazin. Marriott a cinat cu ceva mai multă poftă și s-a dus la un spectacol ca să se mai relaxeze. De abia în jurul orei zece seara, tocmai când urca treptele casei, și-a amintit că nu se dusese să-l vadă pe domnul Garson. "Trebuie neapărat să-l vizitez mâine" - și-a spus în sinea lui. Înăuntru, a aprins lumina din hol și întâmplător a aruncat o privire spre ușa de la camera de zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
ca mai înainte. Doar sentimentele lui nu mai erau aceleași. Pur și simplu, fără teamă, știa că trebuie să intre și să privească la cei doi. Fără ezitare, trecu pragul. Marriott se mișcă în scaun și privi spre Judith. Își amintea în mod bizar că intrase în cameră în acel moment, dar știa că stătuse lângă fereastră aproape o oră. Alungă gândul îndoielii ce-l încercă din nou. - Ei bine, să fiu al naibii - explodă el cu voce tare. Judith își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
strălucitoare. Strada strălucea de culori, iar cele două șiruri ale lampadarelor curbate înaintau departe, spre vest, țesute într-un abur de lumină. Marriott era încântat de efectul produs. Era plăcut să trăiești în centrul orașului, deși fusese un timp, își aminti, când îi era rușine de asta. Ideea lui Judith de a cultiva un gard viu, izolase casa de exterior, transformând-o într-un refugiu extraordinar, chiar în inima sectorului comercial. Stând acolo la poartă, Marriott încerca o senzație plăcută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
-l pătrunse prin halat și pijama. Își simțea corpul înțepenit. Și cum stătea așa acolo, văzu că era în plină zi. Oare am stat aici toată noaptea? Pe când se ridică în picioare și privi la dormitorul mohorât și nemobilat, își aminti de vis. Coborî încet scările, înciudat de unele amănunte. De ce oi fi vrut să văd dacă are o cicatrice deasupra inimii? Acum se afla jos și remarcă intrigat că ușa de la camera de zi era deschisă. Savură cu ușurare pustietatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
de terenul valoros al familiei, își întinase numele și persoana devenind măturător și vânzător în magazinul de galanterie bărbătească al lui Clayton. Dar ce se întâmplase cu Judith? Marriott dădu din cap cu o senzație paralizantă de iminentă revelație. Își aminti că el și Judith se logodiseră. Apoi... Creierul înregistra inegal, ca și când gândul aflat la hotarul dintre conștient și inconștient ar fi făcut un efort prea mare pentru asta. Își aminti de întrebarea pe care i-o pusese în ajun tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
din cap cu o senzație paralizantă de iminentă revelație. Își aminti că el și Judith se logodiseră. Apoi... Creierul înregistra inegal, ca și când gândul aflat la hotarul dintre conștient și inconștient ar fi făcut un efort prea mare pentru asta. Își aminti de întrebarea pe care i-o pusese în ajun tatăl lui Judith... Ce te-a apucat să te gândești la el, Paul?" Hipnotizatorul! Marriott recunoscuse fără urmă de îndoială. Omul acela îl supusese unei ședințe și îi stimulase subconștientul... Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]