67,494 matches
-
compătimitor de confuză, așa că nu mai conta. La ora două după-amiază, când cerul mohorât era mai luminos decât fusese mai devreme, intră într-un hotel, puse întrebarea și găsi omul. În culise, Blandar magnificul nu era chiar așa cum și-l amintea Marriott. Arăta mai mic în costumul lui albastru clasic, modest. În alte împrejurări, Marriott ar fi putut să-l ia drept comis-voiajor. - Nu vrei să-mi oferi ceva de băut? - spuse Blandar. Ideea asta nici nu-i trecuse prin cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
ar trebui să treacă prin purgatoriul unei pensiuni. Pentru asta îi trebuiau bani. Ceea ce vroia să cumpere era o proprietate unde, într-un viitor nu prea îndepărtat, avea să fie construită o centrală atomică. Și trebuia să încerce să-și amintească numai despre acele afaceri care prosperau în viziunea lui despre viitor. De asemenea, i se părea că un bun avocat l-ar putea ajuta să obțină contravaloarea corespunzătoare pentru terenul pe care îl vânduse cu credința că doar îl concesiona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
populației evreiești din România în perioada premergătoare declanșării operațiunii "Barbarossa" s-a datorat îndeosebi prezenței la putere a Mișcării Legionare precum și a contextului internațional existent la acea dată (hegemonia Germaniei național-socialiste pe continentul european). În acest sens este suficient să amintim de exemplu faptul că majoritatea actelor normative referitoare la românizare au fost adoptate în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941 la inițiativa Mișcării Legionare 2, influența exercitată în această perioadă de armata română asupra politicii antisemite a regimului antonescian fiind redusă. Din
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
și control, împreună cu toate datele necesare identificării, tuturor persoanelor supuse taxelor militare 89. Așa cum recunoșteau inclusiv diverse eșaloane militare, schimbarea modalității de prestare a obligațiilor militare de către evrei a găsit total nepregătite forurile superioare. În acest sens este suficient să amintim faptul că prevederile referitoare la întocmirea registrelor de evidență ale evreilor nu au fost respectate decât parțial, întrucât Ministerul Apărării Naționale și Marele Stat Major nu au pus la dispoziție imprimatele necesare, ceea ce avea să producă în scurt timp o
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
această privință, decât că a luat cunoștință de ordinul M.C.Gl. prin delegații săi care s'au prezentat la Guvernământ pentru executare. 3. În acest ordin, după ce s'a refuzat a mi se da o copie, se specifică, după câte îmi amintesc, următoarele: "Din ordinul Domnului Mareșal Antonescu, toți evreii din Bucovina vor fi evacuați în Transnistria, în termen de 10 zile"755. 4. Evacuarea s'a început cu Bucovina de Sud / Suceava, Câmpulung, Rădăuți, între 10-15 octombrie 1941, în timp ce subsemnatul mă
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
birourile cercurilor și comandamentelor teritoriale nu este permis să se găsească funcționari evrei. 8. La utilizarea femeilor evreice între 18-40 ani, se vor avea în vedere aceleași norme de ocrotire a muncii prevăzute în legile, regulamentele și dispozițiunile în vigoare, amintite la Cap. II din prezenta anexă. 9. Meseriașii evrei prin natura ocupațiunii lor vor putea lucra în grupe mici, sub controlul continuu și sub răspunderea șefilor de echipe, pretinzându-le însă să efectueze calitatea de lucru normală zilnică. 10. Îngrijirea
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
iar cei vii erau într'o stare de plâns. Ofițerii delegați ai Secției Transporturilor s'au ocupat de aceasta. Am auzit că s'a apelat și la Comunitatea Evreilor din Roman spre a se trimite ajutoare, medici, haine, etc. Îmi amintesc că în activitatea noastră febrilă tactico-informativă a frontului, evenimentele dela Iași au trecut pe planul al doilea. Știam că sunt organe responsabile, care se ocupă de această chestiune și de aceia noi nu ne-am amestecat. Simțeam că este ceva
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
plan estetic, aceeași ambiție“, scrie Camus în Omul revoltat. Trecerea lui Matei Vișniec de la poezie la roman se datorează poate tocmai acestui „spirit de revoltă“? Revolta mea, în 1983, când am scris acest roman, a fost mult mai banală. Îmi amintesc de naveta pe care o făceam ca profesor de istorie și geografie în comuna Dorobanțu-Plătărești. Plecam cu noaptea în cap din Drumul Taberei, chiar de la capătul autobuzului 368, luam un metrou de la Stația Eroilor până la Uzinele 23 August, de acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
