66,018 matches
-
lui Florar a anului 2008, am răspuns propunerii nepotului și cumnaților mei de a face o călătorie cu mașina în localitatea natală a mea și a cumnatei mele, Dorobanți, nu departe de Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul de cetățenie româno-canadiană dorea să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
creșteau nestingheriți în grădina lui îi încântau privirile și-i ofereau decorul de codru virgin. Huceagul des și sălbatic alcătuit din copaci și arbuști, din iarba înaltă și grasă care se semețea printre ei era un adăpost ideal pentru păsările cerului care se adunau acolo să-i concerteze poetului în zorii zilei și în liniștea înserărilor... Te asigur, prietene drag, că la tradiționala noastră întâlnire de promoție anuală din 20 iulie a.c., de la care tu vei lipsi pentru a doua oară
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și pentru a-și completa veniturile propriei familii, alcătuite din patru persoane, prestează și lucrări de construcție cu mult rafinament și adevărat meșteșug. La întoarcerea spre marea urbe moldavă, după ce înserarea s-a așezat temeinic, luna, ieșită la plimbare pe cerul limpede, spuzit de stele, ne însoțea și ne zâmbea strălucitor și candid. Luminile farurilor de la mașinile care se deplasau din sens opus și traficul aglomerat nu ne permiteau să conversăm continuu și închegat, fapt ce se concretiza în instalarea tăcerilor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
țara natală, "cât și ținutul luminos căruia îi aparținuse mama". Mențiune duioasă: "Contopirea aceasta o făceam toți la noi în casă, și mama, și tata, și frații mei; ca și cum Provența n-ar fi fost decât o prelungire a Moldovei, ca și cum cerul ei senin ar fi fost una cu cerul toamnelor Iașului". Francofilul (stins la 31 decembrie 1956, la 82 de ani) convorbea cu Perrault și Descartes, cu Musset, Zola, Rostand, Richepin, Proust și Anatole France, cu Romain Rolland, François Mauriac, Francis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aparținuse mama". Mențiune duioasă: "Contopirea aceasta o făceam toți la noi în casă, și mama, și tata, și frații mei; ca și cum Provența n-ar fi fost decât o prelungire a Moldovei, ca și cum cerul ei senin ar fi fost una cu cerul toamnelor Iașului". Francofilul (stins la 31 decembrie 1956, la 82 de ani) convorbea cu Perrault și Descartes, cu Musset, Zola, Rostand, Richepin, Proust și Anatole France, cu Romain Rolland, François Mauriac, Francis Carco, Paul Valéry, cu Pierre Louys și Guyau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de rău, care mă chinuiseră în cursul ultimelor zile, gus-tam cu aviditate bucuria clipei trecătoare. Ce factor de echilibru în viață e sentimentul acesta de securitate! La copii mai ales; și nu mai puțin la femei... Era o zi superbă. Cerul avea o limpiditate ideală. Slabe adieri aduceau de departe, din păduri, din livezi, din fânețe, miros de toamnă. Prin fereastra deschisă, priveam munții, arborii, casele, stâlpii de telegraf care treceau cu grabă, ca niște drumeți întârziați. Peisajul îmi era familiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dieu, mon Dieu, la vie est là, Simple et tranquille. Cette paisible rumeur-là Vient de la ville... imaginea care a țâșnit din lumea amintirilor mele și care s-a suprapus celeia pe care o evocă nefericitul poet, e tocmai petecul de cer albastru de asupra unui zid alb, văzut cândva prin fereastra sălii de clas, prin care, odată cu claritatea zilei, străbătea rumoarea străzii, a orașului, a vieții de afară, a tuturor lucrurilor atunci inaccesibile mie. Peste toate imaginile din epoca aceasta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu mai puțină strălucire, poate. Dar școala cea bună, școala cea neîntrecută, școala care a fasonat atâtea minți și atâtea suflete și care a format atâtea caractere, a fost Iașul însuși, cu atmosfera și tradiția lui, cu sufletul lui, cu cerul lui, cu frumusețile lui. Pe diversele catedre ale școlilor de altădată, au predat pe rând Lambrior, Cobălcescu, Burlă, Filipide, Castano, Beldiceanu, Șuțu, frații Nădejde, Brandia, Poni, Meissner și atâția alții, din care am omis mai cu seamă pe cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și așezată aici "în refugiu" după invazia germană și ocupația Capitalei, ocupa, în casa de care vorbesc, o încăpere sau două. Era pe la începutul lui Martie. Iarna grozavă prin care trecuserăm părea că nu se hotărăște încă să ne lase; cerul era posomorât, vântul tăios și rece. Fără îndoială posibilă, împrejurările acestea au intrat și ele cu partea lor eficientă în emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo. Căci în colțul acela retras, care deși în plin centru al orașului, păstra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
