95,170 matches
-
dorită. În timp ce întind produsele cântărite și încasează banii cărora le aruncă o privire fugară, îi aruncă în castron sau sub genunche, adaugă o altă greutate, pentru că pe celălalt taler a apărut altceva. Într-o clipă se întâmplă atâtea lucruri încât privirea mea nu poate percepe toate mișcările, vede doar rezultatul. Din când în când au o clipă de respiro și atunci îmi acordă un zâmbet sau o explicație (bine-nțeles Lashante îmi este traducătorul). Mă opresc lângă o femeie care nu
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
așteptam să văd, atât de mare era deosebirea dintre el și ascultătorii lui. Părul și barba sa aurie, îi dădeau o înfățișare cerească. El părea a fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viața mea o privire atât de senină și de dulce, un contrast mai izbitor decât între el și ascultătorii lui, cu bărbile lor negre și fețele încruntate”. Descrierea făcută de mine se află în cartea Clipa de Lumină, pag. 31-38. Notările le-am făcut
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
un albastru pătruns, care te pătrunde totodată. Ceea ce vedeam era mai presus de cuvinte. Ochii lui sclipeau și radiau, dar erau totodată senini și blânzi. De acolo, din tablou, se uita la mine fix, senin și cu o liniște imensă. Privirea lui, albastrul din ochii lui, fața lui, toate radiau și mă pătrundeau. Treceau prin mine și dincolo de mine. Trăiam momente nemaiîntâlnite. Era ceva măreț, dintotdeauna și pentru totdeauna, care mă mângâia și mă liniștea. Mă uitam la el bucuroasă că
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
în legătură cu capul bărbatului din dreptul ușiței. Voiam să scap de toate, dar nu știam cum. M-am uitat la Dumnezeu care era tot acolo și mă privea în continuare fix, senin și pătrunzător. Doamne, ce față și ce ochi avea! Privirea și fața lui mă linișteau, îmi făceau bine. Dar mă înspăimânta râsul batjocoritor și limba în mișcare rapidă a chipului din ușiță. Mă uitam la Dumnezeu și încercam să aflu cine este bărbatul din ușiță și ce caută acolo. Deodată
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
am reușit. M-a ajutat faptul că deasupra la tot ce vedeam și auzeam referitor la bărbatul din ușiță, deci, mai presus de acestea vedeam chipul lui Dumnezeu care mă privea fix, senin și pătrunzător. Doamne, ce față și ce privire! Radiațiile de pe fața lui și din ochii lui albaștri, îmi dădeau liniște și îmi făceau bine. Nu știu dacă a fost vis sau aievea tot ce am trăit. Numai Dumnezeu știe. Cert este că în momentele acelea, stând rezemată pe
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
frumos aspectul pe care îl dădea marginea albă, pe lângă basmaua albastră. Cristi avea părul bălai și mătăsos, care sclipea ușor. Amândoi aveau ochii albaștri, care pentru mine erau foarte importanți. Erau de un albastru aprins, senin și clar. Aveau o privire blândă care îmi făcea bine. Aveam diferite treburi de făcut și de fiecare dată ei se aflau lângă mine să mă ajute. Munceau fără preget, ca și când ar fi muncit pentru ei. În vis, știam că i-am mai visat și
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
Tot prin cuvânt poetul își croiește un destin aparte care îi conferă unicitate. Căci mai presus de toate, îl definește puterea cuvântului. Îmbrăcat în straiele smereniei și devotamentului, poetul cutreieră potecile luminate de Cuvântul Domnului, relevând frumusețile care-i cuceresc privirea și inima. În calea sa licărește iubirea și nădejdea, din care se hrănește însetat de absolut. Se înalță spre bolta iubirii , iar acolo se cufundă în limpezimea celui mai distins sentiment. Adăpost îi sunt stelele pe genele cărora își așterne
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
plină de-un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n sunet de bronz. Din umbră unui zid al cetății s-a desprins o umbră. Un fior mă cuprinsese când aceasta se
EVADARE DIN ZID de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348970_a_350299]
-
spusesem că drumul este destul de greu și chiar era pentru lipsa mea de experiență așa că din cauza tracului, îmi impusesem o conduită mai mult decât prudentă. Prima parte am parcurs-o cu ușurință, dealurile molcome și pline de verdeață încântându-mi privirea și ferindu-mă de monotonie. Cred că începusem să murmur o melodie la modă, dar pe care auzind-o, nimeni nu ar fi fost în stare să o recunoască, într-atât pot să mă laud cu însușirile muzicale ale bietelor