dimineață. M-am oprit din plâns, că mi-era foame. Am cerut ceva de mâncare, dar bunică-mea n-a vrut să mă asculte. A zis că nu am voie să mănânc nimic, ca să-mi dea popa nafură. Mi-am amintit că aveam un pachet de biscuiți prin buzunare și-am înghițit în fugă vreo câțiva, fără să mă vadă bunica. M-a târât de mână până la biserică, m-a arătat pe la tot felul de babe care m-au pupat zgomotos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
partidele românești, cu care se înțelege de decenii atât de bine. Doar autonomie, autonomie extinsă, cum e normal să aibă grupurile etnice într-o Europă democratică - fiindcă pe de altă parte, cum e an electoral, populația maghiară trebuie să-și amintească măcar acum că are niște reprezentanți care stau la București și se luptă pentru ei. Poate că alegătorii mai pot fi duși de nas încă o dată. Dacă nu de UDMR, atunci de UCM. Oricum, când am auzit tipul de discurs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
ale lui Bujor Nedelcovici, Nicolae Breban, Paul Goma. Interbelicii (Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu) sunt publicați alături de tinerii de azi. Am trecut sub tăcere autorii care scriu și în limba franceză (Dumitru Țepeneag, Rodica Iulian, Oana Orlea ș.a.), dar amintesc Premiul Médicis luat de Norman Manea pentru Întoarcerea huliganului, care i-a fixat imaginea prin presă, prin celelalte trei cărți apărute, plus ediția de „poche“. Totuși, literatura română nu are încă o imagine coerentă pentru publicul francez. Parte din edituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
l-a dat Silviu Lupescu. Polirom funcționează ca o foarte bună editură străină, eficace. La Gallimard, luarea deciziei a durat ani, dar edituri mai neînsemnate m-au trimis la plimbare, fără să deschidă măcar cartea mea. Nu țin să îmi amintesc însă cazurile, destule, de indiferență ale editorilor străini la ușa cărora au bătut cărțile mele, ci doar poveștile cu final fericit. Cu cât aflu mai multe despre piața editorială străină, cu atât mă mir mai mult de curajul și intuiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Duminică la ora 6 (Lucian Pintilie, 1965) și A fost sau n-a fost? (Corneliu Porumboiu, 2006). Săli pline, emoții, copii făcute peliculelor după multe strădanii, dialoguri cu publicul, dispute între generații - un succes. Iată povestea lui, așa cum și-o amintesc cei care au fost acolo între 16 și 27 aprilie. Dosar realizat de Diana Soare Sezonul de film românesc de la Lincoln Center - o introducere subiectivă Corina Șuteu, director al ICRNY Dacă sezonul de film de la Lincoln Center, inițiat de ICRNY
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
a găzduit două evenimente importante: vizita Papei Benedict al XVI-lea și Festivalul filmelor din România - „Shining Through a Long Dark Night“. Dacă fac abstracție de impresia mea că ar fi fost sponzorizată de o firmă de salubritate, aș mai aminti Bienala artiștilor plastici newyorkezi. Toate trei s-au desfășurat în Manhattan, în inima orașului, care n-ar fi putut să doarmă, chiar dacă voia, din cauza sirenelor poliției și a celor de la intervenții. Mi-ar fi plăcut să cred, odată ajuns la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
fapt deosebit de îmbucurător). Cineva a remarcat că facem parte dintr-o generație expirată. Dacă suntem într-adevăr expirați înseamnă, mi-am zis, că mai există și pirați prin preajmă. Cât despre ce am fost înainte de a deveni „ex-“, nu-mi amintesc să fi fost un pirat adevărat, poate parte a unei generații de transpirați și inspirați, încă pe picioare și azi, nicidecum exterminați... N-a fost nevoie de argumentele mele, filmele noastre, cred, continuă să vorbească de la sine. Pentru câteva ore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și căluțul a început să-i povestească necazul lui.“ „Dar ai spus că Volodea nu putea să vorbească.“ „Aaaa, uitasem să-ți zic: de obicei un cal hipnotizat poate vorbi.“ „Aha.“ „Și-atunci, Volodea, sub stare de hipnoză, și-a amintit că într-adevăr a fost câine într-o viață anterioară.“ „Cocker?“ „Nu cred. Oricum, nici amintiri așa de detaliate nu avea. Doar niște oi din trecutul lui îndepărtat. Putem deci bănui că a fost un ciobănesc.“ „Aha.“ „Așa, și, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
