66,018 matches
-
a evoca inimitabilul?). Așadar, Caragiale ne-a vorbit "cam așa": Într-o seară de vară, obosit de drum, un tânăr călător se-ntinse pe iarba moale lângă un izvor. În fața lui, spre Apus, se vedea o pădure; peste creasta acesteia, cerul păstra încă ceva din focurile amurgului. Curând, tânărul drumeț căzu într-un somn adânc, atât de adânc încât nici visul nu cred să fi putut pătrunde în el. Când s-a trezit, soarele era sus, dar răcoarea dimineții îi scălda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ce e comun în existențele și în destinele noastre. Odată, vorbind de plecarea mea din Iași, am spus: Plecând, am știut că duc cu mine fructul copt al vieții mele, hrănit din seva solului Moldovei, format în atmosfera și sub cerul toamnelor Iașului. Și am înțeles că, dacă vreodată cineva ar găsi că gândul meu, că sentimentele mele, că acțiunile mele ar putea fi privite cu oarecare interes, că dacă cineva ar găsi în ele, din întâmplare, o aromă, o culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sătucuri și se pare că au fost și există multe persoane care agreează această temă. „Baloane” Autor: Mihai Dascălu Dar în tematica suprarealistă apar de multe ori și culori deosebite care la prima vedere sar în ochi, de exemplu un cer portocaliu sau roșu englez, puternic, dar fără a obosi ochiul. Sau pot pomeni aici celebrul tablou al lui Generalici cu taurul pictat în roșu, ori alt tablou tot al domniei sale, „Vaci sub turnul Eiffel”. În România arta naivă suprarealistă a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aer. Am scos din magazie lănteți și am început să găurim vertical zăpada. Am reușit, dar am încremenit când cumnatul a anunțat că zăpada e de peste trei metri de înaltă. Cumnatul meu a continuat să lărgească gaura prin care vedeam cerul noros. Nu mai ningea. Eu am adus lemne de foc. Umpleam oalele cu zăpadă și le căram în casă la topit. Treaba asta a durat vreo trei zile până am curățat zăpada de pe lângă zidul casei pe toate laturile. Toată zăpada
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
frică, probabil se putea lesne citi și pe expresia feții mele, am rămas ca la dentist, vocea sa mi se părea cu totul alta, așa cum nu am auzit-o niciodată, mi s-a părut că aud un înger din ceruri și, dintr-o dată am avut parcă o revelație, am simțit că totul va fii bine. Așa a și fost. Directorul școlii a scos din servieta de care nu se despărțea niciodată, foile pe care eu le-am recunoscut imediat, fiind
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Așa am descoperit că ne puteam cățăra în cel mai mare cireș dacă foloseam drept scară mărul crescut în umbra cireșului. Avea și el ramuri groase, dese și care se intersectau cu ramurile cireșului. Iată scara naturală de urcare la „cer”. Azi așa, mâine așa până într-o zi când, în timp ce stăteam relaxat pe o bifurcație, servind cu poftă gustoasele cireșe care erau în jurul meu și fără să mă țin de ceva am simțit cum se rupe o parte din bifurcație
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care l-am urmat ignorând scurtătura peste livadă cu toate că drumul trecea pe lângă cimitir. Am ales drumul de lângă cimitir, dar mi-am făcut și un pic de curaj deoarece vizavi era un șir de patru case însă scufundate în beznă. Cerul era înnourat dar brăzdat din când cu câte un fulger îndepărtat, iar tunetul se auzea slab de tot. Cunoșteam foarte bine drumul cu toată bezna ce mă înconjura, am ajuns bine în colonie. În fața porții am lăsat bagajele din mână
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Severin Telefon 0355 / 808615 Mobil 0729052232 Aprecieri critice „elementele amintite..... bufnița (simbolul inteligenței) și copacul (simbolul veșniciei naturii și spiritului uman) par a fi înscrise, cioplite în lemn. Satul care se întinde de-a lungul curbelor, cu case presărate spre cer sau pământ, reprezintă un drum în spațiu dar și în același timp și aspirații ale comunității." Gheorghe Jurma scriitor și ziarist „Emulația tinerilor plasticieni reșițeni este ce-a de-a treia în cei patru ani de existență a respectivei secții
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