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
ales că până de curând și eu fusesem pus în situația de a face autostopul și nu pot spune că mă simțeam chiar bine când vedeam trecând zeci de mașini ai căror șoferi nu catadicseau să-mi arunce măcar o privire. Pasagera, să tot fi avut douăzeci și cinci de ani, blondă, ochi migdalați, privire sinceră, deschisă, nealterată de vicisitudinile vieții. - Veniți de la rude? - Da. Sora mamei este căsătorită și are gospodărie prin partea locului. - Altminteri sunteți în concediu? - Da. Am mai ajutat
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
a face autostopul și nu pot spune că mă simțeam chiar bine când vedeam trecând zeci de mașini ai căror șoferi nu catadicseau să-mi arunce măcar o privire. Pasagera, să tot fi avut douăzeci și cinci de ani, blondă, ochi migdalați, privire sinceră, deschisă, nealterată de vicisitudinile vieții. - Veniți de la rude? - Da. Sora mamei este căsătorită și are gospodărie prin partea locului. - Altminteri sunteți în concediu? - Da. Am mai ajutat-o un pic la treburile casei. Neplecând nici la munte, nici la
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
Și te aștept!Te vreau ca un preț al iubirii, te cer ca un preț al suferinței și te aștept ca o solie mângâietoare! Unde ești? Te caut cu ultimele puteri ale suferinței mele. Am obosit să te caut cu privirea! Am obosit sperînd... să te găsesc, sau... că mă vei găsi! Vreau să uit de orice căutare și să nu mai tresar când îți rostesc numele. Vreau să uit! O să dorești să te mai caut! O să-ți fie dor de
CEA MAI FRUMOASĂ SCRISOARE DE DRAGOSTE DE VALENTINE’S DAY! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348995_a_350324]
-
peste mine! Puterea inimii și a gândului aruncă o punte peste timp. Voi îngropa numele tău în petalele trandafirilor! Mă voi ruga la Dumnezeu să mă preschimbe într-un izvor cu apă lină. Poate într-o zi îți vei odihni privirea în undele lui. În vis și-n gând te-am sărutat pe tâmple, pe obraji, pe ochi, ocolind să te sărut pe buze, de teamă să nu te ard din dragoste! Sărut ochii tăi calzi care au fost atâta timp
CEA MAI FRUMOASĂ SCRISOARE DE DRAGOSTE DE VALENTINE’S DAY! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348995_a_350324]
-
de apoi alunecăm pe raze de lună când amurgul își mișcă pleoapele vino vis ori vino moarte zicea poetul aiurind teama de tine mă doare amândoi iubeam lucruri derizorii: secera pleoapelor tale vrăjite cu ochi de migdală care cădeau pe privirile mele ca o povară ca o moarte frumoasă visată de somnambuli amândoi așteptam șarpele fantastic să ne devore avea ochii ațintiți asupra noastră un ochi spre tine altul spre mine azi voia să mă ucidă pe mine mâine voia să
ŞARPELE FANTASTIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349013_a_350342]
-
Ai fost mai sensibil și mai romanțios, anii trec, te mai asprești, dar în esență rămâi un romantic. Ai de multe ori senzația aceea de bine, de calm, de dulce liniște sufletească... Senzația că Dumnezeu tocmai ți-a aruncat o privire. Poate a fost Dumnezeu. Sau poate ai fost tu, "intorcandu-te acasă", în tine însuți, acolo unde îți regasești esență. Și ai de multe ori ai sentimentul de răzvrătire și înverșunare. Ești tot tu, "intorcandu-te acasă". Într-o relație
UN GRAM DE COMPROMIS de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346756_a_348085]
-
IUBIRII Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea Verii. Îngenunchind la granițe- talaz, Prin zidul amintirii. Cu ochii tăi ai colorat și marea, Ca-n vis. Mi-ai reaprins ferestre de topaz. Și ne-am iubit. Ți-am tulburat privirea Cu alabastrul undei. Din cântecul proroc, Prin brațele speranței s-a prăvălit iubirea Acolo, unde-n brazde și visele-s soroc. Mă mistuie și azi azurul din adâncu-ți Nevoia îmbrățișării în prag de lună nouă Aplauzele mării lumina primenindu-ți
VARA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346763_a_348092]
-
și a dansat, în același timp, cu Alexia, nepoțica mea, de parcă erau două prietene nedespărțite. În momentul în care „Balada” lui Ciprian Porumbescu a început a învălui atmosfera în notele lirice ale frumuseții spiritului românesc, am văzut și am simțit, privirile pline de admirație și încărcate de emoție în ochii urmașilor vestiților samurai. Lansarea cărții a coincis cu ziua de naștere a fiului meu, Alexandru, care s-a ocupat de difuzarea muzicii românești și de fotografii. A fost un moment electrizant