grav dacă ne atingem de literatură, dacă nu mai știm ce înseamnă o ficțiune. În același timp, am fost vreo 60 de intelectuali de origine arabă care am publicat împreună o carte aici, în Franța, intitulată Pour Rushdie. Eu am amintit atunci că voci disonante în interiorul Islamului, atei care vedeau în profeți doar niște magicieni sau vrăjitori au existat încă din secolul al X-lea, așa încât să mai fii astăzi scandalizat de o voce precum cea a lui Rushdie n-are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
fi putut să ne dăm seama și înainte, este însă de-o naivitate teribilă. Pentru că Traian Băsescu împarte lumea politică în felul următor: el, pe de o parte, și niște chipuri insignifiante, pe de altă parte. Nu știu dacă vă amintiți o fotografie prezentând o manifestație muncitorească din perioada anterioară instalării comunismului în România. Era o poză cu o mulțime imensă de chipuri anonime. Pentru a crea o dovadă materială a unui trecut glorios, propagandiștii comuniști au instalat în acea mulțime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
din cele mai proaspete realizări ale inteligenței creative a umanității. Sper că nu s-a gândit nimeni la prostii. Verigheta fierbinte e un inel pentru soții uituci. Ea are inserată un microcip cu o baterie și e menită să-i amintească bărbatului prea ocupat că se apropie ziua nevestei. Cu o zi înainte de data setată în memoria ei, verigheta începe să se încălzească până la vreo 50 de grade - nu atât de mult cât să provoace arsuri, dar suficient ca să te facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ocupat că se apropie ziua nevestei. Cu o zi înainte de data setată în memoria ei, verigheta începe să se încălzească până la vreo 50 de grade - nu atât de mult cât să provoace arsuri, dar suficient ca să te facă să-ți amintească de ce ai vrut să ții pe deget un cerc de metal fierbinte: mâine e ziua alesei inimii tale. Fuga la magazin, fuga după cadouri! Și, din câte se pare, inelul de foc nu va costa decât vreo șapte sute de dolari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
bărbat acordă atât de puțin timp vieții personale și uită de ziua soției, nu-i strică să se frigă un pic. Oare am ajuns să fim atât de ocupați cu treburile altora, încât să ne cumpărăm obiecte care să ne amintească să ne trăim și viața noastră? Trăim atât de mult timp cu mintea ocupată de lucruri urgente, încât nu ne mai rămâne nici o fărâmă pentru lucrurile într-adevăr importante? Pe de altă parte, mi se pare incorect și cu totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Timișoara muzicală și n-aș fi ratat să scriu despre tot ce s-a putut asculta la SudentFest. Dar cuvintele venite cu poștalionul electronic m-au uimit și speriat mai ceva ca ochii bunicuței pe Scufița Roșie: „Melomana tatii, îți amintesc că în muzicile țapene nu-i ca la filologhie, unde fiecare scrie ce vrea și cum îl taie mintea“. Păi, cam mmmda. Ba totuși mmmnu. Ca să nu ne încontrăm degeaba, am trecut grabnic la literatură, spre care-am fost împinsă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pe nimeni la repetiții atâta timp cât lucrările nu erau gata), devenea un cu totul alt om: calm, concentrat, gata să glumească și să râdă și, dacă minutele de satisfacție artistică se pot asimila fericirii, un om fericit“. Același Șostakovici, și-l amintește Drujinin în 1966, citându-l, purta pe umerii săi întreaga povară a lumii în care trăise: „Se spune că despre morți trebuie să vorbești numai de bine sau să nu spui nimic, dar după mine există și din aceia care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Alfred Schnitke, David Oistrach, Igor Stravinski, G. Neuhaus și mai ales capitolele despre și corespondența păstrată cu marea pianistă Maria Iudina. „N-am auzit nici o pianistă al cărei forte să fie atât de puternic și frumos ca al ei - își amintește Drujinin -, atacul notelor nu se distingea, plana doar un sunet puternic și magnific. Maria Veniaminovna ajungea la această sonoritate fără afectarea atât de răspândită în zilele noastre.... Totul era reținut, plenar, avea sens.“ Rareori o carte mi-a dat atâta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
murea personajul, ci prietenul lui Cervantes. La fel se întâmplă și în cazul lui Raymond Chandler, care vorbește despre Philip Marlowe ca despre o ființă apropiată: „Lui Philip Marlowe și mie nu ne plac bogătașii...“. Pe de altă parte, Borges amintește de „intima indiferență“ a lui Shakespeare din Hamlet. Cât de apropiat poate fi un autor de personajul căruia i-a dat viață? Nu știu decât din propria - și unica - experiență de autor de ficțiuni, și anume opera de coautorat a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]