încălzindu-i pe cei mulți și săraci. Cu pensula înviorez culorile reci și neprimitoare ale livezilor și ale clădirilor sinistre, unde trăiesc cei nefericiți redându-le bucuria, pe chipul lor brăzdat de vânt. Pe câmpiile pustii așez florile viu colorate, cerul îl îmbogățesc cu stele și norii îi alung ziua, de pe cer, lăsând să pătrundă razele soarelui în tot ce mișcă pe pământ. Păsările le așez pe un gard să le ascultăm cum ne cântă, melodia ce nu o putem interpreta
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
reci și neprimitoare ale livezilor și ale clădirilor sinistre, unde trăiesc cei nefericiți redându-le bucuria, pe chipul lor brăzdat de vânt. Pe câmpiile pustii așez florile viu colorate, cerul îl îmbogățesc cu stele și norii îi alung ziua, de pe cer, lăsând să pătrundă razele soarelui în tot ce mișcă pe pământ. Păsările le așez pe un gard să le ascultăm cum ne cântă, melodia ce nu o putem interpreta niciodată, chiar dacă am absolvit conservatorul. Prin aparatul de fotografiat atârnat la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
se reflecta spre întinsa mare, dirijând ambarcațiunile pescarilor ce se întorceau din larg după o zi de pescuit, ajutându-i să găsească drumul spre întoarcere din larg spre casă. Marea era liniștită, cât puteai privi cu ochii numai apă și cer, o liniște deplină; din când în când se auzea câte un strigăt al unui pescăruș ce zbura prin apropierea noastră. Valurile mării se izbeau spărgându-se de navă, dându-ne o ușoară legănare și o stare de liniște. Eram ajunși
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Valurile mării se izbeau spărgându-se de navă, dându-ne o ușoară legănare și o stare de liniște. Eram ajunși la capătul drumului, aici pământul se terminase dincolo de noi, în zare nu se vedea decât o linie dreapta ce unea cerul cu marea. După câteva clipe echipajul nave a făcut manevrele de întoarcere, îndreptându-ne pentru a intra din nou pe canal, lăsând în urmă liniștea mării. Drumul de întoarcere a fost cu mai mult umor, datorită discuțiilor și povestirilor ce
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Cultural Dunărea de jos; Salonul de primăvară al A.A.P. - Iași, Galeria Casa Cărții; Salonul Național de Fotografie „Fotogeografica” - București, Palatul Șuțu; Concursul Național de Literatură „Vreme trece, vreme vine” Oravița, Teatrul Vechi Mihai Eminescu; Expoziție personală „Între pământ și cer”, artă fotograficăIași, Galeria Casa Cărții; Salonul de toamnă al A.A.P. - Iași, Galeria Casa Cărții; Premii Premiul II cu lucrarea LACRIMI, la Salonul de primăvară, Iași -1998; Mențiune cu lucrarea LIMBA SOACREI, la Salonul de toamnă, Iași - 1999; Mențiune cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Prin maniera sa de lucru, cu un simț înnăscut al culorilor și dimensiunilor, artistul conferă creației sale un stil unic, neprețuit. Costel Iftinchi a răspuns chemării artei fiind un reprezentant de marcă al generației tinere.” Mădălin Onu - „Între pământ și cer” - ziarul Metropolis, 6 septembrie 2007, pag 8 „...Prima impresie pe care ne-o provoacă această înlănțuire de fragmente de realitate este de mister cromatic. Realul este adus la alte dimensiuni, primind astfel semnificații inedite. În tabloul intitulat “Chipul iernii” spre
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
liber!“. Acesta nu are cum să aibă succesul lui „Te uiți și câș tigi!“, pentru că face chiar mai mult decât să te pună la muncă - te îndeamnă să gândești, ceea ce e o activitate chinuitoare pentru mulți. Și apoi, cum săi ceri cuiva pe care lai îndemnat atâta timp să se uite și să uite de sine să mai și gândească? Pare o ironie. (2010) Găina de la ora 5 Totul a început în prima parte a anilor ’90, când apărea un ziar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mult acum câțiva ani, am constatat cu surprindere că nu e deloc așa. Am avut prima revelație când, la un moment dat, sa întâmplat să ating cu umărul pe cineva care venea din sens opus pe trotuar. Mam întors sămi cer scuze, așteptândumă să văd un om înfuriat. Am văzut, în schimb, un tip caremi zâmbea și care, până să mă dezmeticesc, șia cerut el scuze. Am realizat apoi că episodul respectiv nu fusese deloc o excepție: în lumea aceea, oamenii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