formează un spectacol de o întindere, de o varietate, de o armonie fără egal. Mai ales dimineața, când aburii ușori ai nopții acoperă încă formele și liniile peisagiului ca o pânză diafană sau la ora când amurgul își încearcă, pe cerul palid, paleta încărcată de aur, de galben, de purpură, de carmin, de violet... Din Păcurari, din Toma-Cozma, din diverse puncte înalte ale cetății, același tablou apare în variante superbe. Din Tătărași, spre centru, peste grădini, zăplazuri și case de aspect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înfățișare superbă și de un colorit încântător, căci nimic din mizeriile, din urâciunile, din rănile sale nu se mai vede printre zidurile, clădirile, turnurile, cupolele, care-i fixează fizionomia proprie, frumusețea sa. Cunosc un loc pe creasta aceasta, de unde, în cerul de seară, deasupra imensului amfiteatru, siluetele de clădiri, de turnuri și biserici, albe și roze în mijlocul grădinilor bogate, oferă un tablou de o așa impunătoare armonie, încât nu-mi închipui că cel care l-a văzut vreodată să nu fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iașului, încât, când acum câțiva ani fericitul întru Domnul, Pimen al Moldovei, a dispus refacerea turlelor de la Cetățuia, redân-du-le vechea rotunzime, Iașul a regretat sincer siluetele ascuțite, cu care ochiul se deprinsese și care se profilau așa de armonios pe cerul albastru. * Preocupat de ținută, și cu drept cuvânt, căci primul său gând, odată reîntors din prodigioasa-i călătorie, e de a-și îndrepta pașii spre balconul Roxanei, Cyrano scutură de pe el finul praf cosmic pe care l-a adunat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de măreție, impune generațiilor de azi, ca și cum ar exprima, nu imperativul unor timpuri care au fost, dar al unui destin pe care nimic nu trebuie să-l schimbe. Apoi, statuia aceasta se bucură de condițiuni excepționale: locul, situația, mediul, lumina, cerul. Nu știu dacă mulți ieșeni au dat atenția necesară lucrurilor și condițiilor acestea neprețuite, dacă de pildă au admirat, cu înțelegere și emoție, imaginea statuiei proectată pe un cer crepuscular. Pe unul îl știu. Pe poetul Codreanu. Sonetul lui, "Statuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
statuia aceasta se bucură de condițiuni excepționale: locul, situația, mediul, lumina, cerul. Nu știu dacă mulți ieșeni au dat atenția necesară lucrurilor și condițiilor acestea neprețuite, dacă de pildă au admirat, cu înțelegere și emoție, imaginea statuiei proectată pe un cer crepuscular. Pe unul îl știu. Pe poetul Codreanu. Sonetul lui, "Statuia lui Ștefan cel Mare, într-un apus de soare", dovedește aceasta: ...Din soare, sângerând pe după dealuri, Ale Moldovei sfinte idealuri Coboară pe figura-i ca o slavă... ...Și razele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de a trăi, odată cu uimirea pe care ne-o inspiră miracolul de nepătruns care e viața. Aproape ori de câte ori mă gândesc la adolescență, la adolescența mea proprie, vreau să spun, am dinaintea mea viziunea unei zile de primăvară și a unui cer senin. Am avut-o întotdeauna viziunea aceasta? Nu cumva e un lucru mai nou? Nu-mi pot da seama. Nici nu încerc să explic, din ce asociațiune de idei, de imagini, de sentimente, provine. Am remarcat însă că imaginea cerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cer senin. Am avut-o întotdeauna viziunea aceasta? Nu cumva e un lucru mai nou? Nu-mi pot da seama. Nici nu încerc să explic, din ce asociațiune de idei, de imagini, de sentimente, provine. Am remarcat însă că imaginea cerului intervine adesea în sentimentele, în amintirile și reveriile mele. În lungile, tristele, dezolatele nopți din timpul marelui război, nu de puține ori privirea mea a contemplat bolta înstelată pe întinderea căreia treceau încet, destrămându-se, nori posomorâți și leneși. Contemplațiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Donnay pune pe doi dintre eroii săi, doi tineri care se iubesc și care trebuie să se despartă și să rămână un timp departe unul de altul, să se lege ca, în fiecare seară, la aceeași oră, să privească pe cer același astru, pentru ca, prin gestul acesta simplu, să întreție neatinsă și pură comuniunea sufletelor lor. Cine știe! Poate, imaginea aceasta a cerului de primăvară, care intervine în seria amintirilor mele, e un semn pe care mi-l trimite, de departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