ANTOLOGIA IZVOARELE VIEŢII ÎN JAPONIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346765_a_348094]
-
de înger. Că o străfulgerare, în gând, mi-au venit cuvintele lui Iisus: „... s-a nascut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” Bătrânul scriitor, sorbind din ceașcă lichidul negru și amărui, citea în liniște revista, cănd rădicând privirea l-a văzut așezându-se la masa de alături pe tânărul care pierduse caietul.Acesta a scos aceeași revista din buzunarul haine, o deschise la pagina doi, si începu să citească, privindu-l pe sub sprincene pe Dorul Dorian. După ce a
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
îi forța cumva să vorbească în românește atât de prost încât aproape nici ei pe ei nu se înțelegeau. A doua zi, ne-am trezit după prânz. Abia atunci l-am văzut iarăși pe Lajos. Deși ușor luminat la față, privirile îi trădau lungi zvârcoliri sufletești. L-am luat de mână, l-am pupat pe obraz, apoi am ieșit împreună într-un fel de terasă a casei lor. De-acolo, am putut vedea curtea, livada, aproape tot ce era în jur
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
zvârcoliri sufletești. L-am luat de mână, l-am pupat pe obraz, apoi am ieșit împreună într-un fel de terasă a casei lor. De-acolo, am putut vedea curtea, livada, aproape tot ce era în jur. Tot scormonind cu privirea, mi-a sărit în ochi un păun cocoțat într-un dud. Lenevea cu capul său mic ascuns oarecum între pene. Îmi era drag, mai ales când, din când în când, deschidea un ochi, privea, clipea, parcă voia să-mi spună
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
te preface că ești”. Cu aceste gânduri a intrat în Cafe-Bar.Mirosul de alcool amestecat cu fumul de țigară îl îngrețoșă. Era pe punctual de a se întoarce, când se auzi strigat. -Sorin! Vino aici, la masa mea! Își îndreptă privirea spre locul de unde venise chemarea.Prin fumul “de-l tai cu cuțitul “, îl zării pe vecinul Mărin. Se îndreptă spre el. -Stai aici! Se așeză, punând cutia pe masă. Se uită în jur. La fiecare masă era câte o față
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
bere! Femeia, trecută de prima tinerețe, dar păstrând frumusețea femenină încă, a ieșit pe ușița de la bar, și îi puse sticla pe masă. - Mulțumesc! L-ați văzut pe Marin? Femeia se uită la el câteva clipe, mirată, și-a rotit privirea în jur la cei șapte pensionari care își sorbeau liniștiți băutura din pahare, apoi cu un glas ce exprima o durere, îi răspunse: -Nu ați auzit domnule Sorin ce s-a întâmplat? -Nu! Azi, se împlinesc 8 zile de când l-
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
mai zmulgi o filă, Le-ai învățat pe toate pe de rost, Așa te văd acum, ca pe-o copilă, Se-ntoarce omul înspre ce a fost... Te uiți în ochii mei întrebătoare, Îți pare că-i duminică în veci, Privirea ta e dincolo de soare, Înspre el te tot gândești să pleci. Silabele din vorba ta sărată Și ele amiros a veșnicie, Despre tine, mamă, niciodată Nu obosește mâna mea să scrie... Referință Bibliografică: Nu obosește mâna mea să scrie... / Nicolae
NU OBOSEŞTE MÂNA MEA SĂ SCRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346797_a_348126]
-
sus de sine însăși. Găsim din nou, în pânzele ei, zbateri dramatice și melancolii ascunse, dar optimismul său e de nezdruncinat, iar culorile de pe pânze vorbesc din plin despre acest aspect. Fire dinamică, explozivă, surâzătoare, nu o dată cu șoapte ascunse în priviri, L.S.H. cunoaște bine durerea lumii, dar și farmecul clipei, permanent fiind îndrăgostită de oameni și de natura din jur. Viața din prejmă îi vorbește sufletului ei - și copacii în felurite ipostaze, și zidurile caselor cu patina vremii, și interioarele, covoarele
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
o tânără cu ochii albaștri și tenul măsliniu.” Seamănă cu Sorina, pe când eram student. Of, Doamne! Era vremea speranțelor! Speranța este hrana celor neajutorați, îi repetam eu cuvintele lui Cesare Pavese“. Fata s-a îndepărtat. Dan Dando a urmărito cu privirea.Maria s-a pierdut în mulțimea care trecea pe trotuar.” A dispărut cum totul se disipează în viața unui om“, reflectă pentru o clipă scriitorul, caruia i se mai puse în față cartea pentru un autograf. Aproape de închiderea librăriei, ultimul
DESTIN TRAS LA INDIGO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346788_a_348117]