groază“ sau a derivatelor acestora. Soluția perfectă este, desigur, utilizarea celor două cuvinte simultan: „șoc și groază“. Dacă, însă, la toate nenorocirile zilnice făcute de mâna omului se adaugă și contribuția naturii, știriștii sunt dea drep tul în al nouălea cer. Ei încep săși frece mâinile încă de la anunțarea codului galben și trâmbițează euforici că va veni prăpădul. Când, în fine, se abate și prăpădul (în cazul nostru, nu un tsunami devastator, nu un cutremur care să radă orașele, nu un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Cornel e bun și blând. Domnu’ Cornel e chiar frumos, după cum nea spus și domnu’ Dan Claudiu Tănăsescu, cel care la invitat în emisiunea sa, Prețul performanței de la Realitatea TV. Îi stătea așa de bine în cămașa lui albastră ca cerul senin, cu gulerul și manșetele albe, cu cravata tot albă... Nouă doamna învățătoare nea spus că albul înseamnă puritate și cred că albul i se potrivește cel mai bine domnului Cornel. Oricum, cămașa albastră cu guler și manșete albe semăna
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și zeii nu sînt În stare să facă morminte. Ele aparțin omului. De ce să-i intereseze pe zei un copil găsit de păstorii corintieni? Și nu vreau să accept că eram orb de-atunci. Prin rana mea se vede un cer frumos și pustiu...) Toată gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina este pentru Oedip o treaptă Încă și mai glorioasă decît revolta. Strivit de nenorociri, el răstoarnă totul În favoarea orgoliului uman cu o singură afirmație: Eu Însumi. O afirmație cu care pustiește cerul. Căci nu milă cere cel care se acuză singur și se pedepsește singur. Măreția lui stă În aceste vorbe: SÎnt vinovat! Le rostește ca și cum ar spune: SÎnt liber! În clipa aceea, fiecare rană a lui Oedip devine o gură prin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puterea să știu ce-am greșit și să nu mă ascund ca o șopîrlă În iarbă. N-am decăzut Într-atît, incit să nu-mi mai fie silă de tot ce mi-a. dezvăluit bătrînul Tiresias; și cîtă murdărie Încape sub cerul albastru și nepăsător unde zeii se joacă de-a destinul... și cîtă frumusețe de care mîinile mele nu se mai pot apropia... Mă acoperă un mîl tulbure și poate undeva sub el vor Încolți semințele liniștii, ca să mă pot gîndi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
erou de acțiune; n-are vreme să-și contemple faptele. Dar, poate, n-ar trebui să-l judec prin prisma sensibilității mele retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El e ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
te-am iubit, Ariadna, nu te-am mințit. Nu-mi pasă Însă ce se va Întîmpla cu labirintul după ce l-am părăsit, iar tu Îmi aduceai aminte mereu de el. Ochii tăi nu Încetau să repete că-ți datorez lumina, cerul, marea și că trebuie să stau țintuit locului ca să le merit. Dragostea ta mi-a cerut să fiu altfel și n-am putut. Mi-ai dat firul tău, ca să fiu cel puțin o dată credincios memoriei mele. Și să revin astfel
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cel mai Înțelept și mai prudent dintre muritori. Mai bine să uităm aceste detalii. Îmi imaginez cum ar arăta un tribunal al martirilor care și-ar judeca judecătorii. Inchiziția În boxa acuzaților Într-o sală al cărei tavan reprezintă un cer Înstelat, iar după fiecare lovitură de ciocan se rostește formula rituală: Eppur si muove! Decorul ar avea totuși mai puțină importanță. Ceea ce mă preocupă acceptînd acest joc grav al fanteziei, Într-o noapte plină ea Însăși de senzații contradictorii, este
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va găsi acolo sus. Am ieșit să văd marea noaptea. M-am apropiat de țărm și m-am plimbat de-a lungul lui. Valuri negre, de Întuneric lichid, se izbeau jos de stînci, Înălbindu-se pentru o clipă. Deasupra un cer la fel de negru. Și, Întorcîndu-mă, doar după cîțiva pași, am văzut proiectați pe acest cer un șir de caiși Înfloriți, parfumați aproape obscen. Iată miracolul vieții. CÎtă vreme există În mine dragoste, voi iubi aceste nopți cu toate șoaptele ce foiesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]