timp departe unul de altul, să se lege ca, în fiecare seară, la aceeași oră, să privească pe cer același astru, pentru ca, prin gestul acesta simplu, să întreție neatinsă și pură comuniunea sufletelor lor. Cine știe! Poate, imaginea aceasta a cerului de primăvară, care intervine în seria amintirilor mele, e un semn pe care mi-l trimite, de departe, adolescentul care am fost odată. Căci suntem doi oameni diferiți, adolescentul vioi de atunci și palidul bătrân de azi. Așa de diferiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
până pe aproape de mijlocul secolului al șaptesprezecelea, în timpul lui Vasile Lupu. Sub acest domn însă (în durata primei lui domnii, în special), Iașul a avut o epocă de mare strălucire, din nenorocire, de scurtă durată, ca o repede înseninare într-un cer posomorât și trist. "Fericită domnia lui Vasile Vodă, zice cu mulțumire Miron Costin. Fericită domnie în care a fost cândva această țară în tot binele cu bișug și plină de toată averea, cu mare fericire..." N-au trebuit decât două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iașul o are în opera lui Eminescu? Căci dacă, în scurta și nefericita sa existență, poetul a trăit în diferite centre, fără a se putea fixa totuși nicăieri; dacă fantezia lui vagabondă l-a purtat câte puțin pretutindeni, sub toate cerurile; atmosfera particulară a Iașului, în care a stat relativ puțin, trebuie să fi exercitat totuși asupra spiritului lui o influență deosebită... Sunt încredințat de aceasta, mi-a răspuns eminentul critic. Minunatul decor în care se așează mai toată poezia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
exercitat totuși asupra spiritului lui o influență deosebită... Sunt încredințat de aceasta, mi-a răspuns eminentul critic. Minunatul decor în care se așează mai toată poezia lui Eminescu e desigur Natura, liberă și sălbatecă, natura noastră, cu aspectele și cu cerul ținuturilor noastre Nu arareori însă, peisajul se schimbă iar fantezia marelui poet întârzie "pe aceiași ulicioară", "pe lângă plopii fără soț", printre căsuțele albe unde "ramuri bat în geam...", în vechiul decor provincial, atât de familiar spiritului nostru, care evocă tihnitele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cerut dimpotrivă ca Iașul să rămâie capitală a Principatelor Unite, a Regatului României și, mai târziu, a României Mari? Ne-o putem imagina. Cu poziția sa accidentată și plină de pitoresc, cu monumentele sale neîntrecute adevărate comori de artă, cu cerul său admirabil și cu tot ce face și azi farmecul vieții sale din ce în ce mai triste, Iașul ar fi devenit unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei. Căci chiar în starea în care se găsește astăzi, prăvălit peste colinele sale, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
străzi largi și drepte, pe bulevarde pline de mișcare, dacă el însuși ar fi devenit centrul viu și activ al țării întregi, nod de artere, de linii, de canale, de căi de tot felul... Dar nu numai condițiunile locale, puritatea cerului, limpiditatea atmosferei, dulceața climatului, frumusețea naturei, într-un cuvânt așezarea și cadrul, ar fi dat Iașului-capitală strălucirea aceasta, cât mai ales celelalte condiții, psihice și morale, adică tot ce a determinat spiritul colectiv al vechei capitale a Moldovei, sufletul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care văzusem eu lumina soarelui cât și ținutul luminos căruia îi aparținuse mama... (Contopirea aceasta o făceam toți, la noi acasă, și mama și tata și frații mei; ca și cum Provența n-ar fi fost decât o prelungire a Moldovei, ca și cum cerul ei senin ar fi fost una cu cerul toamnelor Iașului.) Amicul care mi-a oferit elegantul volum din colecțiunea "Guillaume", cu artistice gravuri de Bieler, Montégut, Myrbach, Picard și Rossi, a știut bine ce face; și-a dat bine seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
luminos căruia îi aparținuse mama... (Contopirea aceasta o făceam toți, la noi acasă, și mama și tata și frații mei; ca și cum Provența n-ar fi fost decât o prelungire a Moldovei, ca și cum cerul ei senin ar fi fost una cu cerul toamnelor Iașului.) Amicul care mi-a oferit elegantul volum din colecțiunea "Guillaume", cu artistice gravuri de Bieler, Montégut, Myrbach, Picard și Rossi, a știut bine ce face; și-a dat bine seama de bucuria pe care mi-o va aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]